Obligația de a face. Decizia 3180/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3180
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Gabriel Năsui
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 2041/03.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, PREFECTURA C-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentei, care depune împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante nu au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 04.12.2009 se înregistrează prin fax, într-un singur exemplar întâmpinare din partea Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul Pentru Aplicarea Legii 290/2003, întâmpinare care este depusă printr-un singur exemplar, prin poștă și în data de 08.12.2009.
De asemenea, la data de 08.12.2009 se înregistrează din partea Instituției Prefectului Județului C întâmpinare.
Reprezentantul recurentei solicită comunicarea unui exemplar din întâmpinările depuse.
Față de cele solicitate instanța comunică un exemplar din întâmpinarea Instituției Prefectului Județului C și procedează la dezacvirarea exemplarului cusut la dosar filele 10-12 comunicând astfel întâmpinarea Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul Pentru Aplicarea Legii 290/2003. Totodată, dispune renumerotarea filelor din dosar.
Reprezentantul recurentei depune copia raportului de expertiză tehnică judiciară într-o speță similară, aflată pe rolul Tribunalului Cluj și arată că nu există o soluție încă în acel dosar.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei arată că deși s-a invocat nelegalitatea HG nr. 753/1998 nu a înțeles să o invoce ca o excepție de nelegalitate în sensul prevăzut de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nici în cuprinsul acțiunii introductive și nici în cuprinsul actelor ulterioare acceptând că dispozițiile hotărârii s-au aplicat și se aplică.
De asemenea, tot la solicitarea instanței reprezentantul recurentei arată că deși înțeles prin notele de ședință să precizeze că a fost contestată Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind o precizare de acțiune față de momentul în care a luat la cunoștință de existența acesteia, respectiv în timpul litigiului de fond, când a fost depusă direct în instanță, nu a primit această decizie, fiind depusă într-un singur exemplar. Mai arată că din momentul în care a luat la cunoștință de act, n-a înțeles să formuleze o acțiune distinctă și a depus note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2041 pronunțată la data de 3.07.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Prefectura C - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art. 21 din HG nr. 753/1998 valoarea despăgubirilor se actualizează în funcție de coeficientul de creștere a veniturilor salariale medii nete pe o perioadă de 20 de ani calculată la data stabilirii despăgubirii. Prin urmare, normele metodologice de aplicare a legii, respectiv HG nr. 1120/2006 fac trimitere la prevederile HG nr. 753/1998 și plafonează despăgubirea care poate fi acordată la suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani.
Nu se poate reține că despăgubirea ar privi fiecare imobil în parte așa cum apreciază reclamanta atâta timp cât prevederile normelor legale incidente se referă la toate imobilele cu destinație de locuință, deoarece privește un cuantum al despăgubirilor apreciat de legiuitor că poate fi acordat pentru imobile care actualmente nu mai sunt în Statul Român astfel că nu este vorba de o reparație la valoarea reală.
Aceasta este și situația arată instanța pentru evaluarea terenurilor agricole calculată potrivit valorii medii a categoriilor de teren stabilite prin HG nr. 59/1994 cât și în privința evaluării recoltelor neculese, unde se ia în calcul producția medie la hectar ca urmare a datelor deținute de Institutul Național de Statistică aplicându-se cuantumul compensației conform art. 9 din HG nr. 1120/2006.
Așa fiind criticile aduse reține instanța nu pot fi primite, iar în ceea ce privește nelegalitatea prevederilor HG nr. 753/1998 se va aprecia că aceste prevederi normative sunt în vigoare ele urmând a fi aplicate de către autoritățile administrative și de către instanțele judecătorești.
Ca atare concluzionează instanța cum nu s-a dovedit că trebuia acordată o altă despăgubire acțiunea se va respinge. Chiar dacă pârâta de rândul 1 nu a răspuns în termen reclamantei față de aglomerarea acestei autorități administrative și față de faptul că a soluționat contestația până la pronunțarea hotărârii și respectiv de soluția dată capetelor 2 și 3 din acțiunea reclamantei, urmează ca și capătul 1 din acțiune să fie respins.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta susținând în esență că reținerile instanței sunt greșite întrucât: dispozițiile art. 21 și art. 25 din HG nr. 753/1998 nu se referă la venituri salariale medii nete ci la venituri salariale medii; plafonul maxim de despăgubire prevăzut de aceleași dispoziții se referă la fiecare bun în parte nu pe global.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului în considerarea că prin hotărârea Comisiei Județene atacate au fost corect aplicate și interpretate dispozițiile HG nr. 753/1998, prin actele normative ce reglementează reparațiile pentru imobile nu restrâng exercițiul drepturilor de proprietate al celor în cauză ci limitează cuantumul în raport cu posibilitățile economice și financiare ale țării.
Intimata Instituția Prefectului C prin întâmpinare de asemenea a solicitat respingerea recursului în considerarea că motivele invocate nu sunt fondate în contextul în care valoarea imobilelor s-a stabilit în conformitate cu HG nr. 753/1998, HG nr. 1120/2006.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurenta în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul de aplicare a Legii nr. 190/2003, Prefectura C - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: să constate că pârâta nu a răspuns în termen legal la contestația formulată; să constate că contestația sa împotriva Hotărârii nr. 75/27.06.2008 a Comisiei județene este fondată; să constate că această hotărâre este nelegală și să se stabilească despăgubirile cuvenite în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 290/2003 la valoarea reală a bunurilor pentru care a formulat cerere de despăgubire stabilită prin expertiză de specialitate.
În susținerea celor solicitate recurenta a arătat că în urma demersurilor efectuate pentru acordarea măsurilor reparatorii potrivit dispozițiilor Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 75 din 25 iunie 2008 i-a fost admisă cererea pentru imobilele deținute de părinții săi și stabilită acordarea de despăgubiri în sumă de 333.943,18 lei.
Împotriva hotărârii arată reclamanta a formulat contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților dar aceasta nu a răspuns în termen de 60 de zile conform prevederilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 290/2003. Hotărârea Comisiei Județene nu concordă cu prevederile legale, în condițiile în care s-a făcut o evaluare globală nu separat pentru fiecare imobil; valoarea despăgubirilor imobilelor se raportează la salarii nete și nu la salarii medii; valoarea bunurilor și valoarea producției medii la hectar la data părăsirii proprietății stabilite de autoritatea județeană nu este reală.
Față de cele invocate pârâta Instituția Prefectului C prin întâmpinare a susținut că valorile au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare pe baza raportului efectuat (fila 17 dosar de fond).
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect dat fiind că la data 5.05.2009, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 1135/2009 privind soluționarea contestației împotriva Hotărârii nr. 75 din 27.06.2008.
În susținerea celor invocate pârâta a depus atât decizia cât și hotărârea Comisiei județene.
Față de cele susținute prin înscrisul depus pe parcursul judecății reclamanta a solicitat instanței a constata nulitatea hotărârii Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților date în soluționarea contestației formulate.
În susținere a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 290/2003 pârâta avea obligația să soluționeze contestația în termen de 60 de zile de la primire însă doar după înregistrarea acțiunii în instanță, cu depășirea termenului i-a fost soluționată contestația prin hotărâre, de aceasta luând cunoștință în cursul judecății. În aceste condiții arată reclamanta termenul de soluționare a contestației fiind depășit sancțiunea pentru acest fapt este constatarea nulității hotărârii.
Precizarea astfel făcută a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003 și Legea nr. 554/2004.
Potrivit actelor normative evocate persoana ce solicită aplicarea măsurilor reparatorii este îndreptățită să se adreseze după o anume procedură autorităților în vederea recunoașterii dreptului, emiterii actului și al plății despăgubirilor, iar în cazul exprimării constante a refuzului soluționării în termen a cererii, să inițieze procedura judecătorească pentru obligarea la emiterea actului sau la plată și în cazul existenței actului să ceară în condițiile considerării vătămării anularea acestuia și recunoașterea dreptului.
Așa cum se observă din expunerea rezumativă de mai-sus în speță deși a fost epuizată procedura administrativă și deși nu s-a solicitat obligarea la emiterea actului și recunoașterea dreptului prin precizarea făcută pe parcursul judecății, reclamanta a solicitat anularea actului emis în urma soluționării contestației.
Despre această ultimă solicitare nu se face vorbire în hotărârea pronunțată de prima instanță, iar alte referiri cu privire la admisibilitatea sau nu a unei acțiuni în constatare; la lipsa de obiect în condițiile invocării acestora prin întâmpinare, la legalitatea sau nu a deciziei emise nu se redau prin considerentele expuse, ceea ce duce la concluzia că nu s-a avut în vedere soluționarea solicitării precizării anulării deciziei chiar dacă recurenta-reclamantă prin demersul său a afirmat sumar motivele de fapt și de drept ale acestei solicitări.
Procedând în acest mod prima instanță nu a asigurat respectarea principiului disponibilității și nu a făcut o cercetare efectivă a fondului dând un răspuns formal cererii.
Prin urmare pentru a se asigura o cercetare completă a fondului cauzei și o respectare a principiului arătat dar și al contradictorialității în baza art. 312.pr.civ. urmează a se admite recursul, a se casa sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării instanța urmează a comunica precizarea acțiunii, a solicita actele ce au stat la baza deciziei a cărei anulare se solicită, a verifica afirmațiile respectiv vătămarea, dreptul invocat prin actul contestat, incidența normelor aplicabile iar în eventualitatea în care se impune, după punerea în discuție a suplimentării probațiunii cu expertiză în vederea stabilirii despăgubirilor a administra o atare probă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2041 din 3.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.FT/Dact.MȚ
6 ex./23.12.2009
Jud.fond -
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Gabriel Năsui
