Obligația de a face. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 320/
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de cu sediul în Târgu M--3 jud. și cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței nr. 380/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimatul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul DGFP M este declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recursul este declarat și motivat în termen și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 2 lei prin chitanța CEC depusă la fila 25 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că s-a depus la dosar, prin fax, prin registratura instanței la data de 7 aprilie 2009, întâmpinare din partea intimatei Direcția Generală de Pașapoarte.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul intimatului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " pune concluzii de admitere în parte a recursurilor declarate, învederând instanței faptul că sporul a fost suspendat doar pentru anul 2005. solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr. 380 din 12 iunie 2008 Tribunalului Mureș - Secția CAF s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. M - Direcția Generală de Pașapoarte și chematul în garanție prin DGFP M, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21.03.2004, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, reprezentat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " B în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. M - Direcția Generală de Pașapoarte și B, s-a admis cererea chematului în garanție prin DGFP M, fiind obligați pârâții, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. - și prin DGFP M, în solidar, la plata către reclamant a primei de concediu aferentă anilor 2004 - 2006, și la plata sporului de fidelitate începând cu 21.04.2004 și până la 01.01.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la plata plății efective; fiind respins petitul reprezentând sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a INSTITUȚIEI PREFECTULUI JUD. M - a fost respinsă întrucât această parte este abilitată să execute controlul mijloacelor materiale și bănești repartizate unităților subordonate, fiind ținute alături de ca ordonator principal de credite, proporțional cu timpul lucrat de reclamant.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul prin DGFP M, întrucât în baza Legii nr. 500/2002 revine acestui minister obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamant.
S-a arătat de asemenea, că reclamantul a lucrat până la data de 01.04.2005 la Serviciul de Evidență și Eliberarea Pașapoartelor al jud. M din subordinea, fiind trecut în baza OG nr. 83/2001 în cadrul Instituției Prefectului jud.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin disp. art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 a fost stabilit dreptul la prima de concediu, dispoziții suspendate succesiv prin legile anuale bugetare, dar că aceste acte normative contravin dispozițiilor constituționale. În aceeași situație este și dreptul la sporul de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază stabilit prin disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 și pct. 5.1 Anexa I din Ordinul nr. 132/2004, dispoziții suspendate de asemenea în mod nelegal.
Calitatea procesuală pasivă aaf ost apreciată ca existentă în cauză, întrucât cererea reclamantului privind restituirea contribuțiilor lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate au fost virate către aceasta, care le-a încasat, petiționarul justificând calitatea juridică de a reclama aceste pretenții.
Referitor la petitul privind restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale s-a reținut că, în raport de Decizia nr. III/16.01.2006 a, precum și de împrejurarea că reclamantul a avut calitatea de asigurat, cu obligația de a plăti contribuția de asigurare, acest petit este neîntemeiat fiind astfel respins.
A declarat recurs împotriva hotărârii atacate, susținând nelegalitatea hotărârii prin prisma acordării sporului de fidelitate pentru perioada arătată, deși aplicarea normelor legale a fost suspendată prin art. 2 alin. 2 din OUG nr. 118/2004 doar pentru anul 2005.
M în numele a formulat de asemenea recurs, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât în mod nelegal a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestei părți, deși între părțile litigante nu există raporturi juridice; iar în ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că primele de vacanță aferente anilor 2001-2006 nu erau exigibile la data pronunțării sentinței criticate întrucât acestea au fost acordate retroactiv, eșalonat, prin lege specială, iar în ceea ce privește sporul de fidelitate s-a arătat că acest drept a fost suspendat pentru anul 2005, suspendarea dispusă prin OUG nr. 118/2004 fiind conform cu disp. art. 64 din Legea nr. 24/2000.
Prin întâmpinare, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " Mas olicitat respingerea recursurilor, după cum urmează: recursul M întrucât în calitate de chemat în garanție are doar obligația de a garanta alocarea fondurilor necesare achitării de către pârâți a obligației stabilite de către instanță; că, în mod eronat au fost invocate disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, întrucât instanța a reținut că odată cu încetarea suspendării la 01.01.2006, reclamanților li se cuvine acordarea sporului solicitat și pentru anul 2005; recursul s-a arătat că, chiar suspendarea actului normativ în temeiul căruia trebuia acordat sporul, nu impietează cu nimic asupra acordării acestuia pentru o perioadă mai extinsă.
A formulat de asemenea întâmpinare din cadrul invocând lipsa calității procesuale pasive întrucât reclamantul a beneficiat de salarizare cu începere de la 01.05.2005 din partea Serviciului Financiar din cadrul Instituției Prefectului jud. M, ca urmare a încadrării ca agent de poliție la Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Simple al jud. M; a arătat că are atribuții diferite de cele reținute de instanță, potrivit OG nr. 83/2001.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurenta DGFP M instanța reține că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Totodată potrivit disp.art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea și a, în realizarea funcției sale MEF are în principal atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectului legii de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.228/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, bugetele acestor instituții publice fiind aprobate așa cum s-a arătat mai sus de aceeași instituție
Pentru aceleași considerente instanța de recurs găsește întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de, așa cum de altfel corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurenta în sensul că dreptul la sporul de fidelitate a fost suspendat prin acte normative succesive și că instituția nu avea posibilitatea să achite sumele solicitate cu acest titlu, instanța reține că actele normative la care face referire recurenta și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.6 din Legea 353/2003 de aprobare a OG 38/2003 este în ființă, pentru ca el să nu fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii adoptate în spiritul și litera ei și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, întrucât nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la sporul de fidelitate nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamant cu titlu de spor de fidelitate.
În ceea ce privește întinderea obligației de plată a acestui spor, Curtea constată că, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată, după cum a arătat în cererea de recurs, doar pentru anul 2005, prin art.2 alin.1 din nr.OUG 118/2004, astfel că acordarea acestor drepturi se cuvine a fi acordată doar pentru această perioadă, pentru că altfel s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
Referitor la prima de vacanță, instanța de control judiciar este chemată să cerceteze acest motiv de recurs invocat pe recurentă, prin prisma celor susținute de această parte, și din acest punct de vedere, este în acord cu instanța de fond, în sensul că actele normative prin care au fost suspendate drepturile acordate (și care nu mai sunt în vigoare, astfel că instanța poate constata neconstituționalitatea acestora, din moment ce Legea nr. 47/1992 la art. 29 alin. 1 face referire la o lege în vigoare) nu sunt în acord cu dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României.
Astfel, drepturile bănești, la care se face referire, au fost prevăzute de legiuitor cu intenția clară de a fi acordate. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții au fost prevăzute ca atare în actul normativ pentru a fi puse în aplicare. Or, prin restrângerea nejustificată a dreptului, prin actele normative succesive de suspendare a efectelor dispoziției prin care se acordă dreptul bănesc, se înfrâng dispozițiile art. 53 din Constituție, care prevăd că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Legiuitorul, prin suspendarea nejustificată și neargumentată în nici un fel a drepturilor salariale, s-a comportat arbitrar, vătămând drepturile intimaților la protecție socială, această din ultimă noțiune fiind explicată și prevăzută de art. 41 alin. 2 din Constituție.
Referitor la calitatea procesuală a Direcției Generale a Pașapoartelor, Curtea constată că aceasta este ținută la plata drepturilor alegate de reclamant chiar dacă acesta este salarizat al Instituției Prefectului jud. M, dat fiind faptul că salarizarea acestuia este realizată de disp. OG nr. 38/2003, mai exact pct. 1 din Anexa nr. IV, astfel că drepturile salariale ale acestuia urmează a fi acordate în raport de dispozițiile precitate de către ambele instituții.
Pentru aceste motive, precum și cele avute în vedere de către instanța de fond, pe care Curtea și le însușește, în raport de disp. art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, recursurile formulate de și M pentru vor fi admise, urmând ca hotărârea atacată să fie modificată în parte în limitele de mai sus, în sensul că obligarea pârâtelor la plata sporului de fidelitate să fie limitată la perioada aferentă anului 2005, urmând ca celelalte dispoziții din hotărârea atacată să fie menținute ca legale și temeinice întrucât nu se impune modificarea acestora ca urmare a examinării controlului judiciar de către instanța de recurs și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de cu sediul în Târgu M,--3 jud. M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 împotriva sentinței nr. 380/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că sporul de fidelitate se va acorda pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 07 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
21 aprilie 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
