Obligația de a face. Decizia 2767/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2767
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, împotriva Sentinței civile nr. 2117 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL B-M, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 21 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul din 28 octombrie 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2117 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată promovată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și în consecință a fost anulată adresa nr. 30541//15.12.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și adresa nr. 5514/12.11.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pârâtele au fost obligate să reanalizeze modul de calcul al taxelor datorate în baza declarațiilor vamale tipizate 871/26.08.2008, 872/26.08.2008, 890/29.08.2008, 891/29.08.2008, 892/29.08.2008, pentru autovehiculele importate din SUA.
Pârâtele au fost obligate să ramburseze eventualele sume achitate în plus de reclamantă și să plătească reclamantei suma de 3.704 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta - SRL a importat din Statele Unite ale Americii în cursul lunii august 2008 diverse mărfuri, respectiv încărcătoare frontale, autoutilitare, autoturisme de teren. Aceste autovehicule au fost achiziționate de la societatea American Leasing Import Export în baza contractului încheiat la data de 18.06.2008 a cărui traducere legalizată se află la fila 81 din dosar.
Titularul operațiunilor vamale, respectiv societatea reclamantă a depus la Biroul Vamal BMd eclarațiile vamale înregistrate sub nr. 871 și 872 din 26.08.2008, nr. 890, 891, 892 din 29.08.2008, precum și documentele necesare efectuării operațiunilor vamale aferente mărfurilor importate prin comisionar vamal - SA.
Prin adresa depusă la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M, societatea a solicitat acestei instituții recalcularea taxelor vamale astfel stabilite, considerându-le incorect stabilite în baza anexei 3 din Ordinul 1076/26.06.2006.
Ca urmare a acestei cereri, în perioada 22.10.2008 - 12.11.2008 s-a procedat la reanalizarea declarațiilor vamale în cauză precum și a documentelor anexate acestora. Prin adresa nr. 5514/12.11.2008 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Mad ispus că având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, precum și prevederile legale în vigoare, nu se poate proceda la o recalculare a drepturilor de import datorate și achitate de aceasta și pe cale de consecință nici nu se poate dispune rambursarea vreunor sume achitate.
Împotriva adresei nr. 5514/12.11.2008 societatea a formulat contestație înregistrată sub nr. 5911/28.11.2008 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M în motivarea acesteia susținându-se că în vederea obținerii liberului de vamă funcționarii vamali i-au sugerat reprezentantului societății să dea declarații pe proprie răspundere în care să menționeze că ar fi efectuat reparații la mașinile importate fără a exista înscrisuri doveditoare în acest sens.
Prin adresa 30.541/J/15.12.2008 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C s-a pronunțat asupra contestației formulate respingând-o ca nemotivată și nedovedită.
S-a motivat că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală situație în care potrivit alin. 2 verifică orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite.
Când după verificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune (art. 100 alin. 3).
În situația de față din depoziția martorului (fila 83) reiese că acesta a aflat de la administratorul societății reclamante faptul că acesta a fost nevoit în urma discuțiilor purtate cu funcționarul vamal să dea declarații pe proprie răspundere în sensul că mașinile au suferit unele reparații în caz contrat i s-ar fi refuzat liberul la vamă, urmând a plăti o taxă pentru staționarea mașinilor.
Martora, angajată a societății comisionare - SA a susținut că în baza documentelor primite de la administratorul societății reclamante a depus declarațiile vamale la Biroul Vamal, importul vizând utilaje, două autoturisme și îmbrăcăminte. Aceasta a arătat faptul că declarațiile vamale au fost completate în baza facturilor și a documentelor de transport, acestea nu au fost acceptate considerându-se că valoarea autoturismelor este mică.
Martora a declarat că lucrătorul vamal i-a solicitat administratorului societății reclamante să prezinte factura cu valoarea reală, respectiv la valoarea de catalog, administratorul i-a spus că valoarea reală este trecută în factură situație în care i s-a sugerat administratorului de către angajații biroului vamal să dea o declarație pe proprie răspundere referitoare la efectuarea unor reparații pentru a se ajunge la valoarea de catalog. Se menționează că ulterior martora a depus alte declarații la Biroul Vamal.
Astfel, s-a apreciat că la momentul completării declarațiilor vamale administratorul societății reclamante s-a aflat într-o eroare provocată legată de modalitatea de completare a acestora situație în care a considerat că pentru a se apropia de valorile cuprinse în anexa 3 din "Lista de valori de vamă pentru persoane fizice"reglementată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1076/2006 trebuie să dea acele declarații pe proprie răspundere referitoare la anumite reparații aduse autoturismelor, or în situația de față, reclamantei ca și persoană juridică nu îi erau aplicabile aceste dispoziții.
Potrivit dispozițiilor art. 266 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal orice persoană are dreptul de a formula acțiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.
Acțiunea a fost admisă în condițiile în care în situația de față reclamanta a dovedit că la momentul completării declarațiilor vamale s-a aflat într-o eroare provocată, în baza art. 266 coroborat cu art. 100 din Legea 86/2006. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta cu consecința menținerii în totalitate a adresei nr.30541/15.12.2008 emisă de C și a adresei nr.5514/12.11.2008 emisă de
În motivarea recursului a arătat că prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei la reanalizarea modului de calcul al taxelor vamale datorate în baza declarațiilor vamale tipizate 871 și 872 din 26.08.2008 precum și 890, 901, 892 din 29.08.2008, pentru autovehiculele importate din SUA, cu recalcularea taxelor vamale și rambursarea sumelor achitate în plus.
Prin Sentința civilă nr. 2117/23.06.2009 instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei, dispunând anularea celor doua adrese și obligarea pârâtelor la reanalizarea modului de calcul al taxelor vamale datorate.
Se susține că la pronunțarea sentinței, tribunalul s-a bazat exclusiv pe declarațiile reprezentanților societății și a celor doi martori prezentați, fără nici măcar a le cenzura, în sensul de aprecia dacă într-adevăr sunt total conforme cu realitatea. În adresa din data de 21.10.2008 depusa la M s-a invocat stabilirea incorectă de către vama a taxelor vamale, iar în adresa nr 5514/2008 a Ms -a susținut că funcționarii vamali au sugerat reprezentantului societății să dea declarații pe proprie răspundere în care să menționeze că ar fi efectuat reparații la mașinile importate pentru a se apropria de valorile autovehiculelor din Anexa 3 la 1076/26.06.2006, pentru ca în final, în plângerea prealabilă din data de 02.12.2008 să afirme că reprezentantul societății ar fi fost obligat să declare autovehiculele la valori apropiate de cele din actul normativ mai sus indicat.
Se mai arată că este reală, depoziția martorei cum că declarațiile vamale au fost inițial completate în baza facturilor și a documentelor de transport iar apoi martora a depus alte declarații la Biroul Vamal, dar societatea putea și trebuia să ceară organelor vamale, iar apoi să prezinte instanței refuzul scris și motivat de neacceptare a acestor declarații. Insă atâta timp cât societatea nu a prezentat un astfel de act nu se poate concluziona decât că un astfel de act nu există.
Recurenta precizează că a existat o singură delcarație vamală pentru care societatea a depus cerere de modificare a acesteia - nr. 1871/26.08.2008, având ca obiect autoturismul, cerere în care afirmă starea de avarie în care a fost achiziționat prin licitație bunul în cauză. Restul declarațiilor au fost depuse doar o singura dată și au fost acceptate imediat după etapa de recepție-selecție a acestora și a documentelor însoțitoare ale acestora.
Se mai precizează că din răspunsul formulat de către M la plângerea prealabilă din data de 02.12 2008 rezultă că valorile declarate de importator prin declarantul vamal, nu sunt nici pe departe apropiate de valorile corespunzătoare din Anexa 3 nr.1076/26.06.2006, așa cum a afirmat reclamanta și martora.
În opinia recurentei afirmația instanței de fond că reclamanta s-a aflat într-o eroare provocată legată de modalitatea de completare a documentelor vamale în care a considerat că pentru a se apropia de valorile cuprinse în anexa 3 din Lista de valori în vamă pentru persoane fizice reglementată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1076/2006, trebuie sa de acele declarații pe proprie răspundere este nu doar lipsită de exactitate și rigurozitate; dar și de temeinicie, deoarece pentru a fi un viciu de consimțământ eroarea provocată (dolul) trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții: să fie determinant pentru încheierea actului juridic și să provină de la cealaltă parte condiții neîndeplinite în speță.
Recurenta mai arată că Declarațiile vamale sunt acte juridice unilaterale prin care importatorul își exprimă voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal cu respectarea legalității. Completarea lor și conținutul acestora nu au fost predeterminate în niciun fel de către autoritatea vamală, deoarece nici reclamanta nici unitatea vamală nu a invocat în timpul vămuirii, acest act normativ nefiind menționat în niciun document intervenit în acest proces de vămuire.
Se mai motivează că întrucât declarațiile vamale sunt acte unilaterale ale declarantului, autoritatea vamală, funcționarii vamali, nu sunt și nu au fost parte a unui contract ori negociere cu reclamanta, neprovocând o eroare pentru administratorul acestuia.
Intrucât motivele invocate de către contestatoare privind aplicarea unor valori în vamă eronate, nu sunt justificate, recurenta consideră că nu se poate proceda la recalcularea drepturilor de import datorate și achitate de societate.
Reclamanta - SRL B M, prin întâmpinarea de la 9-11, solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Curtea analizând recursul declarat reține că acesta este fondat.
Pentru acesta Curtea are în vedere că art.4 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României definește la pct.21 termenul de declarație vamală ca fiind "actul cu caracter public prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal".
Prin urmare declarațiile vamale reprezintă manifestarea de voință a intimatei - SRL de a plasa mărfurile importate sub un anumit regim vamal. Depunerea declarației vamale de către declarant sau de reprezentantul acestuia îl obligă să răspundă de corectitudinea informațiilor înscrise în declarație, de autenticitatea documentelor anexate și respectarea tuturor obligațiilor ce decurg din plasarea mărfurilor sub regimul avut în vedere, așa cum rezultă din art.199 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 21 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal comunitar.
Potrivit art.78 pct.3 din aceeași Reglementare nr.2913/92 "atunci când revizuirea unei declarații indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun".
În art.181a din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 21 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal comunitar se prevede că:
"(1) nu este necesar ca autoritățile vamale să determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacție, în cazul în care, în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (2), au îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală plătită sau plătibilă, menționată la articolul 29 din Cod.
(2) Atunci când autoritățile vamale au suspiciuni, precum cele descrise la alineatul (1), ele pot solicita informații suplimentare în conformitate cu articolul 178 alineatul (4)."
Față de starea de fapt conturată în cauză, Curtea apreciază că autoritățile vamale în mod întemeiat au făcut aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior. Prin urmare chiar dacă s-ar reține ca fiind veridice depozițiile martorilor cu privire la solicitarea organelor vamale de a fi depuse declarații vamale care să cuprindă informații corecte cu privire la mărfurile importate, aceasta nu poate fi calificată ca un viciu de consimțământ. Pentru aceasta Curtea are în vedere că, așa cum susține recurenta, declarația vamală este un act unilateral de voință, astfel că eroarea provocată nu poate proveni de la o persoană "străină" de actul depus de societatea intimată. Apoi, așa cum în mod întemeiat se susține în recurs, eroarea ar fi trebuit să fie determinantă pentru încheierea actului juridic. Ori, societatea intimată, în măsura în care susținea că valoarea în vamă a bonurilor era cea înscrisă în facturi, avea la dispoziție proceduri legale care-i permiteau determinarea corectă a valorii în vamă. În acest sens Curtea are în vedere dispozițiile.57 alin.4 și 5 din Codul vamal al României, potrivit cărora:
"(4) Când determinarea valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție în forma acceptată de autoritatea vamală.
(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de plasare a mărfurilor sub un regim vamal fiind considerată încheiată".
În plus societatea intimată nu a solicitat autorității vamale conform art.181a din Regulamentul CEE nr.2454/1993 să-i comunice în scris motivele pe care se întemeiază suspiciunile organului vamal cu privire la faptul că valoarea declarată nu reprezintă suma totală plătită sau plătibilă.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că societatea intimată a îndeplinit formalitățile vamale printr-o persoană juridică specializată în astfel de operațiuni (prin comisionar vamal) care era în măsură să consilieze intimata despre consecințele pe care le produc declarațiile vamale.
În ceea ce privește modalitatea de determinare efectivă a valorii în vamă a produselor importate, Curtea are în vedere că potrivit art.58 din Codul vamal, valoarea în vamă se declară de importator, iar potrivit art.181a din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 21 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal comunitar nu este necesar ca autoritățile vamale să determine valoarea în vamă a mărfurilor pe baza metodei valorii de tranzacție în măsura în care sunt îndoieli că valoarea declarată nu reprezintă suma totală plătită sau plătibilă.
În cauză se constată că documentele prezentate de intimată pentru justificarea valorii în vamă nu fac dovada valorii reale a produselor, întrucât conțin mențiunea "for costume purpose only" (numai în scopuri vamale).
Pe de altă parte, la data importului (august 2008), societatea intimată nu a făcut dovada prețului plătit pentru cele trei autoturisme. În recurs s-a depus ordinul de plată dar acesta a fost emis la 15.10.2008, deci cu mult după data la care declarația vamală și-a produs efectele.
În raport de toate considerentele reținute anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis în baza art.312 alin.1 proc.civ. cu consecința modificării hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITĂTEA NAȚIONALA A VĂMILOR, împotriva sentinței civile nr.2117 din 23.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL B
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.EG
Dact./6ex.
03.12.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
