Obligația de a face. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 287
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1425 din data de 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant și consilier juridic, pentru intimata pârâtă - ROMSILVA A DIRECȚIEI SILVICE C -
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul reclamant a depus note scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului. Arată că instanța de fond nu a cercetat fondul și că prevederile OUG nr.27/2003 își au aplicabilitate în prezenta cauză. Precizează că nu există impedimente pentru a se refuza eliberarea autorizației.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă - ROMSILVA A DIRECȚIEI SILVICE C - C, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Arată că dispozițiile OUG 27/2003 nu se aplică în sectorul silvic, că autorizațiile de exploatare se dau pentru un număr diferit de arbori. Precizează că acțiunea este nemotivată în drept. Menționează că prestatorul este exonerat de orice răspundere privind respectarea regimului silvic dacă beneficiarul nu achită contravaloare serviciilor efectuate de prestator. Autorizația trebuia emisă unui agent de exploatare, dar numai după ce acesta își achită contravaloarea serviciilor de pază către pârât. Întrucât reclamantul nu și-a onorat obligația, nefiind plătite serviciile, nu se putea încheia un contract.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1425 din data de 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul -ROMSILVA A DIRECȚIEI SILVICE C-
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că deși reclamantul susține că s-a adresat Ocolului Silvic C cu o cerere privind eliberarea autorizațiilor de exploatare a masei lemnoase pentru mai multe acte de punere în valoare la data de 06.05.2008, acesta nu a reușit să probeze că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art.6 alin.3 și art.10 alin.1 din OUG nr.27/2003.
Astfel, cererea depusă de reclamant la dosarul cauzei nu numai că nu poartă numărul și data înregistrării la Ocolul Silvic C, dar nici măcar nu este semnată de reclamant, pentru a crea cel puțin aparența identității acesteia cu o eventuală cerere transmisă pârâtei, în al cărei registru de corespondență, deși este înregistrată la data de 08.05 2008 o adresă din partea reclamantului, vizează cu totul alte aspecte decât cele invocate de acesta.
S-a apreciat că este puțin verosimil ca, soluționând favorabil cererea reclamantului în luna ianuarie 2008, astfel cum rezultă din adresa nr.63/09.01.2008, pârâta ar fi refuzat eliberarea autorizațiilor în discuție, în luna mai a aceluiași an.
Explicațiile reclamantului privind motivele pentru care nu a ridicat autorizațiile în discuție în luna ianuarie 2008, referitoare la decesul unei rude, starea de sănătate precară a tatălui, imposibilitatea găsirii unui client pentru masa lemnoasă ce urma exploatată, instanța le-a considerat irelevante în cauză întrucât nu pot proba depunerea cererii la care reclamantul pretinde că nu ar fi primit răspuns.
Față de corespondența purtată între părți, precum și față de considerentele sentinței civile nr. 681/2009 a Judecătoriei Calafat din care rezultă că între acestea există litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată referitoare la plata contravalorii serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii încheiat, s-a apreciat mult mai credibil că motivele refuzului reclamantului de a ridica autorizațiile de exploatare a materialului forestier, sunt legate, mai degrabă, de refuzul acestuia de a achita serviciile de punere în valoare a masei lemnoase.
În consecință tribunalul a constatat că reclamantul nu poate, pentru lipsa răspunsului la o cerere pe care nu a probat că a depus-o la pârâtă, să obțină eliberarea autorizațiilor de exploatare, invocând procedura aprobării tacite, tocmai pentru a evita plata serviciilor prestate de pârâtă în legătură cu punerea în valoare a materialului lemnos.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul,invocând ca temei dispozițiile art.304 ind.1 și 304 ind.2 alin.7,8 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că hotărârea judecătorească reținută de instanța de fond în considerentele sentinței recurate a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, deci argumentul așa zisei datorii a dispărut, că cererea sa adresată pârâtei are data de 06.05.2008, iar acțiunea acestuia pentru despăgubiri a fost promovată la 11.07.2008, iar realitatea este că la 01.07.2008 a formulat plângere penală împotriva șefului de ocol și prin urmare această acțiune este una în retorsiune.
S-a mai arătat că la data de 06.05.2008 a remis prin poștă cererea de autorizare, fapt dovedit cu confirmarea de primire, fiind evident faptul că această cerere s-a înregistrat la 06.05.2008 la B, iar la Caa juns la 08.05.2008, purtând și semnătura unui reprezentant al acestuia.
A precizat recurentul că la data de 05.05.2008 a remis un alt document prin care își exprima nemulțumirea la adresa prestației pădurarilor, pentru care a anexat confirmarea de primire aferentă, iar în ceea ce privește lipsa datei și a numărului de înregistrare, se justifică prin necomunicarea unui răspuns afirmativ sau negativ, după cum lipsa unei semnături pe copia cererii este lipsită de importanță.
Referitor la imposibilitatea de a se prezenta personal la sediul pârâtei pentru ridicarea autorizațiilor, a susținut că a fost determinată de decesul soacrei sale pe care îl dovedește cu certificatul de deces precum și de operația suferită la de tatăl său pe care o dovedește cu copia protocolului operator.
S-a mai arătat că la 03.01 2008 încheiat cu agentul economic un act adițional la contractul inițial rezolvând problema vânzării masei lemnoase, iar afirmația instanței referitoare la neverosimilitatea unui refuz de eliberare a autorizațiilor din partea pârâtului, în condițiile în care a rezolvat favorabil cererea reclamantului în luna ianuarie 2008, reprezintă o depășire a limitelor prin emiterea de opinii lipsite de fundament.
Același aspect a fost invocat și cu privire la reținerea instanței că refuzul său de a ridica autorizațiile este legat de refuzul de a achita serviciile de punere în valoare a masei lemnoase.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 din OUG nr.27/2003, iar autorizația solicitată de reclamant, trebuia emisă unui agent de exploatare pentru arborii ce urmau să fie tăiați din pădurea proprietatea acestuia, dar numai după ce acesta achită contravaloarea serviciilor de pază către Ocolul silvic C, pentru suprafața de 441 ha pădure pentru care i-a fost asigurată această pază.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, cât și în raport de art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâta, să se constate că a operat aprobarea tacită privind eliberarea autorizației de exploatare, conform art.7 din OUG nr.27/18.04.2003.
Procedura aprobării tacite, ca modalitate alternativă de emitere a autorizațiilor, prevăzută de OUG nr.27/2003, are în vedere autoritățile administrației publice și impune ca cererea de eliberare a autorizației să fie însoțită de toate actele necesare potrivit prevederilor legale.De asemenea același act normativ prevede, ca în cazul promovării unei acțiuni la instanță, copia acestei cereri, cu număr și dată de înregistrare la autoritatea pârâtă și cu întreaga documentație, să fie anexate la cererea de chemare în judecată.
Deși recurentul susține prin motivele de recurs că a îndeplinit condițiile prevăzute de actul normativ invocat, această susținere este neîntemeiată deoarece, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, recurentul nu a făcut dovada că a formulat cerere pentru eliberarea autorizației de exploatare, atâta timp cât nu a depus la dosar copia cererii cu număr și dată de înregistrare la autoritatea pârâtă, însoțită de documentația aferentă.
Astfel, cererea depusă la instanța de fond nu poartă număr de înregistrare la autoritatea pârâtă, nu este nici măcar semnată de recurent, iar afirmația că această cerere- datată la o5.05.2008- a fost înaintată cu scrisoare recomandată cu confirmarea de primire anexată nu este dovedită, în condițiile în care între părți în perioada respectivă s-a purtat multă corespondență în legătură cu executarea contractului de prestări servicii nr.1831/29.05.2007, ulterior litigiul ajungând în instanță.
Împrejurarea că în recurs reclamantul a depus la dosar o cerere datată tot la 05.05.2008, pe care de această dată a semnat-o, este lipsită de relevanță, deoarece nu face altceva decât să confirme constatările primei instanțe referitoare la inexistența comunicării vreunei cereri la data de 08.05.2008, cu atât mai mult cu cât pârâta emisese autorizații de exploatare în luna ianuarie a anului 2008, conform adresei depuse la dosar, pe care reclamantul a refuzat să le ridice.
Motivația că ridicarea autorizațiilor a fost împiedicată de intervenirea unor cauze familiale nu poate fi primită, întrucât atât decesul soacrei cât și operația suportată de tatăl său, s-au produs mult după data de 09.01.2008 când a fost emisă adresa nr.63, prin care reclamantul a fost înștiințat să se prezinte la sediul pârâtei pentru preluarea lor.
De altfel, însăși reclamantul recunoaște prin motivele formulate că obligația de prezentare la sediul pârâtei pentru ridicarea autorizațiilor este prevăzută în contractul încheiat cu agentul economic căruia, la 12.07.2007 i-a vândut cantitatea de 2728 mc pe picior.
Referitor la argumentul tribunalului, în sensul că refuzul reclamantului de a ridica autorizațiile de exploatare a fost determinat de refuzul achitării contravalorii prestațiilor executate de pârâtă în baza contractului încheiat, acesta rezultă din litigiile care au intervenit în instanță între cele două părți pentru plata acestor prestații.
Se mai constată că, potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.64/19 martie 2008 privind Codul silvic, eliberarea autorizației de exploatare a masei lemnoase se poate cere numai de persoane juridice atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, cu excepția persoanelor fizice care pot exploata în regie proprie un volum de maximum 20 mc/an din pădurile pe care le dețin în proprietate.
Cum în speță eliberarea autorizației de exploatare privește exploatarea unei cantități de masă lemnoasă cu mult mai mare decât limita prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate, respectiv pentru 2728 mc material lemnos pe picior,rezultă că reclamantul nu are nici calitatea de a face o astfel de cerere. Acest aspect rezultă din însăși acțiunea reclamantului, în care precizează că solicitarea o face pentru agentul economic SC SRL și nu pentru sine, precum și din contractul de vânzare- cumpărare pe care, în calitate de vânzător, l-a încheiat cu această societate la data de 12.07.2007 pentru cantitatea de material lemnos arătată.
Față de cele expuse se constată că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1425/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, intimată fiind Romsilva- Direcția silvică
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Jud. fond
08 Februarie 2010
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
