Obligația de a face. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 276/CA
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 1619/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1 și Direcția Generală A Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii cererii cu consecința reactualizării tranșei a doua. Inițial a solicitat reactualizarea întregii sume, însă în raport de dispozițiile legale în vigoare care prevăd reactualizarea sumei la acordarea celei de a doua tranșe, solicită să fie admisă cererea în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a solicitat obligarea acestora să procedeze la actualizarea sumei de 62.945,93 lei achitată cu titlu de compensații bănești, prin aplicarea indicelui de creștere a prețurilor.
Reclamanta a motivat că prin Hotărârea nr.474/2001 a Comisiei Județene de aplicarea Legii nr.9/1998 s-a stabilit în favoarea sa suma de 629.893.790 lei cu titlul de compensații pentru bunurile abandonate pe teritoriul Bulgariei de către autorul său.
A învederat că despăgubirile bănești menționate au fost validate după aproape 5 ani, prin Ordinul Cancelariei Primului Ministru nr.2587/17.04.2006, fiind achitate la data de 6 mai 2006 suma de 25.000 RON, iar diferența de 32.750 RON la data de 10.05.2007.
Reclamanta a susținut că în raport de data stabilirii compensațiilor bănești și data achitării pârâtele au obligația, conform art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, la actualizarea acestora cu indicele de inflație, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI din 19.03.2007.
În susținerea cererii reclamanta a depus actele administrative menționate cât și dovezile vizând încasarea sumei cu titlul de compensații.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C pe calea întâmpinării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de obiectul cererii dedus judecății.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, conform art.31 din nr.OG94/2004 și art.352alin.6 din nr.HG1277/2007.
Prin Sentința civilă nr.9029/26.05.2008 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul Constanța -secția contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 02.09.2008 la Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ.
Prin Sentința civilă nr. 1619/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C, reținând că, în raportul juridic dedus judecății titularul obligației este Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform art.4 lit.g din nr.HG1643/2004 (în vigoare la data emiterii Ordinului nr.2587/2006) coroborat cu art.2 din nr.HG1068/2007, potrivit competenței stabilită de legiuitor.
În ce privește fondul pretențiilor, a reținut că, în speță, așa cum a precizat și reclamanta, suma cuvenită cu titlu de compensații a fost stabilită prin Ordinul nr.2587/2006 șiîncasată integralla data de 10.05.2007 (diferența de 60%).
Art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 republicată, invocat de reclamantă, prevede obligația autorității pârâte de a proceda la actualizarea tranșei a II-a (60%) din cuantumul despăgubirilor cuvenite și validate.
În aplicarea dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 republicată s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii, nr.XXI/2007.
De asemenea, potrivit art.38 alin.5 lit.c din nr.HG1277/2007 "compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată (ordin) se achită beneficiarilor. eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi.", iar alin.6 stabilește că "suma achitată beneficiarilor în cea de a doua tranșă se actualizează potrivit prevederilor art.5 din nr.HG286/2004, în raport de indicele de inflație.".
Față de textele legale menționate cât și faptul că reclamanta a încasat integral suma cuvenită cu titlu de compensații (necontestate în termenul legal), nu se poate reține că la momentul sesizării instanței competente mai există vreo creanță (obligație) în sarcina pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, care să fie certă, lichidă și exigibilă.
Or, reclamanta avea posibilitatea de a solicita actualizarea sumei cuvenite în condițiile prevăzute de art. din nr.HG286/2004, menționat și prin Ordinul nr.2587/2006.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta - care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că suma acordată cu titlu de compensații bănești a fost stabilită în anul 2001, iar plata s-a făcut aproape după 6 ani. Se impune deci, actualizarea sumei stabilită cu titlu de compensații bănești, după cum se precizează în art. 8 din Legea nr. 9/1998 și s-a statuat prin Decizia nr. XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Pentru a justifica soluția pronunțată instanța de fond a reținut că prevederile cuprinse în art. 83 alin.5 lit.c din HG nr. 1277/2007, precum și cele cuprinse în art. 5 din HG nr. 286/2004. În opinia recurentei aceste prevederi îi sunt favorabile și contrazic soluția pronunțată.
Pentru actualizarea sumelor stabilite cu titlu de compensații nu este nevoie să fie contestată hotărârea comisiei locale ori cea a comisiei centrale cum greșit a reținut instanța de fond.
Textul de lege menționat se pronunță clar și fără nici un echivoc că "suma stabilită beneficiarilor în cea de a doua tranșă se actualizează potrivit prevederilor art. 5 din HG nr. 286/2004.
Intimatele pârâte legal citate nu au formulat apărări în cauză.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate dar și potrivit dispozițiilor art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin cererea adresată instanței la data de 10.03.2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei acordate cu titlu de compensații bănești prin Ordinul nr.2587/17.04.2006.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.9/1998, "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
De asemenea, art.11 din lege prevede că"Dreptul la orice compensație pentru pagube suferite în urma aplicării tratatului se stinge prin epuizarea prevederilor prevăzute de prezenta lege sau prin nesolicitarea compensațiilor în termenul prevăzut laart. 4. "
Din dispozițiile menționate rezultă în mod clar că orice pretenție a reclamantei ce ține de compensațiile cuvenite pentru pagubele suferite în urma aplicării Tratatului d l Craiova din anul 1940 poate fi invocată și valorificatădoar în procedura prevăzută de Legea nr.9/1998.
Ori, având în vedere că drepturile reclamantei au fost stabilite prin Hotărârea nr. 474/10.05.2001 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C, iar validarea acestei hotărâri s-a făcut prin Ordinul nr.2587/17.04.2006, reclamanta avea la dispoziție calea de atac a contestației împotriva Ordinului de validare, dat fiind faptul că la momentul validării nu s-a dispus și reactualizarea sumelor conform legii.
Atât timp cât Ordinul de validare nu a fost contestat, devenind un act administrativ definitiv, reclamanta nu mai poate solicita actualizarea despăgubirilor, dreptul acesteia la orice altă compensație fiind stins.
Față de cele de mai sus, în mod corect prima instanță a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulîn contencios administrativdeclarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 1619/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 Iunie 2009.
Pt. președinte, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Pt. judecător, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Pt. judecător, - -, aflată în,semenază cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță |
Pt. grefier, , aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civilă, prim grefier |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.- -/2 ex.
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
