Obligația de a face. Decizia 2535/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2535

Ședința publică de la 03 decembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru

JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu

Grefier - -

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 19 noiembrie 2008, privind recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1004 din data de 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 19 noiembrie, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 1004 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE

A fost respinsă și cererea de chemare în garanție a ASOCIAȚIEI DE proprietari 5F

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul a adresat intimatei RA Termoficare o serie de memorii si cereri, respectiv la data de 28 02 2001, 15 03 2007 solicitând încheierea unui contract individual de furnizare a energiei termice în conformitate cu HCL din 30 nov 2000, în scopul achitării unei facturi individuale. A invocat incidența dispozițiilor art. 20 din OG nr.400/1996. Petentul a formulat și plângere penală împotriva președintelui asociației de locatari, a vicepreședintelui precum și împotriva administratorului, plângere soluționată prin Rezoluția nr. 3563 /P/7 08 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Cu adresa nr. 8032 din 26 05 2006 emisa de către RA Termoficare a răspuns reclamantului că pentru facturarea individuală este necesar să se depună un dosar cu documentele menționate la art. 3 din Convenția cadru anexă la contractul de furnizare a energiei termice publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 21 09 2004.

Prin urmare reclamantul a parcurs procedura prealabilă obligatorie prev. de art. 7 din Legea nr. 544/2004.

În fapt, din documentația tehnică și actele depuse la dosar de către reclamant s-a reținut că acesta a realizat contorizarea individuală pentru încălzirea apartamentului proprietate personală, și a încheiat contractul individual de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii captivi casnici nr. - din 22 03 2006. Potrivit adresei nr. 14491 din 31 dec. 2007 emisă de RA Termoficare s-a reținut că facturarea energiei termice se face prin citirea contorului montat la apartamentul reclamantului, acesta regăsindu-se la o poziție distinctă pe devizul ce însoțește factura asociației, insă reclamantului i se impută inclusiv cota parte din încălzirea părților comune ale blocului de locuințe. Prin urmare nu au fost încălcate prevederile OG nr. 933/2004 si respectiv ale OG nr.356/2003 așa cum susține reclamantul, citirea realizându-se individual la intrarea în apartament, facturându-se inclusiv cota parte din încălzirea părților comune.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 6 din HG nr. 400/2003 hotărârile adunării generale a Asociației de Proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membrii, cum este și cazul reclamantului, întrucât în clădirile cu locuințe comune, fiecare proprietar de apartament dobândește și o cotă parte din dreptul de proprietate asupra părților comune. Aceiași concluzie s-a arătat că se desprinde și din interpretarea disp. art. 1 alin. 2 din HG nr. 400/2003, potrivit cărora părțile din locuință comune sunt proprietate indiviză a tuturor proprietarilor. O eventuală defalcare a consumului de energie termică este posibilă doar pe tronsoane sau scări doar cu avizul furnizorului.așa cum rezulta din dispozițiile art. 8 alin. 2, 3 din același act normativ.

Chiar dacă este adevărat că eventualele pierderi din energia aferentă încălzirii părților comune se raportează proporțional la fiecare proprietar în mod injust, această problemă ar putea fi rezolvată în condițiile unui cadru legislativ adecvat.

Pentru aceste considerente s-a arătat că demersul reclamantului nu este justificat.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de intimata RA Termoficare tribunalul a apreciat-o ca rămasă fără obiect atât timp cât intimata nu a căzut in pretenții.

Prin sentința nr. 1519 din 30 iunie 2008 pronunțată în aceeași cauză s-a admis cererea pentru completare dispozitiv formulată de chemat în garanție ASOCIAȚIA DE PROPIETARI 5F L, cu sediul în C, str. - -, - 12, parter, jud. D, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în C, str. - -, - 13,.1,.2, jud. D și pe pârât REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C, C, str. - nr. 14, jud.

S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 1004 din 07.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în sensul că: "Admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către chemata în garanție, Asociația de Proprietari 5

Obligă reclamantul la plata sumei de 500 RON reprezentând c/val onorariu avocat".

Examinând cererea de completare formulată în cauză s-a reținut că intervenienta a solicitat cheltuieli de judecată așa cum s-a precizat în preambulul sentinței nr.1004 din 07.04.2008, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.2812pr.civ.

Împotriva sentinței numărul 1004 din data de 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a formulat recurs reclamantul în ermen și motivat.

În motivarea recursului s-a arătat că în blocul există două instalații de încălzire, una individuală cu branșament și contor separat aparținând reclamantului iar cealaltă instalație este comună pentru cei 19 proprietari care fac parte din asociația de locatari și sunt racordați la un singur contor de energie termică cu facturare separată.

S-a arătat că și metodologia de facturare pentru cele două instalații este diferită

Deși a făcut toate demersurile necesare pentru ca energia termică aferentă locuinței reclamantului să fie facturată individual RA Termoficare nu a procedat astfel arătând că pentru preluarea în facturare individuală este necesar ca asociația de proprietari să depună la RA Termoficare un dosar cuprinzând documentele menționate la art. 3 din "Convenția cadru anexă la contractul de furnizare a energiei termice" publicată în Monitorul Oficial nr. 862/21.09.2004.

S-a arătat și că pârâta trebuia să precizeze și care părți comune ale imobilului ar trebui garantate deoarece asociația de proprietari are contract cu pârâta doar pentru o singură scară de bloc pe care se află două corpuri de încălzit de care reclamantul nu beneficiază deoarece unul dintre acestea se află în uscătorie care este închiriată de o altă familie iar cel de-al doilea se află la o distanță de aproximativ 4 m de locuința reclamantului. Mai mult cota parte ce revine reclamantului pentru aceste două corpuri de încălzit se poate calcula și separat, acesta fiind de acord să suporte și cotă din pierderile din rețeaua scării dar facturate separat.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Recursul este nefondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În acest sens vor fi reținute ca pe deplin întemeiata concluziile primei instanțe întemeiate pe dispozițiile art. 18 alin. 6 din Normele metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari aprobate prin HG nr. 400/2003, în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni, potrivit cărora "Hotărârile adunării generale ale asociației de proprietari privind buna întreținere și exploatare a codominiului sunt obligatorii pentru proprietarii din același codominiu care nu sunt membrii ai asociației."

De altfel în materia administrării unui codominiu și HG nr. 1.588/2007 care abrogă HG nr. 400/2003 adoptă tot regula majorității proprietarilor art. 2 alin. 2.

Această regulă nu este de natură a restrânge în mod nejustificat drepturile proprietarilor locuințelor aflate în codominiu ci este impusă de necesitatea administrării unitare a unor astfel de imobile ce prin definiție au în coproprietate forțată și perpetuă anumite părți de imobil.

În aceeași ordine de idei HG nr. 933/2004 privind contorizarea consumatorilor racordați la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică, dă dreptul proprietarilor unui codominiu, de a decide în cadrul asociației lor să opteze pentru păstrarea distribuției verticale existente a energiei termice, caz în care repartizarea costurilor și controlul acestora se face pe fiecare apartament în parte cu ajutorul repartitoarelor de costuri sau pentru trecerea la sistemul de distribuție orizontală, caz în care contravaloarea energiei termice consumate se stabilește pe baza consumurilor individuale înregistrate cu ajutorul contoarelor termice de energie termică montat pe racordul de agent termic la fiecare apartament în parte (art. 1 alin. 3 și 4).

În speță este recunoscut de reclamant că ceilalți 19 proprietari din codominiu au optat pentru prima soluție, aceea a păstrării distribuției verticale a energiei termice, și în această situație reclamantul este obligat ca proprietar din același codominiu să respecte hotărârea celorlalți proprietari.

În consecință, acesta nu poate solicita ca furnizorul de energie termică să îi factureze în mod individual contravaloarea energiei termice consumate în apartamentul său, motiv pentru care potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă urează a se respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1004 din data de 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. jud.

,

2 ex 15.01.2009

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru, Sanda Lungu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 2535/2008. Curtea de Apel Craiova