Obligația de a face. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 304

Ședința publică de la 13 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doina Lupea Judecător

- - - - Președinte Secție

- - - - Judecător

Grefier: -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 388 din data de 23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.

La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C, lipsind recurenta reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:

Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Municipiului C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la concesionarea terenului în suprafață de 29 mp, situat în C,-.

În motivarea acțiunii, a arătat că din anul 1986, în baza deciziei Comitetului Executiv al Consiliului Popular C din data de 27.09.1986, a amplasat o construcție metalică-spațiu comercial cu obiect de activitate ceasornicărie și, deoarece spațiul necesita o modernizare, a întocmit documentație pentru extindere și modernizare construcție provizorie, fiind emis certificatul de urbanism nr.161/2005.

A mai arătat reclamanta că ulterior, la data de 31.03.2006, a făcut o ofertă de concesionare a terenului, însă Primăria nu a răspuns solicitării sale legale.

A susținut reclamanta că are prioritate la încheierea contractului de concesionare, având în vedere că deține cu forme legale terenul din anul 1986, îndeplinindu-și obligațiile până în prezent.

În cauză a depus întâmpinare pârâta, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr.388 din 23.02.2007, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin art.13 din Legea 50/1991 s-a instituit dreptul consiliului local de a concesiona sau vinde teren fără licitație, și nu o obligație a acestuia.

S-a mai avut în vedere că în zona respectivă prin planul urbanistic zonal ZC 1 nu sunt prevăzute construcții de chioșcuri sau alte construcții cu caracter provizoriu.

Împotriva sentinței Tribunalului Doljs -a declarat recurs de către reclamantă, arătându-se că este în drept să i se concesioneze terenul aflat sub construcția proprietatea sa și să i se elibereze autorizație de construcție pentru modernizarea spațiului respectiv.

Examinând acțiunea și probele administrate în cauză, precum și prevederile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:

Reclamanta a solicitat concesionarea unei suprafețe de teren de 29 mp, situat în C,-, motivat de faptul că pe acest teren deține în proprietate o construcție metalică.

În conformitate cu prevederile art.13 alin.1 din legea 50/1991 R, terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică.

Aceeași lege instituie în art.15 excepția de la prevederile art.13, în sensul concesionării fără licitație publică a terenurilor în vederea extinderii construcțiilor pe terenuri alăturate.

În speța de față, se pune în discuție concesionarea unui teren pentru motivul că pe acest teren se află deja edificată o construcție proprietatea reclamantei.

De principiu, solicitarea reclamantei se poate încadra în prevederile art.15 din Legea 50/1991 R, însă nu a făcut dovada existenței construcției pe terenul respectiv și a dreptului asupra construcției.

Motivarea instanței de fond privind facultatea autorității administrative de a concesiona terenurile în condițiile art.13 este eronată, deoarece, pe de o parte, ar fi avut incidență în cauză prevederile art.15 din Legea 50/1991R, iar pe de altă parte folosirea sintagmei "pot fi" nu presupune dreptul discreționar al autorității.

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea concesionării, dar autoritatea, în măsura în care refuză concesionarea, trebuie să motiveze refuzul, pentru ca ulterior refuzul să poată fi cenzurat de către justiție.

Însă, așa cum s-a mai arătat, soluția adoptată de prima instanță este întemeiată, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că avea dreptul de proprietate asupra unei construcții aflate pe terenul respectiv.

Față de considerentele expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr.388/23.02.2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 388 din data de 23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008

PREȘEDINTE: Doina Lupea

- -

JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr

- -

JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu

- -

Grefier,

Red.jud.-

LF/ 2 ex/13.03.2008

Jud.fond:

Președinte:Doina Lupea
Judecători:Doina Lupea, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Craiova