Obligația de a face. Decizia 2864/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2864
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 75 din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul arhivă, intimatul reclamant a depus înscrisurile solicitate de către instanță; de asemenea arată că recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sas olicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 75 din 27.01.2009 Tribunalul Olta admis acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu intimatele -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, și a dispus obligarea intimatei la plata taxei speciale auto de l575 lei, reactualizată la data plății.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin raportare la motivarea invocată de reclamant, la cea inserată în întâmpinare de intimată, a dispoz. art. 2141- 2143din Codul fiscal și punctele 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal și a reglementărilor comunitare se reține că reclamantul a achitat taxa auto conformându-se dispozițiilor din Codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilite de Ministerul Finanțelor afișată, în formă electronică, în mod public, ori, nici un organ administrativ din România, nici cel ce încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor ce administrează bugetul statului nu emite un act fiscal, titlu de creanță în acest sens.
Astfel, obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării de dovada plății acestuia, echivalează cu un act administrativ așa cum este calificat de dispoz. art. 2 alin. 1 lit. c Legea 554/2004 modificată prin Legea 262/2007 - respectiv ca și act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Concluzionând actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei auto pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care a fost obligat reclamantul prin dispoz. Legii nr. 544/2004 și ale Codului d e procedură fiscală a fost asigurat prin cererile de restituire a taxei, astfel în lipsa unui titlu de creanță cu suport material reclamantului i s-ar încălca dreptul accesului liber la justiție prev. de art. 21 alin. 1 din Constituția României ce statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime.
Pe fondul cauzei s- reținut că reglementarea internă ce vizează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, după modificarea Legii nr. 343 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cu handicap, misiuni diplomatice) cât și situații de scutire de la plata taxei - ori taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, așa cum este definit de dispoz. art. 2141Cod fiscal.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Obiectivul reglementării comunitare fiind asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state - statuat în hotărârea CJE în cauza Weigel 2004 - se impune, funcție de prioritatea dispozițiilor din dreptul comunitar a se aplica în dreptul național cele sus menționate.
Ipoteza susmenționată este argumentată de dispoz. art. 148 din Constituția României deoarece ca urmare a aderării la 01.01.2007 a României ca stat membru al Uniunii Europene - prevederile tratatelor constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Președintele România, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării conform art. 148 alin. 2 și 4.
Astfel, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat dispozițiile Tratatului, inclusiv obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității, dinainte de aderare asumată de România prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Reținând că dreptul comunitar - ca și ordine juridică independentă, are prioritate de aplicare și în fața dreptului național ulterior - taxa specială fiind introdusă în legislația internă prin Legea 343/2006 - în cauza Simmenthal 1976, stabilind că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă - se concluzionează ca demonstrată încălcarea dispoz. art. 90 din Tratat - prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme de la 01.01.2007 prin art. 2141- 2143din
S-a constat așadar că suma achitată de reclamant nu a fost datorată conform legislației comunitare astfel că ea trebuie restituită, reactualizată la data plății, neavând relevanță plata voluntară de către reclamant, câtă vreme autovehiculul nu putea fi înmatriculat fără achitarea ei.
Susținerile pârâtei că prin OUG50/2008, au fost abrogate dispoz. art. 2141-2143din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, iar cu ocazia primei înmatriculări atât persoanele fizice cât și cele juridice sunt obligate la plata unei taxe de poluare, nu pot fi reținute, având în vedere că prin acest act normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele cu ocazia primei înmatriculări în România, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ulterior achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant și care are un alt regim ce contravine legislației comunitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat eronat raportul dedus judecății precum și actele normative incidente în materia taxei auto pentru prima înmatriculare.
Recursul este fondat și va fi admis, reținându-se următoarele aspecte:
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Reclamantul a achiziționat un autoturism nou marca Ford Mondeo dealer Plus Auto S autoturism care nu a mai fost înmatriculat în România.
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2008 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât greșit prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 75 din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//12.06.2009
Jud. fond M T
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
