Obligația de a face. Decizia 247/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 247/
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței nr. 467/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor și susținerile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 9 februarie 2010, dată la care s-a amânat pronunțarea, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin Sentința nr. 467/22.06.2009 a Tribunalului Mureș, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, fiind obligați pârâții la plata către reclamant a sporului de dificultate de 50% din salariul de încadrare al acestuia pe perioada 01.06.2006 - 31.12.2007, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, fiind obligat pârâtul Consiliul Local la rectificarea bugetului local în acest sens.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamantul este membru în comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a comunei, numit prin ordinul nr. 38/27.01.2006, a Instituției Prefectului județului M, și că în raport de disp. art. 2 din nr.OUG 136/2006, beneficiază de sporul solicitat, având în vedere activitate specială și importanța acesteia. Deși se încadrează în dispozițiile legale precitate, acesta nu a beneficiat de acest spor, deși prin Dispoziția nr. 4/25.01.2007 a primarului comunei, ceilalți membri au primit acest spor, situație în care instanța de fond a apreciat ca întemeiate pretențiile formulate în cauză, întrucât pârâtul nu dovedit faptul că reclamantul ar fi fost doar convocat la ședințele de fond funciar dar nu ar fi dat curs acestor convocări.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal, pârâții, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 5 - 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că, hotărârea atacată este neîntemeiată în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada prestării activităților specifice calității sale de membru al comisiei, neparticipând la niciuna dintre acțiunile care l-ar îndreptăți la acest spor; că procedura de citare ar fi fost viciată, dovada de înmânare nefiind semnată de reprezentatul pârâților.
S-a mai arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, dat fiind perioada solicitată iulie 2006 până la 31 decembrie 2007, iar instanța a acordat inclusiv luna iunie, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că acesta nu a fost motivat, fiind expuse doar motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 5 - 9 Cod procedură civilă, că lipsa de procedură invocată de recurenți este acoperită prin faptul că dovada de îndeplinire a procedurii a fost semnată de un funcționar al autorității administrației publice locale, și că în ceea ce privește punctul 6 al art. 304 Cod procedură civilă, s-a arătat că instanța de fond a reținut corect îndreptățirea acestuia la acordarea sporului, în dispozitiv fiind inserat în mod eronat luna iunie.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a legii prin prisma materialului probator administrat în cauză, nefiind motive care să atragă admiterea recursului și că sarcina probei, în a dovedi activitatea reclamantului, revenea pârâților.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Este certă îndreptățirea reclamantului la beneficiul sporului prevăzut de art. 2 din nr.OUG 136/2006, acest lucru impunându-se în primul rând datorită calității acestuia de beneficiar al sporului ca urmare a desemnării acestuia prin Ordinul prefectului în comisia de aplicare a legii fondului funciar.
Pentru a suplimenta probatoriul și pentru a clarifica starea de fapt, instanța de control judiciar a solicitat recurenților să facă dovada criteriului pentru care doar unii membrii ai comisiei au beneficiat de acest spor; și de asemenea să facă dovada convocării membrilor comisiei inclusiv a reclamantului la lucrările acesteia. Or, recurenții nu au fost în măsură să justifice solicitările instanței, neputând fi făcută dovada convocării fiecărui membru în parte la lucrările comisiei. În aceste condiții, după cum a reținut și instanța de fond, reclamantul este îndreptățit la acordarea acestui spor neexistând impedimente legale să înlăture acest beneficiu.
Referitor la încălcarea dispozițiilor privind procedura de citare invocată de recurenți, Curtea constată că în cauză procedura de citare a fost îndeplinită în mod legal cu ocazia soluționării în fond a cererii, dovada de îndeplinire a acestei proceduri fiind semnată și ștampilată de persoane din cadrul instituțiilor pârâte.
În ceea ce privește incidența pct. 6 al art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că după cum s-a arătat și prin întâmpinare, instanța a constatat îndreptățirea reclamantului să beneficieze de sporul solicitat, astfel că în ceea ce privește critica adusă prin recurs, aceasta este nefondată întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la existența acestui drept pe care instanța îl apreciază ca real, datorat de către pârâți reclamantului, simpla întindere a acestuia peste limitele cerute ( cu referire la luna acordată în plus, iunie 2006 ), neputând reprezenta un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, această eroare materială putând fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă.
Referitor la celelalte motive de nelegalitate invocate, Curtea apreciază că acestea nu au fost motivate ci au fost invocate punctual, motiv pentru care curtea nu se va opri să le examineze decât prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, urmând a constata în acest mod, că nu s-a produs nicio încălcare a dispozițiilor procedurale, astfel că potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge recursul formulat de Consiliul local al comunei, cu sediul în comuna, județul M și Primarul comunei, cu sediul în comuna, județul M, împotriva sentinței nr. 467/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din19 februarie 2010.
Președinte, - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./31.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
