Obligația de a face. Decizia 294/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 294/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanții, și de către intervenientul în interes propriu G, împotriva sentinței civile nr. 1890/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENTIA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurenților și intervenientului în interes propriu și consilier juridic pentru intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 2 februarie 2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei un răspuns la adresa instanței din partea Direcției Silvice
Reprezentanta recurentei arată că, în opinia sa, documentația depusă de Direcția Silvică C nu este completă.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului reclamanților, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea în întregime a acțiunii formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în speță și ca urmare a unei aprecieri eronate a stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză.
Referitor la recursul intervenientului, arată că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că în mod greșit a fost respinsă acțiunea intervenientului pentru lipsa plângerii prealabile, întrucât reclamanții și intervenientul au formulat plângerea prealabilă prin același înscris, respectiv, cererea formulată în data de 23.10.2008.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor formulate de reclamanți și intervenient ca nefondate și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1890 din 19 iunie 2009 pronunțată în dosarul - a Tribunalului Cluj, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii netimbrării și nulității cererii de intervenție, s-a admis excepția inadmisiblității cererii de intervenție în interes propriu și în consecință, s-a respins atât cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul G cât și acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu Agenția pentru Protecția Mediului
Instanța de fond a reținut faptul că reclamanții nu au completat documentația și cum pârâta a dat dovadă de diligență în efectuarea demersurilor ce se impun pentru stabilirea reală a destinației terenului, nu suntem în prezența unui refuz nejustificat, iar terenul care face obiectul cererii face parte din fondul forestier național având categoria pădure și fiind retrocedată conform Legii fondului funciar.
Totodată, instanța de fond a apreciat că nu s-a respectat de către reclamanți prevederile art.23 din HG 1213/2006 privind etapele procedurii și cum pârâta nu a emis vreo decizie în legătură cu etapa de încadrare sau privind emiterea sau respingerea acordului de mediu, se impune respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, cererile de intervenție în interes propriu, instanța a admis-o considerând că intervenientul în interes propriu nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosar iar alte înscrisuri nici nu au fost analizate. De asemenea, nu s-a luat în considerare susținerea cum că nu are competența legală de a stabili dacă un teren face sau nu din fondul forestier național, această competență revenind Direcției Silvice Pe de altă parte, nu s-a luat în considerare prevederile art.7 din Codul silvic unde se reglemenează că este interzisă includerea terenurilor în intravilan, ori, acest teren este în intravilan și în consecință, este imposibil să fie pădure. Se mai arată că se află în situația prevăzută de art.2 pct.1 lit.i și nu a situației prevăzute de art.2 pct.1 lit.h din Legea 554/2004, astfel că s-au interpretat în mod greșit prevederile art.23 din HG 1213/2006.
Și intervenientul G declarat recurs împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia șit rimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii de intervenție în interes propriu. Pe lângă faptul că reiterează susținerile reclamanților, intervenientul apreciază că nu s-a contestat faptul că s-a urmat procedura plângerii prealabile și aceasta a fost în mod efectiv îndeplinită și de către intervenient.
Agenția pentru Protecția Mediului C, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței 1890/2009 a Tribunalului Cluj invocând pe cale de excepție, netimbrarea recusurilor și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fond arătând că cererile sunt nefondate.
În susținerea excepțiilor se invocă prevederile art.11 alin.1 și 20 alin.3 din Legea 146/1997 precum și a art.109 alin.2 referitor la parcurgerea procedurii prealabile a reclamației administrative. În acest context reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la 2.12.2008 iar plângerea prealabilă a fost introdusă la aceeași dată. Pe fondul cauzei, se arată că agenția pentru Protecția Mediului a solicitat prin adresele 10006 până la 10010/2008 clarificarea situației privind destinația terenului și depunerea în completare a avizului de principiu a iar aceste probleme nu au fost clarificate.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
Reclamanții și intervenientul au pregătit documentația necesară pentru obținerea autorizației de construire în vederea edificării unor case familiale în Colonia F din C-N, iar pentru obținerea acestei autorizații, era necesar acordul de mediu favorabil emis de către Agenția pentru Protecția Mediului
Reclamanții, au depus la pârâtă documentația înregistrând-o cu nr.9593 până la 9597/30.09.2008. În data de 10.10.2008 s-a depus completarea documentației privind numerele 10006 până la 10010 cu o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ precum și acte depuse care arătau că terenul respectiv avea destinația de fânaț-pășune. Ulterior, la data de 10.10.2008 cu adresa 10025 Cai nvitat beneficiarii să participe la ședința colectivului de analiză tehnică unde reprezentantul Direcției Silvice Caa rătat faptul că 40% din suprafața ternului în cauză aparține fondului forestier, iar reprezentantul Caa rătat că suprafața maximă care poate fi scoasă definitiv din fondul forestier este de maxim de 5% din suprafața proprietății forestiere.
În consecință, prin adresele 10006 până la 10010 din 16.10.2008 Cas olicitat clarificarea situației privind destinația terenului și completarea cu avizul de principiu al.
Și în data de 28.10.2008 participanții la colectivul de analiză tehnică și-au menținut punctul de vedere privind avizul de principiu și clarificarea situației juridice aferente.
În ceea ce privește plângerea prealabilă este de reținut că și în ipoteza în care C apreciază plângerea prealabilă a fost făcută odată cu cererea de chemare în judecată, astfel că aceasta din urmă este prematură și că aceasta există și în ipoteza intervenientului, aceștia au invocat prevederile art.2 pct.1 lit.i din Legea 554/2004 în sensul refuzului nejustificat al pârâtei de a le rezolva cererea. În aceste condiții, potrivit prevederilor art.8 din Legea 554/2004 plângerea prealabilă nu mai este necesară pentru că se consideră că autoritatea publică nu a soluționat cererea în termenul prevăzut de lege.
Privind soluția dată de instanța de fond, respectiv de respingere a cererii de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, ca urmare a considerării că intervenientul nu a urmat procedura administrativă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, aceasta este greșită însă, instanța de recurs apreciază că acest fapt nu atrage casarea sentinței datorită litisconsortiului procesual în care se află atât reclamanții cât și intervenientul conform art.47 proc.civ.și care impune a se verifica dacă soluția, profită uneia din părți.
În acest context, Curtea va lua în considerare lămuririle solicitate către Direcția Silvică C la care aceasta a răspuns prin adresa 396 din 27.01.2010 referitor la lămurirea situației terenului pentru care s-a cerut avizul de mediu.
Este de observat că cu privire la acest teren, au existat poziții contradictorii întrucât prin adresa C prin adresa nr.117/2007 s-a specificat faptul că suprafața este înafara fondului forestier iar prin adresa 2529 din 2.11.2004 s-a specificat faptul că suprafața face parte din fondul forestier național, iar prin adresa 7729 din 16.01.2009 Cas pecificat de asemenea că suprafața face parte din fondul forestier național.
Direcția Silvică Car ăspuns că terenul pentru care s-au solicitat avizele de mediu situat în C-N, Colonia F nr.din titlul de proprietate - tarlaua 88, parcela 2422 identificat în CF -, 154, 277 C-N nr.top6763, 6763/1, 6763/2, 6763/6, 6763/7, identificări din punct de vedere forestier în ID din cadrul Ocolului Silvic C IV are categoria de folosință pădure fiind evidențiat în cadastru forestier și în amenajamentele silvice ca și teren din fondul forestier național.
Chiar dacă este real că acest teren apare în titlu de proprietate și în cartea funciară cu categoria de folosință pășune, înscrierile în cartea funciară au fost făcute cu mult timp în urmă, la o dată la care acel teren putea avea într-adevăr categorie de folosință pășune și nu pădure.
Între timp, categoria de folosință a fost schimbată din pășune în pădure, și ca atare, a trecut în proprietatea publică statului prin art.6 din Constituția din 1948.
Această situație reiese din actele trimise instanței de recurs, precum și din cele aflate la dosarul de fond iar în ceea ce privește clarificarea situației terenului Curtea va aprecia că din punctul de vedere al avizului de mediu este importantă situația actuală a categoriei faptice a terenului și nu situația juridică ce transpare din actele de proprietate și din înscrierile în cartea funciară sau din includerea terenului în intravilanul sau extravilanul localității.
Prin urmare, toate aceste demersuri făcute de către Administrația fondului pentru mediu au avut ca scop lămurirea situației reale în scopul emiterii unui aviz de mediu în concordanță cu prevederile legale, sens în care întârzierea în luarea unei soluții, nu îmbracă caracterele refuzului nejustificat de soluționare a cererii prevăzut de art.2 pct.1 lit.i din Legea 554/2004 întrucât în această privință prevalează principiul preacauțiunii instituit de art.3 alin.1 din OUG 195/2005 aprobată prin Legea 256/2006.
Astfel, chiar dacă soluția instanței de fond a fost în sensul existenței diligenței în efectuarea demersului de către autoritatea publică și de nerespectarea în privința reclamanților a prevederilor art.23 din HG 1213/2006 respingându-se acțiunea pe fond și cererea de intervenție pe excepție, Curtea va schimba doar motivarea în sensul inexistenței refuzului nejustificat de soluționare a cererilor formulate de reclamanți și intervenienți și în consecință, soluția ce se impune era de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție ca nefondată conform art.18 din Legea 554/2004.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.312 proc.civ. Curtea va respinge recursurile reclamanților și intervenientului și va menține soluția pronunțată de instanța de fond ținând cont, așa cum s-a arătat mai sus, și de situația de litisconsorțiu procesual în care se găsesc reclamanții și intervenientul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și de intervenientul Chită G- în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Protecția Mediului C împotriva sentinței 1890 din 19.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul - pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -
Red./AC
12.02.2010 - 8 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
