Obligația de a face. Decizia 2495/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2495
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1861 pronunțată în data de 19.06.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatul având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 02.09.2009, se înregistrează din partea intimatului, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului formulat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că, după pronunțarea hotărârii de către Tribunalul Cluj, recurenta își schimbă poziția, relevând intimatului că nu are dreptul de a obține în scris informațiile solicitate; neexistând o astfel de dispoziție legală expresă care să statueze expres o asemenea prevedere. Se mai arată că însăși spiritul legii este acela al comunicării în scris a unor date și împrejurării relevante, și care ar asigura interesul personal. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței de a preciza dacă partea litigantă s-a adresat în scris, personal cu solicitare, recurentei, apărătorul intimatului arată că, personal a făcut aceste demersuri prin avocații care i-au reprezentant de la B, dar nu le-a fost oferit accesul la evidențele arhivei.
De asemenea, la solicitarea instanței de a oferi precizări cu privire la modalitatea cu care a fost învestită instanța de recurs se arată că nu s-a formulat solicitare către Curtea de APEL BUCUREȘTI, pentru a confirma sau infirma cererea de recurs, cu privire la mențiunile din registru. Se mai relevă că demersul său are la bază dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nu ale Legii nr.544/2001.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1861 din 19 iunie 23009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pârâta a fost obligată la comunicarea, către reclamant, a înscrisurilor solicitate prin cererile formulate de reclamant la data de 25.03.2009 și 30.03.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI, obligarea pârâtei la comunicarea înscrisurilor solicitate de către reclamant la data de 25.03.2009 și 30.03.2009.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul împreună cu fratele său sunt reclamanți în dosarul nr-, dosar în care calitatea de pârât o are SNP SA.
Dosarul a fost soluționat la data de 05.06.2008 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, în sensul admiterii apelului formulat de reclamanți.
În prezent, dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor, recursuri pe care reclamanții le consideră ca fiind nemotivate în termen.
În calitate de parte și cu interesul verificării unor împrejurări ce au relevanță în soluționarea recursului, a realizat demersuri spre verificarea împrejurării legate de dosar pe perioada de după pronunțarea deciziei din apel, în urma cărora a constatat că la Curtea de APEL BUCUREȘTI existau file de comunicare nelegate la dosar.
Pentru lămurirea împrejurărilor pe care dorește să le clarifice și în scopul dezlegării unor fapte ce au relevanță în analiza nulității recursului declarat de SNP SA, a solicitat, în calitatea sa de parte a dosarului, informații detaliate, potrivit cererilor înregistrate la Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 25.03.2009 și 30.03.2009.
La cererile formulate s-a adresat refuzul neechivoc prin care s-a refuzat atât eliberarea de copii ale registrelor solicitate, precum și eliberarea unui certificat care să ateste cuprinsul informațiilor solicitate privitoare la persoanele și datele la care a fost studiat dosarul, motivat de faptul că cele solicitate nu reprezintă evidențe supuse publicității.
Apreciază reclamantul că acest refuz este unul nejustificat, în condițiile în care datele solicitate de el nu au caracter secret, privesc un dosar în care este el parte, astfel încât are dreptul subiectiv legitim de a consulta toate evidențele legate de dosarul în care este parte, doar în acest mod fiindu-i asigurat accesul real la justiție și o judecată echitabilă, evidențele ținute fiind menite de a asigura și ele calitatea actului de justiție și respectarea regulilor procedurale.
Arată reclamantul că nici trimiterea la 387/2005 nu susține refuzul pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, nr. 387/2005, art. 35 din Legea nr. 304/2004, art. 16, 20, 21, 24, 31 Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat un reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală față de acțiunea formulată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată, din următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de parte în dosarul nr- care a fost soluționat de către Curtea de APEL CLUJ. În această calitate și pentru a obține anumite informații în vederea soluționării recursului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a adresat pârâtei la data de 25.03.2009 și 30.03.2009 cu cereri privind comunicarea mai multor informații, respectiv: extrasul complet din aplicația ECRIS privitor la dosarul nr-, fotocopie registru studiu dosare pentru datele de 04.09.2008 și 05.09.2008 din registrul ținut de pârâtă, fotocopie în extras registru de evidență al întoarcerii dovezilor de comunicare în ceea ce privește dovezile de comunicare a deciziei pronunțate în dosar, eliberarea unui certificat doveditor al împrejurării dacă în perioada 07.07.2008-08.09.2008 dosarul nr- a fost dat spre studiu în arhivă, cu indicarea persoanelor care l-au primit spre studiu și a datei la care acesta a fost studiat.
La cererile formulate de reclamant, pârâta i-a comunicat acestuia că, potrivit dispozițiilor regulamentare, nu sunt în măsură să elibereze copii xerox ale înscrisurilor solicitate, întrucât aceste documente, respectiv registre, nu sunt evidențe supuse publicității.
De asemenea, i s-a comunicat că nu i se poate comunica dacă, în perioada 07.07.2008-08.09.2008 reprezentanții SNP SA au studiat dosarul nr-, aceste informații nefiind supuse publicității.
Totodată, pârâta a invocat dispozițiile art. 92 alin. 2 din nr. 387/2005, potrivit cărora pot fi consultate doar evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată și ale art. 128 potrivit cărora se pot elibera copii de pe hotărâri sau de pe alte acte din dosar.
Tribunalul a apreciat însă că acest refuz al pârâtei este unul nejustificat. Astfel, reclamantul are calitatea de parte în dosarul în legătură cu care a solicitat comunicarea mai multor informații.
În această calitate, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit să cunoască toate datele legate de dosarul în care are calitatea de reclamant, doar în acest mod fiindu-i asigurat accesul deplin la justiție.
În ceea ce privește dispozițiile legale invocate de pârâtă, tribunalul a constatat că potrivit art. 92 alin. 2 din nr. 387/2005, osarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim.
Or, a aprecia că evidențele instanței privind persoanele care au cerut la studiu un anumit dosar sau care privesc dovezile de comunicare a hotărârilor pronunțate în dosare nu pot fi date publicității, neconstituind evidențe în legătură cu activitatea de judecată, ar lipsi de efecte și conținut dispozițiile legale invocate mai sus, reprezentând de altfel o interpretare extrem de rigidă. Este evident că informațiile solicitate de reclamant se circumscriu celor care privesc activitatea de judecată, în condițiile în care privesc aspecte legate de un dosar în care acesta are calitatea de parte, astfel încât nici aceste dispoziții legale nu pot justifica refuzul pârâtei de a comunica aceste informații. Astfel cum fondat a precizat și reclamantul, aceste evidențe sunt menite la a dovedi respectarea regulilor procedurale, neexistând nici un temei ca ele să nu fie puse la dispoziția persoanelor care justifică un interes legitim, așa cum este cazul reclamantului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate si pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul nu a fost in nici un mod împiedicat pentru aflarea tuturor datelor solicitate.
Dosarul a fost consultat de către parte, iar toate datele solicitate din registre i-au fost comunicate verbal in arhiva.
Referitor la dispozițiile legale invocate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI (art.92 alin.2 din nr.387/2005, potrivit căruia pot fi consultate doar evidentele instanței privitoare la activitatea de judecata precum si ale art. 128 ale aceleiași hotărâri, -. la eliberarea copiilor de pe hotărâri sau de pe acte din dosar.") instanța de fond a apreciat corect ca in conformitate cu dispozitiile art.92 alin.2 din nr.387/2005, dosarele si evidentele instantei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifica un interes legitim.
Numai ca in textul de lege este menționat faptul ca "dosarele. pot fi consultate", in sensul de a fi studiate numai in arhiva (art. 92 alin.4 387/2005) si nu cum greșit a interpretat instanta de fond atunci cand a facut referire la registrele instantei in sensul ca si acestea pot fi fotocopiate, nerespectand principiul de drept conform caruia - lex non distinguit, nec distinguere debemus - legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem.
Conform articolul 128 alin.7 din 387/2005 "Dispozitiile alin.l-6 se aplica in mod corespunzator si la eliberarea copiilor de pe hotarari sau de pe alte acte aflate in dosar..", astfel, daca la art.92 alin.2 din 387/2005 legiuitorul mentioneaza faptul ca persoana care are un interes legitim poate consulta dosarul, la art.128 din acelasi act normativ se face mentiunea - eliberarea de copii de pe hotarari sau de pe alte acte din dosar, fara a fi mentionată eliberarea de copii de pe registre si alte evidente ale instantei.
In ceea ce privesc evidentele instantei (din categoria carora fac parte si registrele), instanta de fond a menționat ca acestea au rolul de a dovedi respectarea regulilor procedurale, neexistand nici un temei ca ele sa nu fie puse la dispozitia persoanelor care justifica un interes legitim, fara a retine faptul ca nu exista nici un temei juridic care sa permita instantei sa emita un certificat care sa ateste care sunt persoanele care au studiat dosarul si la ce data au studiat, intr-o perioada de doua luni.
In consecinta, daca dispozitia prevazuta de art.92 alin.2 din 387/2005 permite consultarea dosarelor si a evidentelor instantei (incluzand registrele), iar alineatul 4 al aceleiasi prevederi precizeaza ca documentele prevazute la alin.2 al art 92 se studiaza doar in arhiva, se retine ca dispozitia din art.128 alin 7 din acelasi act normativ permite eliberarea copiilor de pe alte acte din dosar.
Asadar rezulta ca instanta nu are temei legal sa emita acte si certificate cu continutul solicitat de petent in cererile formulate, câtă vreme in petiție nu sunt vizate actele din dosar.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în acțiunea de fond.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Intimatul are calitatea de reclamant, alături de fratele său, în dosarul - (4403/2004) al Tribunalului București, în contradictoriu cu SA.
Apelul declarat în cauză a fost soluționat de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care la data de 05.06.2008 s-a pronunțat în dosar în favoarea reclamanților.
În prezent, dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursurilor formulate în dosar.
Reclamanții susțin nemotivarea în termen a recursului formulat în dosar de către recurenta pârâtă SNP SA, sens în care au invocat nulitatea recursului.
În calitate de parte și cu interesul verificării unor împrejurări ce au relevanță în soluționarea recursului, a excepției invocate, a realizat demersuri spre verificarea unor împrejurări legate de dosarul amintit, împrejurări ulterioare pronunțării deciziei din apel (file de comunicare, declarare căi de atac și motive, etc.).
În scopul dezlegării unor fapte ce au relevanță în analiza nulității recursului declarat de către SNP SA a solicitat, in calitatea sa de parte a dosarului, informații detaliate potrivit cererilor înregistrate la Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 25.03.2009 precum și 30.03.2009.
Cererile sale au fost formulate în considerarea faptului că este parte a dosarului, în nume propriu, iar cererile vizează probleme de interes personal, înscriindu-se în cuprinsul exercitării dreptului său subiectiv de informare garantat de către art. 31 Constituția României, precum și ca urmare a modului în care actele a fost păstrate în dosar, fără coaserea filelor de comunicare.
Cererile formulate de către reclamant s-au lovit de refuzul expres și neechivoc cu privire la eliberarea de copii ale registrelor solicitate cât și la eliberarea unui certificat care să ateste cuprinsul informațiilor solicitate privitoare la persoanele și datele la care a fost studiat dosarul.
au fost motivate de către recurentă prin aceea că cele solicitate nu reprezintă evidențe supuse publicității.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că un astfel de refuz nu poate fi in nici un caz calificat ca fiind unul justificat.
Reclamantul nu a solicitat date cu caracter secret si nici date care să fie străine interesului său personal.
Dimpotrivă, in calitate de parte a dosarului a solicitat date, înscrisuri și certificate vizând strict operațiuni legate de dosarul instanței in care sunt parte.
Astfel, sunt nedovedite afirmațiile potrivit cărora reclamantului i s-ar fi asigurat accesul la datele solicitate de către acesta și că toate datele solicitate din registre i-au fost comunicate verbal în arhivă.
Înscrisul anexat recursului formulat nu dovedește decât faptul că dosarul a fost consultat în data de 05.09.08 de către lliescu, avocat în cadrul " ", reprezentând SNP în dosar - (4403/04), așa cum rezultă din împuternicirea avocațială -/07.07.2008, adică de către partea potrivnică lui în dosarul 4403/2004.
În speță, reclamantului i-a fost refuzată explicit informația solicitată și datele conforme din registrele și evidențele instanței cu consecințe vătămătoare în ceea ce privește accesul la justiție, pentru că aceste date sunt menite a proba, în opinia reclamantului - intimat, o excepție procedurală.
Pe de altă parte este evident că doar o comunicare verbală a unor informații privitoare la evidențele instanței nu au nici o finalitate în lipsa probei prin care să se poată dovedi cuprinsul acestor evidențe.
Cu alte cuvinte o comunicare verbală este o comunicare realizată de formă și nu una de natură a certifica anumite date, una de natură a realiza scopul pentru care sunt ținute evidențele și registrele, care au un rol probant.
Totuși, atâta vreme cât a solicitat comunicarea de date și copii ale evidențelor instanței, raportat la dosarul în care este parte, este suficient ca reclamantul să poată justifica interesul particular legitim.
Recurenta recunoaște implicit prin recursul și motivele de recurs formulate împrejurarea că evidențele instanței (din care fac parte și registrele) la care s-a referit cererea reclamantului sunt la dispoziția persoanei care justifică un interes legitim și că potrivit art. 92 al 2 din 387/2005 reclamantul intimat având dreptul la accesul la aceste evidențe, însă, în același timp, apreciază că nu există temei juridic pentru eliberarea de înscrisuri care să dovedească conținutul acestor evidențe și că în lipsa unei dispoziții legale exprese astfel de înscrisuri nu pot fi eliberate.
Informarea corectă a cetățenilor.asupra problemelor de interes personal (art. 31 al 2 Constituția României) coroborată cu prevederile art.92 387/2005 sunt îndestulătoare pentru a reține dreptul reclamantului la a i se elibera înscrisuri care să dovedească fapte cu relevanță în dezlegarea unor chestiuni procedurale într-un dosar în care este parte.
Comunicarea verbală doar a unor date și împrejurări care sunt relevante în ceea ce privește procedura într-un dosar în care solicitantul este parte nu asigura nici o finalitate, fiind inapte de a asigura interesul personal legitim în condițiile în care cele comunicate verbal nu pot fi dovedite.
Evidențele instanței vizate de cererile reclamantului sunt registre care au ca și scop inclusiv administrarea actului de justiție, asigurarea respectării procedurii.
Ele se constituie în probe privitoare la fapte legate de cursul lucrărilor ce contribuie la administrarea actului de justiție.
In lipsa recunoașterii dreptului de acces real la aceste date este negat chiar caracterul probant al acestor evidențe. Valoarea acestor date în actul de judecată este asigurată doar în ipoteza posibilității de a proba cuprinsul acestor evidențe.
Nu poate fi reținut un caracter justificat al refuzului pe considerentul lipsei unei norme legale exprese care să prevadă dreptul la a primi înscrisuri doveditoare. Este suficient faptul că este prevăzut dreptul reclamantului la accesul la aceste evidente, acest drept legitimând solicitarea de a primi dovada scrisă care atestă datele la care are acces în exercitarea dreptului său legitim.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1861 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1861 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MH/MB
6.11.09/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
