Obligația de a face. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3.008/2008
Ședința publica din data de 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - ÎN VEDEREA - contestația în anulare și cererea de suspendare formulate de către contestatorul MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2265/20.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC CONTRACT SRL, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.12.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 992 din data de 30 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " CONTRACT" C-N în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL C-N și, pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 80.050,23 lei reprezentând garanția de bună execuție reținută în baza contractelor nr. 38.617 din data de 22.05.2005 și nr. 34.021 din data de 27.04.2006 precum și a sumei de 22.833,17 lei, rest de plată conform contractului nr. 37.071 din data de 27.04.2006, cu plata dobânzii legale comerciale aferente sumelor pretinse, începând cu data de 20 decembrie 2007, respectiv data plângerii prealabile, până la restituirea lor efectivă. Totodată, a fost obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL C-N reprezentat prin primar.
Față de cele susținute prin acest demers și în condițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 și a disp. nr.OG 32/1995, în sarcina recurentului a fost stabilită obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar apoi, în lipsa unor acte doveditoare a îndeplinirii obligației, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 prin decizia nr. 2.265 pronunțată la data de 20 octombrie 2008 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, recursul a fost anulat ca netimbrat.
La data de 30 octombrie 2008 sub nr-, Municipiul C-N prin Primar a înregistrat contestație în anulare solicitând admiterea contestației, casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța competentă.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că instanța a comis o greșeală materială în sensul art. 318 alin. 1.pr.civ. anulând recursul fără a lua în considerare excepția din cererea de recurs constând în aceea că recursul se considera a fi scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997. Astfel, în dezvoltare se arată că sunt îndeplinite cerințele normei evocate, aceea că este instituție publică, iar sumele, obiect al cererii, constituie venituri publice.
Ulterior, prin nota înregistrată la data de 25 noiembrie 2008, contestatorul solicita și suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, în conformitate cu prev. art. 3191.pr.civ.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației. Astfel, se arată că argumentele aduse deciziei contestate nu vizează existența vreunei greșeli materiale în sensul art. 318.pr.civ. ci se referă exclusiv la modul în care instanța de recurs a făcut aplicarea unor dispoziții privitoare la timbraj, condiții care în contestația în anulare sunt nefondate,
Totodată, se arată că nici una din criticile aduse deciziei nu pot fi analizate în acest cadru procesual având în vedere faptul că modul de determinare a taxei poate fi contestat prin promovarea cererii prev. de Legea nr. 146/1997, demers pe care contestatorul nu l-a întreprins.
Examinând contestația în anulare în raport cu cele invocate, cu normele juridice incidente, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele:
Potrivit disp. art. 318.pr.civ. hotărârile pronunțate de instanțele de recurs sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare specială când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Conform acestei norme, prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. În acest sens este vorba de o greșeală materială pe care o comite instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date determinante pentru dezlegarea pricinii. În accepțiunea textului, intra în sfera acestuia greșeli de fapt, nu greșeli de judecată de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale. Or, în speță, contestatorul tocmai greșeli de interpretare evocă, motive ce nu pot fi valorificate în cadrul contestației în anulare.
Afirmă însă contestatorul că instanța de recurs a săvârșit o greșeală în condițiile în care a omis a lua în considerare explicația din cererea de recurs. Această afirmație nu poate fi primită. Din actele dosarului se observă că după inițierea demersului s-a procedat la verificarea regularității sesizării și s-a apreciat de către instanța de recurs că nu se poate reține explicația dată, că în condițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 se datorează pentru calea de atac promovată taxa judiciară, sens în care s-a și procedat la citarea cu mențiunea îndeplinirii obligației, până la termenul de judecată, sub sancțiunea instituită de prevederile aceluiași act normativ. Informarea cu privire la taxă și deci implicit a nereținerii explicației din cererea de recurs - scutire - a ajuns la recurentul/contestator conform dovezii la data de 16 octombrie 2008, iar din acest moment se putea promova în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 cerere de reexaminare, demers de care nu s-a uzat. Prin urmare, față de cele rezultate din acte nu se poate reține existența unei omisiuni în sensul dispozițiilor invocate în susținerea contestației.
Așadar, constatând că nu sunt întrunite nici una din situațiile prev. de art. 318.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a contestației formulate. În acest context și dat fiind examinarea și analiza contestației, cererea de suspendare a rămas fără obiect și ca atare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2.265 din 20 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ pe care o menține în întregime.
Respinge cererea de suspendare formulată de contestator ca rămasă fără obiect.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.01.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac, Floarea Tămaș
