Obligația de a face. Sentința 28/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.28/CA/2008.
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 2: Florian Murg
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții și, ambii domiciliați în S M, P-ța -, -.B,.16, jud. S M în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării - UM 02444, cu sediul în B,--5, sector 5, având ca obiect:obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul, personal și asistat de reprezentantul său - avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Satu Mare - Cabinet Av. As. " - " și reprezentantul pârâtului - consilier juridic, în baza delegației de reprezentare aflată la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța nr.-/24.01.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, după care:
Instanța constată că viciul de procedură cu pârâtul se acoperă prin prezența în instanță a reprezentantului acestuia.
Reprezentantul reclamanților învederează instanței faptul că contractul de închiriere este încheiat de reclamant cu unitatea militară, în cauză prezentându-se însă reprezentantul Ministerului Apărării Naționale.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale precizează că unitățile militare nu au capacitate procesuală, din acest motiv fiind prezent în instanță reprezentantul ministerului.
Nefiind alte cereri, instanța acordă părților cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Arată că reclamantul s-a transferat în interesul serviciului de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Justiției, drepturile dobândite prin contractul inițial neputând fi pierdute câtă vreme transferul s-a făcut în interesul serviciului și nu la cerere, așa cum susține pârâtul.
Potrivit Hotărârii nr.195/2005 locuințele de serviciu pot fi înstrăinate de Ministerul Apărării Naționale inclusiv pensionarilor, care nu mai sunt în activitatea acestui minister, astfel încât, cu atât mai mult, reclamantul este îndreptățit să cumpere locuința, el fiind încă în activitate, iar plecarea din Ministerul Apărării a fost consecința transferului.
Legea nr.562/2004 oferă, de asemenea, beneficiul cumpărării locuinței de serviciu personalului propriu activ și în rezervă.
Pe de altă parte, Legea nr.80/1990 referitoare la statutul cadrelor militare nu face distincția între transferul în interes personal sau transferul în interesul serviciului.
Depune la dosar practică judiciară, respectiv: Sentința civilă nr.2108/09.05.2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.361/2006 și Sentința civilă nr.7190/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Arată că reclamanții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legiuitor pentru a putea cumpăra locuința de serviciu întrucât, la data depunerii cererii de cumpărare (28.04.2005) și chiar la intrarea în vigoare a Legii nr.562/2004 (12.12.2004) reclamantul nu mai făcea parte din Ministerul Apărării, una din categoriile enumerate de legiuitor cu drept de cumpărare a locuinței de serviciu. Acesta a fost transferat de la Ministerul Apărării la Ministerul Justiției la data de 01.06.2004, după cum rezultă din Ordinul ministrului apărării naționale nr.532 aflat la fila 4 din dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare. Transferul s-a efectuat în interes personal, nu în interesul serviciului, fapt ce rezultă și din aceea că, în speță, nu s-a realizat și transferul locuinței. Ori, fondul locativ al Ministerului Apărării nu se poate vinde unui angajat al Ministerului Justiției.
Precizează că prin Sentința civilă nr.7190/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, într-o situație similară - reclamant transferat de la Ministerul Apărării la Ministerul Administrației și Internelor, a fost respinsă cererea acestuia de obligare a pârâtului Ministerul Apărării la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței de serviciu.
Referitor la faptul că nu s-a realizat și transferul locuinței, reprezentantul reclamantului apreciază că este vorba de o diferență de tratament deoarece pentru unii dintre ofițeri s-a făcut și transferul locuinței, însă pentru cei doi reclamanți nu, cu toate că au locuit în apartamentul respectiv 20 de ani. Consideră că, în speță, a fost încălcat principiul echității.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 26.10.2007 (prin declinare de competență de la Judecătoria Satu Mare ), legal timbrată, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării - UM 02444 S, solicitând să se dispună obligarea pârâtului să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare a locuinței situate în S M, P-ța -, -. B,.16, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în fapt, apartamentul de la adresa de mai sus este locuința de serviciu primită de - în calitate de ofițer 4 al Ministerului Apărării. La data de 26.05.2004 a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Justiției și lucrează tot în calitate de ofițer la Penitenciarul Satu Mare.
În dosar nr.3814/2006 pârâtul a cerut evacuarea lor din locuință pe considerentul că nu mai este angajatul acestui minister, fără a se ține seama de faptul că schimbarea locului de muncă și ministerul aparținător este consecința transferului și nu a încetării contractului de muncă în înțelesul normelor Codului Muncii. Cauza se află în recurs.
Potrivit Hotărârii nr.195/2005, locuințele de serviciu pot fi înstrăinate de către Ministerul Apărării inclusiv pensionarilor care, de asemenea, nu mai sunt în activitatea acestui minister, astfel consideră că, cu atât mai mult, inclusiv lor trebuie să li se vândă locuința, câtă vreme sunt încă în activitate, iar plecarea din Ministerul Apărării a fost consecința transferului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004 și Legea nr.562/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării - UM 02444 Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că, la momentul depunerii cererii de cumpărare (28.04.2005) și chiar la intrarea în vigoare a Legii nr.562/2004 (12.12.2004), reclamantul nu mai făcea parte din personalul propriu al Ministerului Apărării Naționale, una din categoriile enumerate de legiuitor cu drept de cumpărare a locuinței de serviciu. Una dintre condițiile necesare pentru a beneficia de prevederile Legii nr.562/2004 este aceea ca persoana în cauză să facă parte din personalul Ministerului Apărării.
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 Cod de procedură civilă și ale Legii nr.562/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții au solicitat cumpărarea locuinței situate în S M, P-ța -, -. B,.16 prin cererea înregistrată cu nr. CR 452/28.04.2005, UM 02444 S, unitate vânzătoare a locuințelor de serviciu din Ministerul Apărării către personalul propriu, abilitate prin Ordinul Ministerului Apărării nr. M 60/2005 privind abilitarea centrelor de domenii și infrastructurii de a vinde locuințele de serviciu.
În urma acestei cereri, Comisia de vânzare a locuințelor a solicitat reclamantului documentele necesare prevăzute în Normele metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării Naționale a locuințelor de serviciu pe care le are în administrare, cuprinse în Anexa nr.1, aprobate prin nr.HG195/2005. După depunerea documentelor solicitate și analizarea acestora, Comisia a constatat că solicitantul nu face parte din nicio categorie prevăzută de art.1 al Anexei sus-menționate.
Se reține că, potrivit art.2 din Legea nr.562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare "poate cumpăra o singură locuință de serviciutitularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat șiîndeplinește o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și pensionarii sau urmașii titularilor și contractelor de închiriere decedate, în situația în care face dovada că, la data intrării în vigoare a prezentei legi, ocupau locuința de serviciu și au achitat chiria la zi".
De asemenea, conform art.1 din Anexa 1 Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.562/2004, aprobate prin nr.HG195/2005, "locuințele de serviciu aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale se pot vinde în condițiile legii personalului propriu, personalului militar trecut în rezervă sau în retragere, personalului civil pensionat sau disponibilizat, precum și moștenitorilor acestora, soți ori copii".
În speța de față, reclamantul s-a transferat începând cu data de 01.06.2004 de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Justiției, astfel că la momentul depunerii cererii de cumpărare a locuinței de serviciu (28.04.2005) și chiar la intrarea în vigoare a Legii nr.562/2004 (12.12.2004), acesta nu mai făcea parte din personalul propriu al Ministerului Apărării, una din categoriile enumerate de legiuitor cu drept de cumpărare a locuințelor de serviciu.
Una dintre condițiile obligatorii pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr.562/2004 este aceea ca persoana în cauză să facă parte din personalul Ministerului Apărării, la art.5 din Anexa 1 Normelor metodologice aprobate prin nr.HG195/2005 solicitându-se expres, printre celelalte documente necesare vânzării locuințelor de serviciu, dovada calității titularului contractului de închiriere, demonstrată prin înscrisuri (lit.b).
Din textele legale la care s-a făcut referire mai sus, reiese că acestea se referă numai la personalul propriu al Ministerului Apărării, limitând astfel vânzătorul să vândă doar personalului propriu unele locuințe de serviciu, pe care acesta le are în administrare.
Pe de altă parte, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantului referitoare la faptul că schimbarea locului de muncă este consecința transferului și nu a încetării contractului de muncă în înțelesul normelor Codului Muncii și că, potrivit nr.HG195/2005, locuințele de serviciu pot fi înstrăinate de către Ministerul Apărării inclusiv pensionarilor care, de asemenea, nu mai sunt în activitatea acestui minister.
Din prevederile legale incidente în cauză, reiese o condiție imperativă pentru ca reclamantul să poată cumpăra locuința de serviciu pe care o deține cu titlu de închiriere, respectiv aceea a calității de angajat al unei instituții publice din sistemul de apărare națională, fiind irelevant faptul că transferul la Ministerul Justiției s-ar fi realizat în interesul serviciului. De asemenea, afirmația reclamanților cum că aceste locuințe de serviciu pot fi înstrăinate și pensionarilor care nu mai sunt în activitate în Ministerul Apărării nu poate fi luată în considerare deoarece categoria pensionarilor este menționată expres în textul legal, ceea ce nu este cazul celor transferați la un alt minister și care, la data depunerii cererii de cumpărare nu mai fac parte din categoria personalului propriu, personalului militar trecut în rezervă sau în retragere, personalului civil pensionat sau disponibilizat din Ministerul Apărării, precum și moștenitorilor acestora, soți și copii.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art.2 din Legea nr.562/2004 și art.1 din Anexa 1 Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.562/2004 aprobate prin nr.HG195/2005, acțiunea reclamanților și va fi respinsă ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și, domiciliați în S M, P-ța -, -.B,.16, jud. SMî mpotriva pârâtului Ministerul Apărării - UM 02444 S, cu sediul în B,--5, sector 5 ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Judecător pensionat,
Semnează președintele instanței,
Red.în concept.-25.02.2008
Dact.-2ex.-06.03.2008
4 comunicări:
-reclamanți și
- S M, P-ța -, -.B,.16, jud. S M
-pârât Ministerul Apărării - UM 02444 S - S, jud. S și
- B,--5, sect.5
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Florian Murg
