Obligația de a face. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 316/
Ședința publică din 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței civile nr.167/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul -.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată - - ex SRL Târgu-M prin avocat B, lipsă pârâta-recurentă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, reclamanta-intimată a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantei-intimate declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei-intimate cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr. 167/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul - s-a admis acțiunea reclamantei - SRL Tg.-M în contradictoriu cu pârâta DGFP M și a fost obligată pârâta să procedeze la aplicarea înlesnirilor la plata către buget, față de reclamantă, astfel cum acestea au fost stabilite prin Convenția nr.24689/9822/17.10.2003, respectiv la reducerea cu 75 % a dobânzilor și penalităților de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în baza convenției nr.24689/9822/17.10.2003 încheiate de părți, reclamanta beneficia de reducerea cu 75 % a dobânzilor și penalităților de întârziere în situația în care-și respecta termenele de plată a ratelor eșalonate, dar din culpa acesteia(depășind unele termene de plată) nu au fost respectate procedurile convenției, fiind necesară stingerea anticipată a ratelor eșalonate. Întrucât reclamanta și-a stins obligațiile prin plată(fiind obligată la stingerea anticipată a ratelor eșalonate) iar la data de 30.08.2006 nu avea nici o obligație curentă, văzând și disp.art.18 din OG nr.28/2006 în baza acestui text legal considerându-se că reclamanta a fost repusă în termenul de plată a ratelor eșalonate, s-a considerat că poate să beneficieze de înlesnirea cuvenită, respectiv de reducerea de 75 % a dobânzilor menționate, sens în care s-a dispus conform celor susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP M solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținând că potrivit disp.art.18 alin.1 din, debitorii care au beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului de stat acordate în baza reglementărilor legale în materie și care până cel târziu în cea de-a 60 zi inclusiv de la data publicării în Monitorul Oficial al României a legii de aprobare a ordonanței, fac dovada stingerii prin orice modalitate prevăzută de lege a sumelor cuprinse în rate, a obligațiilor fiscale curente, cu termenele de plată până la aceeași dată, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții în care înlesnirile au fost aprobate, beneficiază de menținerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată și pentru aceste sume organele teritoriale ale MFP vor comunica graficele de plată refăcute fără a se depăși numărul de rate aprobate inițial.
La data la care s-a formulat cererea de către reclamantă de repunere pe rol a convenției nr.24689/9288 din 17.10.2003 reclamanta achitase integral obligațiile fiscale ce au făcut obiectul convenției și în atare situație nu mai exista obiect asupra căruia să se aplice înlesnirile la plată prevăzute de OG nr.28/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că în condițiile în care societatea îndeplinește condițiile prevăzute de OG nr.28/2006 pentru a beneficia de înlesniri la plată, în mod temeinic și legal prima instanță a obligat-o să aplice aceste înlesniri la plată chiar dacă obligațiile fiscale au fost plătite anticipat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele reglementate de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită aplicarea înlesnirilor la plată prevăzute de OG nr.28/2006 aprobată prin Legea nr.266/2006 arătând că datoriile avute față de bugetul de stat au fost achitate integral dar această plată anticipată a fost făcută prin constrângere și în această situație poate fi îndreptățită la scutirea de plată a penalităților plus dobânzile achitate și prin aplicarea acestor înlesniri pârâta să fie obligată să-i restituie penalitățile și dobânzile achitate.
Art.XVIII din Secțiunea a 14-a a Legii nr.266/2006 de aprobare a OG nr.28/2006 reglementează repunerea în termen a înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale și potrivit acestor dispoziții înlesnirile la plata obligațiilor fiscale se aplică la diferența de obligații fiscale accesorii aferente urmând a se proceda la o reeșalonare a acestor plăți cu întocmirea de noi grafice de plată.
În condițiile în care datoriile fiscale către bugetul de stat au fost achitate integral de către societatea reclamantă până la intrarea în vigoare a Legii nr.266/2006 și având în vedere faptul că dispozițiile legale privind aplicarea înlesnirilor la plată privesc numai diferența de obligații fiscale neachitate până la această dată se apreciază că în mod eronat prima instanță a obligat instituția pârâtă, respectiv DGFP M, să aplice înlesnirile la plată către buget față de reclamantă. Neexistând datorii la bugetul de stat la data formulării cererii de aplicarea convenției nr.24689/9822 din 17.10.2003 în mod corect s-a apreciat cererea reclamantei ca fiind lipsită de obiect întrucât dispozițiile legale sus menționate nu reglementează posibilitatea restituirii sumelor achitate în condițiile în care debitorii nu au înțeles să se folosească de facilitățile fiscale reglementate prin OG nr.28/2006 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.266/2006.
În atare situație, Curtea, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, va admite recursul pârâtei DGFP M și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, jud.M, împotriva sentinței civile nr.167/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul 1515/102/206.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - Flex SRL Târgu-M,-/A, jud.M, având ca obiect plata înlesnirilor la plata obligațiilor datorate bugetului de stat astfel cum au fost stabilite prin Convenția nr.24689/9822/17.10.2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
13.05.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
