Obligația de a face. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 26/ Dosar Nr-
Sedința publică din 16 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 722/CA din 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 ianuarie 2009, apoi pentru data de 16 ianuarie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 722/CA/3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cererea reclamantei de acordare a sporului de mobilitate și a celui de confidențialitate este nefondată deoarece dispozițiile art. 60 al. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, care face trimitere la. 53/2003 - Codul Muncii, nu sunt aplicabile reclamantei, aceasta fiind funcționar public și nu angajat cu contract de muncă. In aceste condiții, reclamanta, funcționar public, este remunerată in conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației in vigoare, neavând posibilitatea să negocieze indemnizația sau sporurile pe care le primește.
Potrivit art. 2 din. 514/2003, consilierul juridic poate fi numit in funcție sau angajat in muncă, in condițiile legii. Art. 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public consilierul juridic numit in funcție,potrivit funcției și categoriei acesteia, in vreme ce consilierul juridic angajat in muncă are statutul de salariat. De aici și regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.
. 188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul Muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă. Totodată, art. 60 al. 1 din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit in funcție.
Acțiunea reclamantei cu privire la promovare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 65 al. 2 din. 188/1999 "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi."
Instanța a constatat că, într-adevăr, reclamanta nu îndeplinește condiția referitoare la obținerea calificativului "bine" la evaluarea performanțelor individuale in ultimii doi ani și aceasta deoarece in perioada 18.11.2005 - 08.10.2007 reclamanta s-a aflat in concediu pentru îngrijirea copilului, raportul de serviciu fiind suspendat iar activitatea sa nefiind, evident, evaluată ( întrucât nu a fost desfășurată vreo astfel de activitate). Este evident că sintagma "ultimii doi ani" privește doi ani consecutivi anteriori datei la care se dorește promovarea,așa încât susținerea reclamantei că îndeplinește condiția prevăzută de art. 65 al. 2 lit. c din. 188/1999, întrucât activitatea sa a fost evaluată anterior suspendării raportului de serviciu, este nefondată. Faptul că durata concediului pentru creșterea copilului in vârstă de până la 2 ani constituie vechime in muncă și in serviciu nu prezintă relevanță sub aspectul condiției prevăzute de art. 65 al. 2 lit. c din actul normativ menționat anterior.
Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 65 al. 2, acțiunea reclamantei privind promovarea sa este neîntemeiată.
Reclamanta nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de art. 70 al. 2 din. 188/1999 ( referitoare la promovarea rapidă), potrivit cărora "pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cel puțin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) au obținut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
d) au urmat cel puțin o formă de perfecționare profesională în ultimul an". Deși reclamanta are vechimea necesară și nu i s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, nu îndeplinește condiția calificativului "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an, întrucât reclamanta și-a reluat activitatea de mai puțin de un an ( începând cu data de -) și nu a fost evaluată. De asemenea, nu a urmat o formă de perfecționare in ultimul an, certificatul seria A nr. 43421 privind un program de perfecționare la care reclamanta a participat ulterior introducerii prezentei acțiuni. Certificatul menționat a fost depus de reclamantă in copie xerox de pe un fax, nefiind certificat pentru conformitate iar reclamanta neavând posibilitatea să prezinte originalul acestuia.
Celelalte petite ale acțiunii reclamantei, fiind petite accesorii a căror soluționare depinde de soluția dată cu privire la petitele principale, au fost respinse și ele.
Raportat considerentelor expuse, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că și-a întemeiat cererea privind acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate pe dispozițiile art. 45 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic și art. 16 din Legea nr. 514/2003, fiind conștient că având calitatea de funcționar public nu i se aplică prevederile Codului Muncii.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 65 alin.2 din Legea nr. 188/1999, instanța de fond din nou a ignorat probatoriul depus la dosar, respectiv cele 2 lucrări de evaluare a cunoștințelor din data de 15.09.2004( lucrare+proces verbal nr. 15994/15.09.2004 ), respectiv din data de 08.10.2007, în considerentele sentinței nefăcându-se referire la aceste probe pe care le apreciază pertinente, concludente și utile cauzei.
De asemenea, Tribunalul Brașov nu a făcut referire nici la faptul că pentru a stabili dacă îndeplinește condiția prevăzută la art. 65 lit. c termenele se calculează de la data numirii în funcția publică (01.09.2000) până la data suspendării raportului de serviciu și continuă să curgă de la data încetării de drept a cauzei ce a determinat suspendarea. Astfel, fiind necesar evaluarea performanțelor profesionale pentru anii 2002-2005.
Instanța în mod nelegal a interpretat că " sintagma " ultimii doi ani " privește doi consecutivi anteriori datei la care se dorește promovarea ", anulând practic activitatea de 4 ani și 2 luni realizați efectiv în funcția publică, respectiv ci 3 ani și 2 luni în care a fost încadrată pe aceeași treaptă de salarizare ( condiții mai mult decât necesare promovării prevăzute de art. 65 alin.2 din Legea nr. 188/1999 actualizată), încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Hotărârii nr. 611/04.06.2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, la care, de astfel, Tribunalul nici nu a făcut referire.
Recurenta a susținut că raportul de muncă a fost suspendat, nu a încetat. Astfel, ultimul an de activitate este cel anterior suspendării.
Intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a invocat Decizia nr. LXXVIII(78) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs s-a arătat că recurenta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 65 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 722/CA/3 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În concret instanța de fond a reținut că reclamanta are statutul de funcționar public fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, iar nu Codul Muncii.
În această calitate salariul se stabilește potrivit art. 31 și 117 din Legea nr. 188/1999.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. LXXVIII (78) din 5 noiembrie 2007 statuând că " dispozițiile art. 6 din Legea 514/2003 modificată de Legea nr. 246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispozițiile art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 ( fost art. 29) și art. 117 ( fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul Muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ".
Având în vedere prevederile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora " soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe ", Curtea constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Referitor la al doilea motiv, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. 65 alin.2 din Legea nr. 188/1999 pentru a promova în gradul profesional imediat superior celui deținut.
Potrivit art. 65 alin.2 "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi ".
În speță reclamanta nu a îndeplinit condiția prevăzută de art. 65 alin.2 lit. c din Legea nr. 188/1999 deoarece în perioada 18.11.2005 - 8.10.2007 aceasta s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, raportul de serviciu fiind suspendat în acest interval de timp.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, și faptul că reclamanta nu îndeplinea nici condițiile prevăzute de art. 70 alin.2 din Legea nr. 188/1999, referitoare la promovarea rapidă, din aceleași motive, referitoare la perioada efectiv lucrată anterior formulării solicitării de a promova în grad profesional imediat superior.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 722/CA/3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, cu domiciliul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 722/CA/3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /16.02.2009
Dact./19.02.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
