Obligația de a face. Decizia 2508/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2508
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 25.11.2008 privind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL, împ otriva sentinței numărul 1381 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 25 noiembrie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 02 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Dolj sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții C și Consiliul Local C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la includerea imobilului situat în C,-, în suprafață de 118,02. în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002, declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negociere directă cu reclamanta și obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.
În motivare a arătat că deține spațiul în suprafață de 118,02 mp cu destinație de prestări servicii, situat în C,-, din anul 1990, încheindu-se cu C contracte succesive, iar în prezent contractul de închiriere nr. 430 din 29.09.2005.
A arătat că spațiul este proprietate de stat și se află în administrarea, că a solicitat pârâtelor cumpărarea acestui spațiu, însă acestea au refuzat.
La data de 25.01.2007, Cad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate.
Prin sentința nr. 2445 din 31 mai 2007, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei - " SRL
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a îndeplinit condiția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 550/2002, deoarece la data intrării în vigoare a legii nu deținea spațiul pe baza unui contract de închiriere sau asociere valabil încheiat cu C, contractul încetând la 22 iunie 2006.
A apreciat instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada că i s-au respins cererile de cumpărare a spațiului, în schimb Cad ovedit că reclamanta a avut și restanțe de 5000 lei - cotă asociere.
Prin Decizia nr. 130 din 16.01.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2445 din data de 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a casat sentința și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că reclamanta - SRL a încheiat contractul de închiriere nr. 190/1992 ( fila 15 dosar fond), pentru un spațiu comercial situat în C,-, în baza Ordinului de repartizare nr. 9515/1990 și prin prelungirea contractului nr. 9962/17.07.1990.
Ulterior, între C și reclamantă s-a încheiat contractul de asociere nr. 247/2001, pentru același spațiu situat în C,-, contract prelungit prin alte contracte de asociere succesive.
Având în vedere contractele de închiriere și de asociere încheiate între reclamantă și C, motivul de recurs privind existența unui contract valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 este fondat.
Astfel, art. 16 din Legea nr. 550/2002 dispune că vânzarea spațiilor comerciale, de prestării de servicii se face către persoanele fizice sau juridice care le folosesc în baza unui contract de închiriere, asociere în participațiune, etc.
Față de probatoriul analizat de C, existent la dosarul de fond s-a reținut că în speță era îndeplinită condiția privind existența unui contract de închiriere.
Referitor la critica privind existența unor datorii către locator sau asociat, tribunalul a pronunțat o soluție care nu se întemeiază pe probele administrate în cauză, preluând susținerile pârâtei.
Existența unei chitanțe de plată a chiriei aflată la fila 28, respectiv chitanța de plată a sumei de 5.000 lei nu face dovada eventualelor datorii, deoarece în chitanță este specificat numai contravaloare asociere.
Chitanța din 8 mai 2007 în care este specificat existența unei cote de asociere restante este nerelevantă deoarece beneficiul dreptului de a cumpăra spațiile în condițiile Legii nr. 550/2002 este înlăturat numai dacă la data depunerii cererii solicitantul înregistra restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului.
Ori, în speță nu s-a dovedit existența unei astfel de situații.
Mai mult, între părți a existat un litigiu comercial în cursul anului 2002, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus în copie la fila 41 dosarului de fond, fără însă ca instanța să fi lămurit modul în care s-a soluționat respectivul litigiu.
Este întemeiată și critica privind nepronunțarea instanței de fond asupra unui motiv din acțiune.
Astfel, reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe prevederile Legii 550/2002, dar și pe prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, situație în care trebuia să se verifice care este situația imobilului, dacă acesta a fost preluat de stat, dacă a fost solicitat să fie restituit.
Față de invocarea a două temeiuri de drept în cuprinsul acțiunii, judecătorul în baza art. 129 Cod proc. civilă trebuia să stabilească cu exactitate obiectul judecății.
Având în vedere considerentele de mai sus Curtea a casat sentința primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare, în sensul completări probatoriilor privind situația juridică a imobilului solicitat, așa cum s-a arătat mai sus și pentru a lămuri dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 s-a depus cerere de cumpărare a spațiului.
Prin sentința numărul 1381 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanta - SRL a încheiat contract de închiriere cu C la data de 09.05.1992, înregistrat sub nr. 190, cu privire la imobilul situat în-, Munic. C, jud. D, cu valabilitate până în anul 1995 (filele 15-16).
La data de 15.07.2001, între reclamantă și pârâta C s-a încheiat contractul de asociere nr. 247 cu privire la spațiul situat în C,-, cu o suprafață de 118,02 mp. contract ce a expirat la data de 22.06.2002 (filele 11-13).
Așadar, se constată că la data intrării în vigoare a Legii 550/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 803/05.11.2002, reclamanta nu avea contract valabil încheiat cu privire la spațiul în litigiu, astfel încât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 550/2002, care prevede că,vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului".
Faptul că la data de 05.12.2002 reclamanta a formulat cerere prin care solicita cumpărarea integrală a spațiului și că la data de 20.09.2005 s-a încheiat un alt contract de asociere între părți cu privire la spațiul în litigiu (filele 6-8) nu are nicio relevanță de vreme ce un astfel de contract nu era încheiat valabil la data intrării în vigoare a Legii 550/2002 pentru a-i fi aplicabile dispozițiile acestei legi, neexistând la dosar dovezi cu privire la existența încheierii legale a unui astfel de contract, iar sarcina probării pretențiilor incumbă reclamantului potrivit art. 1169 cod civil coroborat cu art. 129 alin. 1 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamanta - SRL criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză reținând că nu a fost îndeplinită condiția prev. de art. 16 din Legea nr. 550/2002 având în vedere că deși părțile nu au prelungit contractul în mod expres prin semnarea unui act adițional, contractul a fost prelungit prin voința tacită a părților prin deținerea spațiului comercial și achitarea redevenței prin compensarea acesteia cu lucrările de consolidare efectuate la spațiu.
S-a mai arătat că instanța de fond s-a rezumat doar la interpretarea formală a condiției legale, în sensul că nu ar exista un contract valabil, deși prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond Cas olicitat respingerea acțiunii nu ca urmare a inexistenței contractului ci a existenței unor datorii mai mari de 6 luni.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că că s-a omis să se cerceteze toate aspectele invocate în decizia de casare și în special existența litigiului comercial din anul 2002 din care rezultă raporturile dintre părți, existența unor datorii sau unei convenții de compensare cu cotele viitoare de asociere.
De asemenea, s-a mai susținut că în decizia de casare nu a făcut nicio remarcă față de existența unui contract între părți, ci doar cu privire la datorii, subînțelegându-se că există un raport contractual între părți.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant, a motivului de recurs invocat din oficiu de C, precum și a dispoz. art. 304/1 proc. Civ. se rețin următoarele aspecte.
Prin Decizia nr. 130 din 16.01.2008, Curtea de APEL CRAIOVA, casând sentința Tribunalului Dolj pronunțată în primul ciclu procesual, a statuat, pe de o parte, că în speță era îndeplinită condiția privind existența unui contract de închiriere prev. de art. 16 din Legea nr. 550/2002, iar pe de altă parte că se impune completarea probatoriilor privind situația juridică a imobilului solicitat, pentru a lămuri dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 s-a depus cerere de cumpărare a spațiului, precum și dacă reclamanta a avut restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului.
Analizând sentința numărul 1381 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- se constată că instanța de fond, în rejudecare după casare, a repus în discuție îndeplinirea condiției prevăzută de art. 16 din Legea nr. 550/2002, respingând acțiunea cu motivarea că reclamanta nu avea contract valabil încheiat cu privire la spațiul în litigiu.
De asemenea, se constată că instanța de fond nu a pus în discuția părților completarea probatoriului și nu a supus analizei aspecte privind situația juridică a imobilului solicitat, pentru a lămuri dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 s-a depus cerere de cumpărare a spațiului, precum și dacă reclamanta a avut restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.
Față de aceste aspecte Curtea apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile deciziei de casare pronunțată de instanța de recurs sub aspectul problemelor de drept dezlegate și a necesității administrării unor probe.
În raport de dispoz. art. 315 din Codul d e procedură civilă potrivit cu care "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, că urmare a încălcării acestor dispoziții legale ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, se constată întemeiat recursul declarat de reclamantă, urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, casând sentința numărul 1381 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
În raport de dispoz. art. 20 alin. 3 din Legea 554/2004 potrivit cu care "când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță",constatând că prin Decizia nr. 130 din 16.01.2008, Curtea de APEL CRAIOVA, casând sentința Tribunalului Dolj pronunțată în primul ciclu procesual a trimis cauza spre rejudecare, Curtea urmează a casa sentința numărul 1381 din 04 iunie 2008 reținând cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursului declarat de reclamanta - SRL, împ otriva sentinței numărul 1381 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen de judecată la data de 20 ianuarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. /2ex/17.12.2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
