Obligația de a face. Decizia 308/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 308
Ședința publicădin 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții:, I, G, - D, -, - -, - -, G, OG, reprezentați prin apărători aleși, cu sediul în mun. B,-.A, jud. și -a, cu sediul în orașul S, str. -, nr. 5, jud. B împotriva sentinței nr. 1061 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1796/E/40/2009).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 25 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată instanței reclamanții - tehnicieni Cabinet de Medicină Veterinară -, I, G, din -D, din -, - din -, - -, G, OG, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B (DSVSA), obligarea acesteia de a încheia acte adiționale la contractul de prestări servicii (în sensul prelungirii acestora pentru perioada 1.05.2008 - 30.2008) și de a le plăti contravaloarea serviciilor pentru procedurile de identificare efectuate în interesul pârâtei în aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că între cabinetele veterinare și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B s-au încheiat contracte de prestări servicii care au fost respectate de ambele părți până la data de 1.05.2008, dată după care deși au prestat serviciile solicitate, pârâta nu a mai onorat plata acestor prestații, pretinzând că nu are posibilități financiare pentru a dispune prelungirea contractelor.
Prin precizările la acțiune depuse la fila 80 dosar, reclamanții au arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, întrucât se consideră vătămați într-un drept ori într-un interes legitim prin refuzul instituției pârâte de a le soluționa cererile privind încheierea actelor adiționale și prin refuzul acesteia de a plăti prețul serviciilor prestate.
Au mai arătat reclamanții că au prestat activitate de identificare a animalelor, că pârâta a primit aceste informații, fără a trimite vreo notificare privind întreruperea activității, situație care a produs daune patrimoniului lor.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare (fila 75), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că:
Potrivit nr.OG34/2006 a încheiat contracte de prestări servicii cu reclamanții pentru perioada 14.07.2007 - 31.12.2007, cu posibilitatea prelungirii lor în conformitate cu art.6 alin.2 din clauzele contractuale, în limita existenței creditelor bugetare cu această destinație. Ulterior, contractele au fost prelungite prin acte adiționale până la data de 30.04.2008.
Pentru perioada 1.05.2008 - 30.10.2008 nu au mai existat raporturi juridice între părți, întrucât contractele de prestări servicii nu au mai fost prelungite prin acte adiționale, astfel încât nu datorează contravaloarea serviciilor pretinse prin acțiune.
Totodată pentru perioada invocată nu există deconturi înregistrate spre decontare, astfel încât nu se pot face plăți fără existența unui raport juridic.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prinsentința nr. 1061/21.10.2009a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
În motivarea soluției, instanța a reținut în principal că pârâta nu poate fi obligată la încheierea actelor adiționale pentru perioada solicitată, deoarece prin art.6 alin.2 din contractele de prestări servicii încheiate, părțile au convenit doar posibilitatea și nu obligativitatea prelungirii prin acte adiționale a acestor contracte și numai în limita creditelor bugetare acordate acestui scop.
De urmare a acestei constatări, a lipsei raporturilor contractuale dintre pârâte în perioada 1.05.2008 - 30.10.2008, instanța a respins și cererea vizând plata contravalorii serviciilor prestate astfel în afara termenului de valabilitate a contractelor prestări servicii (ajunse la termen la 30.04.2008 prin prelungirea lor de la data de 31.12.2007).
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanții au declarat recurs.
În motivare, recurenții reclamanți au invocat nelegalitatea sentinței pentru: greșita reținere de către prima instanță a lipsei relațiilor contractuale dintre părți în perioada 1.05.2008 - 30.10.2008, cu ignorarea încheierii contractelor de concesionare conform cărora acestea produc efecte pe o perioadă de 15 sau 17 ani; ignorarea prevederilor nr.HG 925/06, conform căreia contractele de prestări servicii având drept obiect activitatea specifică de interes public, sunt prelungite de drept; ignorarea Hotărârii nr.515/2008 de aprobare a programului activităților de identificare și înregistrare a animalelor (bovine, ovine, porcine și caprine) pe întreg anul 2008, activitatea efectuată de ele conform deconturilor depuse la DSVSA B și refuzate nejustificat la plată de aceasta, deși aceste deconturi au la bază prețurile stabilite prin Ordonanța nr. 4/2008 și nr.HG 515/2008.
Motivele de recurs formulate de reclamanți, cu trimitere la fondul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 304 (9) Cod procedură civilă, nu pot fi analizate în acest cadru procesual, față de excepția necercetării acestui fond la prima instanță, excepție care prevalează.
Este de observat astfel că, prima instanță a reținut în mod eronat apărarea pârâtei în sensul că pentru perioada solicitată reclamanții nu ar fi depus deconturi înregistrate spre decontare.
Ori, cum la dosar (la 72-181) aceste deconturi au fost depuse de către reclamanți, rezultă fără echivoc că prima instanță nu le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, deși acestea au fost înregistrate la pârâtă, aprobate la decontare, dar refuzate la plată.
Cum situația expusă echivalează cu excepția necercetării fondului la prima instanță;
Conform art. 304 (9) raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECI D E:
Admite recursul declarat dereclamanții:, I, G, dabâniel, -D, -, - -, - -, G, OG,reprezentați prin apărători aleși, cu sediul în municipiul B,-, județul B și -a, cu sediul în orașul S, str. - nr.5A, județul B,împotriva sentinței nr.1061 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.-
2 ex./3.03.2010
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț, Grapini Carmen, Sas
