Obligația de a face. Decizia 2765/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2765/2008
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1509 din 12.08.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații PRIMĂRIA COMUNEI și JUDEȚULUI, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.11.2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 1509, pronunțată la data de 12 august 2008 în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților PRIMĂRIA COMUNEI, jud. și PREFECTURA JUDEȚULUI S, pentru emiterea autorizației de construire.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat emiterea autorizației de construire în vederea executării unei case, pe terenul înscris în nr. 142N, în suprafață de 800 mp. pârâta emițând certificatul de urbanism nr. 10/22 august 1993, însă, în baza Legii 18/1991 a fost emis Titlul de proprietate nr. 4501/12. 801/10 ianuarie 1992 pentru același teren în favoarea numitului.
A mai reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 579/21 februarie 1995 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. 3211/1994 a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și împotriva numiților și, obligând pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 100 mp. situat în intravilanul comunei între vecinii: V, Drumul județean și, aceștia fiind identici cu cei menționați în ( 3, dos. CA C).
Față de această stare de fapt, instanța a constatat că terenul la care se referă reclamantul este trecut în titlul de proprietate a altei persoane, respectiv numitul, care a și revendicat terenul, conform celor arătate mai sus.
S-a susținut, astfel, că refuzul pârâtei de rând 2 de a se emite autorizația de construire este legală, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenul pe care dorește să construiască este în proprietatea lui, acel teren fiind revendicat și atribuit unei alte persoane, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Pentru aceste considerente, coroborate cu prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând admiterea acestuia, în sensul obligării pârâtelor la eliberarea autorizației de construire în vederea edificării unei case de locuit.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a menționat că este proprietar tabular al terenului înscris în CF 142N, sens în care a depus cerere la pârâta Primăria comunei pentru emiterea unei autorizații de construire, autoritatea refuzându-i nejustificat eliberarea actelor solicitate.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Conform art.2 alin.1 lit.i din același act normativ, constituierefuz nejustificatde a soluționa o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță se poate observa că ipoteza normei legale amintite anterior nu este întrunită. Astfel, reclamantul s-a adresat autorității administrative cu solicitarea de a i se elibera autorizația de construire pentru executarea unei case pe terenul acestuia, teren înscris în CF nr.142 N; la data de 22 august 1993, pârâtul a emis certificatul de urbanism cu nr.10.
Ulterior acestui moment, însă, s-a descoperit că o parte a imobilului teren menționat anterior a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe seama numitului, iar prin sentința civilă nr.579 din 21 februarie 1995, pronunțată de către Judecătoria Zalău, irevocabilă, reclamantul și soția acestuia au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 100 mp situat în intravilanul localității, teren învecinat cu cel revendicat de reclamant.
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul nu a depus o documentație completă în vederea obținerii autorizației de construire, nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu - condiție esențială impusă prin art.7 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 - astfel că nu se poate susține cu temei că refuzul autorității de a elibera actul administrativ solicitat este unul nejustificat.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamant ca fiind nefundat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la dispozițiile legale amintite anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1509 din 12 august 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.
Dact./2 ex./08.12.2008.
jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
