Obligația de a face. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr.301/CA

Ședința publică de la 06.07.2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Kamelia Vlad

JUDECĂTOR 2: Monica Costea

JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim

Grefier - -

Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de reclamantul, domiciliat în T,-,.4,. A,.5, județul T și pârâtul, cu domiciliul ales în T,-, județul T (sediul Casei de Asigurări de Sănătate T) împotriva sentinței civile nr.6 din 2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 6 iulie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra recursului contencios administrativ de față:

Prin sentința civilă nr. 6/2.02.2009 a Tribunalului Tulceaa fost admisă în parte cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta, fiindu-i aplicată pârâtei, în calitate de președinte-director general al CAS T, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești până la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, conform sentinței civile nr. 331/06.02.2008 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-, iar capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri a fost respins ca nefondat.

Prima instanță a fost investită cu cererea înregistrată la data de 17.12.2008, prin care reclamantul a solicitat, în temeiul art.24 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, să se aplice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere conducătorului Casei de Asigurări de Sănătate T, pârâtei, precum și să fie obligată la plata de despăgubiri pentru întârziere, egale cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale aplicată sumelor calculate conform sentinței nr.331/06.02.2008 a Tribunalului Tulcea.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr.331/2008 a Tribunalului Tulcea, Casa de Asigurări de Sănătate Taf ost obligată să îl reintegreze pe funcția publică deținută, să îi plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul ca funcționar public, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.

Sentința civilă nr.331/2008 a rămas irevocabilă urmare pronunțării Deciziei nr.554/CA/29 pct.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA prin care a fost respins recursul formulat de Casa de Asigurări de Sănătate

Casa de Asigurări de Sănătate T, deși avea obligația, conform art.24 alin.1 din Legea 554/2004, să execute sentința civilă în 30 de zile, nu a procedat la executarea acesteia, iar urmare adresei reclamantului nr.15775/27 nov.2008 acesta a primit un refuz explicit de a executa de bunăvoie sent. civ. nr.331/2008 a Tribunalului Tulcea și Decizia civilă 554/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA cu motivația că hotărârile judecătorești nu sunt investite cu formulă executorie și că nu sunt posturi vacante.

Refuzul pârâtei de a executa cele două hotărâri judecătorești nu era justificat, demonstrând reaua-credință a pârâtei, situație în care se impunea admiterea cererii așa cum fost formulată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.24 și 25 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr- a Tribunalului Tulcea, în calitate de pârâte au stat Casa de Asigurări de Sănătate T și -președinte al

Mai mult, pârâta ocupa la data formulării acțiunii de Președinte al T, în baza Ordinului nr.861/25 nov.2008 cu delegație și numai pe perioada suspendării contractului de management al numitului.

A mai susținut pârâta că legitimarea procesuală specială în cauză privește persoane fizice care au contribuit, într-o măsură mai mare sau mai mică la emiterea actului administrativ, textul art.16 din Legea 554/2004, așa cum a fost modificat, vizează persoanele care au elaborat, emis sau încheiat actul.

La termenul din 22 ian.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, motivat de faptul că, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoz.art.24 din Legea 554/2004, text care la alin.2 se referă la conducătorul autorității publice,în funcție care are obligația să aducă la îndeplinire hotărârea judecătorească pronunțată, chiar dacă în cauza în care s-a pronunțat această hotărâre a stat în calitate de pârât conducătorul CAS Toa ltă persoană care ocupa o astfel de funcție.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.331/06 febr.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu CAS T și, a fost anulată Decizia nr.292/28 dec.2006 emisă de CAS T și raportul de evaluare a reclamantului pentru perioada 2005 - 1 dec.2006.

S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, iar pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.

Pârâții au fost obligați și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Sentința civilă nr.331/06 febr.2008 este definitivă de la data pronunțării și a devenit irevocabilă ulterior urmare Deciziei nr.554/CA/29 oct.2008 prin care a fost respins recursul formulat de Casa de Asigurări de Sănătate Prin aceeași decizie, recurenta a fost obligată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu cererea înregistrată sub nr.15775/27 nov.2008 la CAS T, reclamantul a solicitat ca aceasta să procedeze la executarea celor două hotărâri în sensul de a dispune reintegrarea sa în funcția deținută, să i se plătească daune materiale: despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective; 3.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței civile nr.331/06.02.2008 și 4.550 Ron reprezentând cheltuieli de judecată, conform deciziei Curții de APEL CONSTANȚA nr.554/CA/29.10.2008.

Cu adresa nr.15775/04 dec.2008 Casa de Asigurări de Sănătate T, prin Președinte/director i-a comunicat reclamantului că pentru executarea celor două hotărâri judecătorești trebuia să prezinte hotărârile investite cu formulă executorie conform art.374 proc. civ. Prin aceeași adresă i s-a adus la cunoștință reclamantului că, la acel moment CAS T nu avea nici un post vacant de consilier juridic, însă după depunerea hotărârilor judecătorești investite cu formulă executorie instituția înțelegea să efectueze demersuri la CNAS B în vederea identificării unui post prin transformare corespunzător pregătirii reclamantului.

Instanța a mai reținut că, potrivit art.24 alin.(1) din Legea 554/2004 - dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică era obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Art.24 alin.(2) din Legea 554/2004 - în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Pârâta a fost numită cu delegație - Președinte - Director General al CAS T începând cu 25 nov.2008 prin Ordinul nr.861/25 nov.2008 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Cum sentința civilă nr.331/2008 a Tribunalului Tulceaa rămas irevocabilă la 29 oct.2008, în termen de cel mult 30 de zile de la această dată conducătorul CAS trebuia să procedeze la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, obligație ce nu este condiționată de investirea cu formulă executorie a hotărârii.

Având în vedere că pârâta, în calitate de conducător al CAS T nu a luat măsuri în acest sens, era întemeiată cererea reclamantului de a i se aplica o amendă de 20% din salariul minim brut de economie pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, conform sentinței civile nr.331/06 febr.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la despăgubiri, instanța a reținut că era neîntemeiat, fiind respins ca atare, deoarece pe de o parte reclamantul nu a produs dovezi în acest sens, iar pe de altă parte, pentru că prin sentința civilă nr.331/2008 pârâții CAS și au fost obligați în solidar către reclamant la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți litigante.

În recursul său pârâta a criticat sentința atacată pentru soluționarea greșită a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că a fost eliberată din funcția de președinte al casei Județene de Pensii T, revocarea având loc la dat de 27.02.2009, în baza Ordinului nr. 337/27.02.2009 al Președintelui CNAS.

Pe fond a susținut recurenta pârâtă că a fost sancționată eronat de către prima instanță opoziția sa de reintegrare a reclamantului intimat în funcția deținută anterior, cât timp nu intra în competența sa modificare organigramei și a statului de funcții pentru crearea postului necesar punerii în aplicare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr- a Tribunalului Tulcea.

A mai arătat recurenta că instituția pe care a condus-o nu a refuzat să dea curs cererii reclamantului intimat, stăruind în soluționarea amiabilă a solicitărilor acestuia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004.

În recursul său reclamantul a solicitat modificarae sentinței atacate în sensul aplicării pârâtei, în calitate de președinte al Casei județene de pensii C, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data la care trebuia să execute sentința civilă nr. 331/2008, nu de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 9/2009, precum și în sensul obligării pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârziere, egale cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale, aplicată sumelor calculate conform sentinței civile nr. 331/06.02.2008 a Tribunalului Tulcea.

A criticat recurentul reclamant sentința atacată sub aspectul faptului că în mod eronat s-a stabilit de către instanța de fond că momentul de la care urma să curgă amenda stabilită în sarcina intimatei pârâte era cel al rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 9/2009, ori, amenda stabilită conform art. 24 din Legea contenciosului administrativ se aplică de la data expirării termenului în care sentința irevocabilă de stabilire a drepturilor trebuia să fie pusă în executare.

Cât privește soluția primei instanțe de respingere ca nefondată a cererii de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri, recurentul a învederat că nu era imperios necesar a produce dovezi în acest sens, singura probă pentru admiterea acestei cereri fiind faptul neexecutării sentinței nr. 331/2008, iar punctul de vedere al instanței, conform căruia drepturile bănești oricum se actualizează, nu poate fi reținut, întrucât despăgubirile pentru neexecutare se adaugă despăgubirilor acordate prin titlul executoriu, după cum a statuat și ÎCCJ în practica sa.

În drept, recursul reclamantului a fost întemeiat pe dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor aduse sentinței civile nr. 6/2.02.2009, Curtea reține următoarele:

Asupra recursului declarat de pârâta:

Cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 din legea contenciosului administrativ, dispoziții care arată că " atunci când termenul stabilit pentru executarea unei hotărâri definitive și irevocabile date în condițiile prezentei legi nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere".

Astfel, pentru a obține executare unei hotărâri în materia dreptului administrativ prin forța coercitivă a amenzii, legea cere a avea calitate procesuală pasivă un subiect calificat de drept, respectiv conducătorul autorității publice sau persoana obligată în titlul executoriu să îndeplinească operațiunea administrativă cuprinsă în acel titlu.

Verificând îndeplinirea în cauză a condițiilor cerute de norma suscitată pentru a se putea dispune amendarea persoanei chemată în judecată în calitate de pârâtă, Curtea constată că nu există identitate între cel cu care a înțeles reclamantul să se judece și cel care, potrivit prevederilor art. 24 din legea nr. 554/2004, era conducătorul autorității publice, calitate ce trebuie a fi menținută pe tot parcursul judecății, până la soluționarea irevocabilă a cererii prin care s-a solicitat intervenția justiției pentru amendarea acestei persoane și obligarea sa la plata de despăgubiri.

Deși recurenta pârâtă avea calitatea de președinte al Casei județene de

Pensii C la momentul formulării cererii la instanța de fond, respectiv la data de 17.12.2008, această calitate a încetat prin revocarea sa din funcție în baza Ordinului CNAS nr. 337/27.02.2009.

Prin urmare, în calea de atac a recursului s-au ivit împrejurări noi, care sunt de natură a modifica soluția primei instanțe, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de obligare a persoanei fizice la plata unei amenzi care, potrivit dispozițiilor art. 24 din legea nr. 554/2004, nu poate fi aplicată decât conducătorului autorității publice, calitate pe care această pârâtă nu o mai justifică în prezent.

Fiind întemeiată această critică a recurentei pârâte, în raport de prevederile art. 312 proc. civ. Curtea va admite recursul său, urmând a modifica în parte sentința civilă nr. 6/2009 a Tribunalului Tulcea, în sensul respingerii ca nefondat și a capătului de cerere prin care a solicitat reclamantul intimat să fie obligată pârâta la plata unei amenzi în condițiile art. 24, alin. 2 din legea nr. 554/2004.

Față de dezlegarea dată cauzei prin prisma motivelor antamate de recurenta pârâtă, critici întemeiate ce au condus la admiterea recursului său, Curtea nu va mai intra în cercetarea motivelor de recurs invocate de recurentul reclamant, reținând că cererea sa nu are un caracter fondat prin prisma condițiilor prescrise de art. 24 din Legea nr. 554/2004 care precizează fără echivoc sfera de aplicare a sancțiunilor solicitate de creditorul unui titlu executoriu a cărei executare benevolă se refuză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul - pârâtul, cu domiciliul ales în T,-, județul T (sediul Casei de Asigurări de Sănătate T) împotriva sentinței civile nr.6 din 2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-.

Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, domiciliat în T,-,.4,. A,.5, județul T împotriva sentinței civile nr.6 din 2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere privind aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pârâtului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2009.

Pr. președinte,

- -, aflată în,semenază, cf. art. 261(2) pr.civ. președinte instanță

Pt. judecător,

- -, aflată în,semnează, cf. art. 261(2) pr.civ. președinte instanță

Judecător,

- -

Pt. grefier,

- -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.prin grefier

07 iulie 2009

jud.fond.

red.dec.jud. /31.07.2009

Președinte:Kamelia Vlad
Judecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Constanta