Obligația de a face. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 260/CA
Ședința publică din 04.05.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, județul I, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului I, Statul Român, prin P-P I, Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 89/CA/30.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și pentru intimații Statul Român și Agenția Națională de Administrare Fiscală, și procuratorul intimatului, lipsă fiind reprezentantul intimatei P
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a hotărârii primei instanțe și de respingere a acțiunii de restituire integrală a sumei pretinse, legea prevăzând doar restituirea diferenței dintre cele două taxe.
Reprezentanta intimatului, procurator, pune concluzii de respingere a recursului.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Curtea de APEL IAȘI,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 89/ca/30.01.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, pe care a obligat-o să îi plătească suma de 3344,76 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme, precum și dobânda aferentă.
Prin aceeași sentință, instanța a respins acțiunea formulată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și a Statului Român, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a respins și cererea privind anularea adresei nr. 66229/30.05.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă prin Legea nr. 343/2006, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și că prevederile introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasată în baza art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul era îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule, ca urmare a compensării legale intervenite, considerând neîndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dobânzilor.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul pe care l-a achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, documentul prevăzut de ordinul ministrului economiei și finanțelor fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică, și că reclamantul nu a urmat procedura de restituire parțială prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea sumei achitate, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, Curtea consideră că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 89/ca/30.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
Președinte judecător judecător
G - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
