Obligația de a face. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 321/2010

Ședința publică de la 09 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei

JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu

JUDECĂTOR 3: Danusia

GREFIER:

Pe rol, judecarea recursului declarat de - împotriva sentinței civile nr.226/24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI B - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARI VEHICULE, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurent avocat - -.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Pentru timbrarea recursului, recurentul a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 8 ei și a aplicat timbru judiciar de 0,5 lei.

S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului depune la dosar soluții date în spețe similare și declară că susține recursul așa cum a fost formulat.

Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului, având în vedere data comunicării sentinței, respectiv data de 31.07.2009.

Reprezentanta recurentului solicită respingerea excepției întrucât a formulat cerere de recomunicare a sentinței atacate, la domiciliul procesual ales, așa cum reiese din solicitarea inserată în cuprinsul cererii introductive, iar data recomunicării rezultă din procesul verbal de predare aflat la fila 55 dosar fond.

Curtea, în urma deliberării, raportat la susținerile reprezentantei recurentului și analizând actele dosarului, constată că recursul a fost introdus în termen legal și respinge excepția tardivității recursului.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată că prezenta cauza se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea fondului cauzei și admiterea în totalitate a cererii formulate de reclamant pentru obligarea pârâtei la înmatriculare fără plata taxei de poluare. Consideră că la pronunțarea soluției nu s-a ținut seama de faptul că prin obligarea la plata taxei de poluare sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și ale art. 139 din Constituția României.

Cu privire la condiția îndeplinirii procedurii prealabile, arată că reclamantul s-a deplasat la Serviciul de Înmatriculare pentru a se primi dosarul dar nu poate să depună dovada întrucât nu s-a dorit eliberarea vreunei dovezi, dealtfel apreciază că solicitarea formulată se încadrează în excepțiile de la procedura prealabilă.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 226/C din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul -, împotriva pârâtului INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B-N - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiune, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului M1 marca Volkswagen Golf, tip 1 H/GOLF, nr. de omologare AB -, nr. de identificare -, fabricat în 1997, capacitate cilindrică 1595, putere max. (kw)/ turație (min -1)74/5800, culoare negru.

Examinând actele și lucrările dosarului,prin prisma dispozițiilor legale în materie și analizând compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.

Potrivit dispozițiilor acestui text din dreptul comunitar, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale comunității, unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestora, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al acestei taxe.

Caracterul taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. l alin. 2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit acestui act normativ.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plată a acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 2l4/l fiscal, și apreciată ca nelegală de către instanță.

Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că este relevant și faptul că instituirea acestei taxei a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contravine legislației comunitare.

In fine, în ceea ce privește dispozițiile art. 25 și 28 din Tratatul CE, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent.

In consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare, reglementate de dispozițiile OUG nr.50/2008 - dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că a achiziționat un autoturism care a fost înmatriculat pentru prima dată în 20.12.1996 în Germania. Întrucât această taxă trebuie plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism, se păstrează conceptul de taxa de primă înmatriculare, instituit inițial prin prevederile art.2141- 2143.fiscal, prevederi care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.

Potrivit OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare.

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România, fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.

Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.

Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.

Arată că art.90 par.I din Tratatul de Institute a Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.

Mai arată că nr.OUG 50/2008, OUG nr. 208/2008 și respectiv nr.OUG 218/2008 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Institute a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru EU favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.3041proc.civ. Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția Prefectului B-ța - -.public comunitar la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului proprietatea sa marca Volkswagen Golf, tip 1 H/GOLF, nr. de omologare AB -, nr. de identificare -, fabricat în 1997, capacitate cilindrică 1595, putere max. (kw)/ turație (min -1)74/5800, culoare negru.

Respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată se impune datorită nerespectării procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004. Astfel, potrivit textului mai sus menționat "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității publice ierarhic superioare, dacă acesta există, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Întrucât reclamantul recurent nu a făcut dovada că ar fi solicitat înmatricularea autovehiculului menționat fără plata taxei de poluare și că în speță așa cum susține acesta ar fi existat un refuz din partea autorității, simplele afirmații neputând constitui o dovadă, se impune respingerea cererii formulate de acesta ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

Din această perspectivă recursul formulat de reclamant și care vizează fondul dreptului se impune a fi respins pentru considerentele mai sus arătate.

Față de cele mai sus arătate în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 proc.civ. recursul declarat de reclamantul urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 226/24.04.2009 pronunțată în dosar - al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

--- - - - -

Red.CI
Dact./4ex.

11.02.2010

Președinte:Axente Irinel Andrei
Judecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Cluj