Obligația de a face. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 300
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă și pârâtul recurent Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr. 864/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și avocat în reprezentarea pârâților recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada timbrării conform procedurii de citare, respectiv 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar întâmpinare care se comunică reprezentantului reclamantei recurente.
Nemaifiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamanta recurentă și respingerea recursurilor declarate de pârâții recurenți, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului formulat de acesta și respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 864/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s- respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect obligația de a face, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin OUG nr.136/22.12.2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, la art. 1 s-a stabilit modificarea Legii nr. 263/2006 în sensul introducerii unui nou articol, articolul III, cu următorul cuprins: (1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicate în aplicarea Legii nr. 10/2001, Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii nr.1/2000
Din analiza textului de lege mai sus indicat, Tribunalul Timișa reținut că rezultă fără nici un dubiu că prevederile lui sunt aplicabile doar persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite din administrația publică centrală și locală, urmând apoi o enumerare a activităților pe care persoanele ce îndeplinesc aceste condiții trebuie să le desfășoare, pentru a beneficia de sporul prevăzut în actul normativ.
A mai reținut prima instanță că, și dacă reclamanta îndeplinește criteriul referitor la activitatea desfășurată, ca secretar al Comisiei Locale de Fond Funciar, ea nu îndeplinește cealaltă cerință a calității de persoană cu funcție de demnitate publică, deci dispozițiile invocate nu îi sunt aplicabile.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu Primarul comunei, ca neîntemeiată.
În ce privește acțiunea reconvențională formulată de către, Primar al Comunei prin care a solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a Dispoziției nr.440/19.11.2007, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de judecată este obligatorie îndeplinirea unei proceduri prealabile, condiție neîndeplinită în speță, situație față de care cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind prematur introdusă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul, prima solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii sale iar cel de al doilea recurent solicitând de asemenea modificare sentinței civile recurate
în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului său, reclamanta recurentă a arătat că prima instanță a schimbat temeiul legal al acțiunii sale, făcând o aplicare greșită a legii prin raportare la o altă reglementare legală decât cea aplicabilă în speță, astfel încât, deși aceasta a constatat faptul că reclamanta a fost implicată în aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, totuși a considerat că aceasta nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de dreptul solicitat potrivit art. III din Legea nr. 263/2006 care se referă numai la persoanele cu funcție de demnitate publică. Ori, arată recurenta aceasta a invocat ca temei art. II din actul normativ menționat, care se referă la salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, text care este în vigoare și la această dată.
Pârâtul recurent, în motivarea cererii sale de recurs arată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reconvențională pe care a formulat-o reținând în mod greșit că este necesară procedura prealabilă, de vreme ce acțiunea a fost promovată de însăși autoritatea emitentă. Pe fondul cererii, recurentul arată că dispoziția nr. 440/19.11.2007 emisă de Primarul comunei este nelegală întrucât art. III din Legea nr. 263/2006 prevede sporul de dificultate doar pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, iar nu și salariaților. Mai arată de asemenea că, potrivit art. Ii din același act normativ sporul menționat se acordă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, astfel încât la data emiterii dispoziției, respectiv 19.11.2007, exercițiul bugetar al anului 2006 era încheiat, nemaiputându-se acorda retroactiv sporul datorat pe anul 2006.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. care impune analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt întemeiate, fiind incidente în cauză atât motive de recurs ce conduc la modificare cât și motive ce conduc la casare, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9.pr. civ. respectiv aplicarea greșită a legii, și dispozițiile art. 312 aliniatul 3.pr.civ. respectiv necercetarea fondului.
Având în vedere că în cauză sunt găsite întemeiate atât motive de modificare cât și de casare, Curtea urmează să caseze în întregime hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 312 aliniatul 3 teza finală pr.civ.
În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea reține că în mod greșit a apreciat prima instanță că raportului juridic i-ar fi aplicabile dispozițiile prevăzute de art. III din Legea nr. 263/2006, întrucât acest articol se referă la altă categorie de beneficiari ai sporului de dificultate, respectiv la demnitari, pentru care acordarea acestui spor nu era posibilă în forma inițială a Legii nr. 263/2006. Prin urmare, dispozițiile art. 3 din actul normativ menționat au introdus acest spor cu începere de la data de 28.12.2006 și pentru alte persoane decât salariații membri în comisiile prevăzute la art. II din Legea nr. 263/2006.
Așadar, Curtea reține că reclamantei îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 263/2006, potrivit cărora salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a legii. Aceste dispoziții nu au fost modificate prin introducerea art. III, acesta din urmă completând actul normativ menționat cu adăugarea unei noi categorii de beneficiari.
Raportat la aceste dispoziții și având în vedere că în cauză a fost emisă și dispoziția nr. 440/19.11.2007 a Primarului comunei, Curtea constată că este întemeiată acțiunea reclamantei cu privire la acordarea sporului, aceasta urmând a fi admisă în parte cu consecința obligării Primarului comunei, ca instituție publică, la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006 - 06.07.2007, actualizat cu rata inflației.
Cât privește solicitarea reclamantei cu privire la obligarea Primarului la plata daunelor morale în cuantum de 2000 lei, Cutea apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge întrucât nu a fost dovedită reaua credință a pârâtului și întrucât acordarea drepturilor solicitate actualizate cu rata inflației este aptă în a-i repara reclamantei prejudiciul produs prin neexecutarea dispoziției menționate.
Referitor la recursul pârâtului, Curtea apreciază că în mod greșit a soluționat prima instanță cererea reconvențională pe cale de excepție, respectiv pentru lipsa procedurii prealabile, cererea de anulare a actului administrativ fiind solicitată de însăși autoritatea emitentă, astfel încât procedura prealabilă este absolut inutilă raportat la imposibilitatea autorității de a reveni asupra proprii decizii intrate în circuitul civil precum și la scopul avut în vedere de legiuitor prin instituirea dispozițiilor art. 1 alineatul 6 din Legea nr. 554/2004. Astfel, aceste dispoziții au în vedere tocmai situația în care autoritatea publică nu mai poate reveni asupra actelor emise. Nu în ultimul rând, este de reținut și faptul că este de neacceptat ca autoritatea publică emitentă să-și adreseze sieși o cerere de revenire asupra actului normativ pe care l-a emis.
Procedând astfel prima instanță a lăsat nesoluționat fondul cererii reconvenționale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 312 aliniatul 5.pr.civ. potrivit cărora instanța de recurs, reținând că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, trebuie să trimită cauza spre rejudecare la aceiași instanță care a pronunțat hotărârea casată.
Prin urmare, constatând întemeiate ambele recursuri, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 aliniatul 3 teza finală pr.civ. urmează a casa hotărârea recurată, cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării Primarului la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006 - 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, respingând în rest acțiunea reclamantei, și cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Timiș, numai în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul Primarul comunei, în vederea soluționării fondului acesteia.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ. Curtea urmează a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2380 lei reprezentând onorariu avocat achitat în primă instanță și recurs.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de către pârât în recurs, acestea nu vor fi acordate având în vedere că motivul de casare incident în cauză nu este imputabil reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta recurentă și pârâtul recurent Primarul comunei, împotriva sentinței civile nr. 864/CA/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința civilă recurată și dispune următoarele:
Admite în parte acțiunea reclamantei și obligă Primarul comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006- 06.07.2007, actualizat cu rata inflației.
Respinge acțiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtului Primarul comunei, la plata daunelor morale.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalului Timiș numai în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul Primarul comunei.
Obligă pârâtul Primarul comunei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.380 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
-
Red./25.03.2009
Tehnodact / 2 ex./25.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Maria Cornelia
