Obligația de a face. Decizia 2560/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2560
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.165 din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât și intimata reclamantă CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că recursul a fost timbrat în mod legal și că recurentul pârât a depus concluzii scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și având în vedere că s- a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.165 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu pârâtul și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2030 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că n anul universitar 2006-2007, Departamentul Economico - Financiar din cadrul Curții de Apel Craiovaa efectuat cheltuieli pentru plata taxelor de școlarizare pentru parat in cuantum de 2030 lei.
Raportul de serviciu al acestuia, încheiat pe perioada nedeterminata, a încetat, iar conform art.51 din Lg.188/1999, funcționarul public al cărui raport de serviciu încetează înainte de împlinirea termenului prevăzut este obligat sa restituie cheltuielile efectuate pentru școlarizare.
S-a mai reținut că autoritățile și instituțiile publice au obligația să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici organizată la inițiativa ori în interesul autorității sau instituției publice.
Funcționarii publici care au urmat forme de perfecționare profesională, în condițiile alin. (3), ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit dispozițiilorart. 97lit. b), d) și e), aleart. 98alin. (1) lit. f) și g) sau aleart. 99alin. (1) lit. d), înainte de împlinirea termenului prevăzut sunt obligați să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecționare, precum și, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecționării, calculate în condițiile legii proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.
S-a apreciat că nu poate fi primita apărarea paratului in sensul ca raportul său de serviciu a încetat din motive neimputabile, având in vedere ca acesta a solicitat sa-i înceteze contractul individual de munca, așadar inițiativa i-a aparținut.
Nici interpretarea făcuta de parat a dispozițiilor legii 188/1999, in sensul ca exista obligația pentru funcționar de a lucra in administrație si nu la același angajator, s-aconstatat că nu poate fi primita, având in vedere ca finanțarea a fost făcuta de instituția reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât, potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu ultimele modificări și completări, nu a avut angajament în scris că va lucra la administrația publică (Curtea de Apel Craiova ) între 2 și 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de perfecționare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă, deoarece nu i s-a solicitat.
A arătat recurentul că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.51 alin.4 din Legea 188/1999, în sensul de a restitui contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecționare, în cuantum de 2.030 lei.
De asemenea a precizat că nu datorează suma de 2030 lei, deoarece textul de lege al.art.51 alin.3 din lege nu vizează obligația funcționarului public de a continua să lucreze la același angajator - Curtea de Apel Craiova, ci obligația de a lucra în administrația publică între 2 și 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de perfecționare profesională, situație în care se regăsește, deoarece după încetarea raporturilor de serviciu cu reclamanta a trecut în funcția de auditor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în urma promovării concursului organizat.
Ulterior, prin concluziile scrise recurentul a invocat și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În acest sens asusținut aplicabilitatea în cazul său a dispozițiilor art.84 lit. a și b din Legea 188/1999, având în vedere calitatea de funcționar public pe care o deținea în cadrul Curții.
Analizând sentința, sub aspectul criticilor invocate, instanța apreciază că recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că este nefondată, deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, în condițiile în care nu se contestă un act administrativ, iar pe de altă parte nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.85 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevăd emiterea unui ordin sau dispoziții de imputare pentru repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice, deoarece recurentul pârât nu mai are calitatea de funcționar public în cadrul reclamantei, pentru a se putea realiza repararea pagubei în baza unui astfel de înscris.
Din actele depuse la dosar rezultă că, recurentul pârât a deținut funcția de expert clasa I gradul principal treapta a 2-a la Curtea de Apel Craiova, iar în cursul anilor 2006- 2007 și 2007-2008 urmat cursul de master, cheltuielile de perfecționare, în cuantum de 2030 lei, fiind suportate de către reclamantă.
Potrivit art.51 alin.3 din Legea 188/1999, funcționarii publici care urmează forme de perfecționare a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în țară sau în străinătate, finanțate de bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligați să se angajeze în scris că vor lucra la administrația publică între 2 și 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de perfecționare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă.
Excepțiile de la această regulă sunt prevăzute în alin.4 al aceluiași articol, în sensul că sunt obligați să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecționare, înainte de împlinirea acestui termen, funcționarii publici a căror raporturi de serviciu încetează potrivit dispozițiilor art.97 lit.b, d și e, ale art.98 alin.1 lit.f și g sau ale art.99 alin.1 lit.d, sumele fiind calculate proporțional cu perioadă rămasă până la împlinirea termenului.
În speță, raporturile de serviciu ale pârâtului, conform deciziei nr.7 din 3 aprilie 2008, au încetat ca urmare a acordului părților, aspect pe care de altfel recurentul pârât nu-l contestă și care se încadrează în dispozițiile art.97 lit.b din Legea 188/1999, care reprezintă una din situațiile mai sus arătate, pentru care obligativitatea restituirii contravalorii cheltuielilor efectuate pentru perfecționare operează înainte de împlinirea termenului prevăzut de art.51 alin.3 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Prin urmare, chiar dacă, după încetarea raporturilor de serviciu cu intimata reclamantă, recurentul a continuat să lucreze în administrația publică, în sensul că își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dispozițiile art.51 alin.3 din Legea 188/1999 nu se aplică în cazul său, atâta timp cât raportul de serviciu cu reclamanta intimată încetat prin acordul părților, adică în conformitate cu art.97 lit.b, care, așa cum s-a arătat, reprezintă o excepție de la regula prevăzută de la art.51 alin.3 din același act normativ.
Susținerea recurentului reclamant că în cazul său sunt aplicabile dispozițiile art.51 alin.5 din lege, în sensul că raporturile de serviciu cu reclamanta au încetat din motive neimputabile, nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art.51 alin.4 reglementează expres excepțiile de la regula prevăzută de art.51 alin.3 și așa cum s-a arătat reclamantul se încadrează într-una din aceste excepții.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.165 din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/17.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
