Obligația de a face. Sentința 325/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 325/2009

Ședința publică din 25 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Griga

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cererea de creanță de plată formulată de către creditoarea - SRL B împotriva debitorilor COMUNA prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin Primar, având ca obiect obligația de a face - ordonare plată.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

La data de 16.03.2009 s-a înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Bistrița N, cererea de creanță de plată formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarelor Comuna, prin Primar și Consiliul Local al Comunei, prin primar, prin care a solicitat obligarea debitoarelor să plătească creditoarei suma de 621.750,61 lei, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței.

În susținerea cererii, s-a arătat că între creditoarea -" - SRL și debitorul Consiliul Local al Comunei s-a încheiat un contract de achiziție publică lucrări, nr.1000/03.04.2008, contract în baza căruia creditoarea a efectuat lucrări la Căminul Cultural; lucrările efectuate sunt în valoare de 621.750,61 lei și rezultă din situațiile de lucrări din 30.06.2008 - 251.676,17 lei și din 09.09.2008, pentru suma de 413.913,28 lei, care au fost însușite de beneficiar prin semnătura dirigintelui de șantier.

Ca urmare a înțelegerii intervenite între debitor și creditoare, se susține că, cea din urmă a emis factura 00038/20.10.2008, doar pentru valoarea de 370.074,61 lei, întrucât în limita menționată existau disponibilități în conturile debitorului.

Astfel, se arată că s-a emis o factură pentru o sumă mai mică decât suma convenită pentru lucrările efectuate, urmând să fie emisă o nouă factură după plata acestor sume.

S-a subliniat că, creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, astfel că, cererea de ordonanță de plată trebuie admisă.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile OG nr.119/2007 și Legea nr.554/2004.

Cererea este timbrată cu taxă de timbru - 39 lei și timbru judiciar - 5 lei.

Debitoarele și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare (35), depusă la data de 31.03.2009, prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că prețul contractului de achiziție publică încheiat cu creditoarea nr. 1000/2008 a fost integral achitat prin Ordinele de plată nr.124/11.04.2008, nr.18304.06.2009 și nr.243/15.07.2008.

S-a subliniat că nu se poate reține că au întârziat plata prețului, în condițiile în care acesta a fost integral achitat, deși executantul - creditoarea, nu finalizase lucrarea și nici nu a ajuns să execute lucrări de întreținere a Cultural.

De asemenea, s-a evidențiat de către debitoare, că creditoarea își întemeiază cererea pe art.19 din contract, prezentând trunchiat situația - "plățile parțiale trebuie făcute la cererea executantului, în cel mai scurt timp posibil, pentru lucrările dovedite prin situații de lucrări,", dar omite să arate că a încasat integral prețul contractului.

S-a mai arătat că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitoarele nedatorând suma solicitată, înscrisurile depuse la dosar nu sunt semnate de către creditoare, nu există proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nu se regăsește semnătura debitoarelor și nici nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că ar fi acceptat vreodată asemenea debite sau că s-ar fi efectuat lucrările și că acestea ar fi neplătite. S-a subliniat că, calitatea lucrărilor este îndoielnică, iar condițiile de plată a unei lucrări obținute prin achiziție publică sunt reglementate strict de lege și au fost descrise prin anexele contractului. Au solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.176/CA/31.03.2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocate de către creditoare, cauza fiind declinată spre competentă soluționare, în favoarea Curții de APEL CLUJ.

După declinarea competenței, cererea a fost înregistrată sub același număr de dosar -.

Analizând cererea în raport de dispozițiile legale în materie și documentația existentă la dosar, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.5 al.3 din OG nr.119/2007 raportat la art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, Curtea se consideră competentă să soluționeze în primă instanță cauza.

La data de 03.04.2008, în temeiul OUG nr.34/2008 s-a încheiat între debitorul Consiliul Local, în calitate de autoritate contractată și creditoarea - SRL B, în calitate de executant contractul nr.1000, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea Cultural (pct.4.1 - contract - 6), conform punctului 4.2. din același contract, achizitorul obligându-se să plătească executantului pentru execuția, finalizarea și întreținerea Cultural prețul de 719,80 mii lei, la care se adaugă TVA, în cuantum de 136,76 mii lei, contractul fiind încheiat pe o durată de 6 luni (6).

La capitolul "clauze specifice", cu referire la modalitățile de plată, părțile au convenit la pct.9.1 (12) că "achizitorul (debitorul) are obligația de a efectua plata către executat (creditoare) în termenul convenit de la emiterea facturii de către acesta".

Potrivit art.9.4, "plățile parțiale trebuie să fie făcute la cererea executantului la valoarea lucrărilor executate conform contractului și în cel mai scurt timp posibil. Lucrările efectuate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situație de lucrări provizorii, întocmită astfel încât să asigure o rapidă și sigură verificare a lor. Situațiile de plată provizorii se confirmă în termenul stabilit.

Plățile parțiale se efectuează de regulă la intervale lunare, dar nu influențează responsabilitatea și garanția de bună execuție a executantului; ele nu se consideră, de către achizitor, ca recepție a lucrărilor efectuate."

În baza contractului menționat, creditoarea, a început executarea lucrărilor, astfel că raportat la situația lucrărilor întocmită la data de 30.06.2008 (18-20) și confirmată de dirigintele de șantier, respectiv situația lucrărilor întocmită la data de 09.09.2008 (22-28), și aceasta confirmată de dirigintele de șantier, creditoarea a emis facturile nr.00034/30.06.2008 pentru suma, cu TVA - 251.676 (17) lei și nr.00038/20.10.2008 (21), pentru suma, cu TVA - 370.074, 61 lei.

Întrucât debitoarea a întârziat plata contravalorii facturilor menționate, creditoarea s-a adresat instanței.

Referitor la cererea creditoarei împotriva debitorului Consiliul Local al Comunei, Curtea apreciază că aceasta este parțial întemeiată, creanța creditoarei fiind certă, lichidă și exigibilă.

Astfel, existența creanței rezultă din facturile emise la data de 30.06.2008 (17) și la data de 20.10.2008 (21) coroborate cu situațiile de lucrări, confirmate de dirigintele de șantier.

Raportat la dispozițiile art.379 al.4 pr.civ. "creanța este lichidă atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala." Or, câtimea creanței rezultă din înscrisurile menționate.

În ceea ce privește exigibilitatea, se constată că potrivit clauzelor contractuale menționate deja, plata lucrărilor parțiale trebuie să se facă lunar, după confirmarea situației de lucrări.Creditoare a întocmit două situații de lucrări care au stat la baza întocmirii celor două facturi.

Nu pot fi primite susținerile debitoarei referitor la neînsușirea celor două facturi prin semnătură, în condițiile în care clauzele contractuale convenite, condiționează plata doar de însușirea situației de lucrări prin confirmare. Or, cele două situații de lucrări (18-20; 22-28) sunt confirmate de către dirigintele de șantier, acesta din urmă fiind asimilat reprezentantului beneficiarului lucrării, respectiv al debitoarei.

Factura comercială face dovada în legătură cu existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei, aceasta făcând dovadă împotriva emitentului, iar în măsura în care aceasta este acceptată, și împotriva destinatarului.

De altfel, în ceea ce privește factura nr.00034/30.06.2008 nu se poate invoca motivul neacceptării prin semnătură în condițiile în care prin OP nr.243/15.07.2008 (38) debitoarea a achitat o parte a acestei facturi, recunoscând că aceasta reprezintă doar plata parțială.

Se mai reține că debitorul a exprimat o poziție procesuală oscilantă prin întâmpinarea depusă, instanța având dubii asupra bunei credințe a acestuia, în condițiile în care nu recunoaște că s-ar fi executat lucrările și astfel nu s-ar impune plata, iar ulterior, arată că lucrările au fost achitate integral, depunând în acest sens trei ordine de plată din care rezultă achitarea unor sume de bani, reprezentând contravaloare lucrări construcții la Căminul Cultural.

Neîntemeiată se dovedește și susținerea debitorului privind achitarea integrală a prețului lucrărilor, în condițiile în care prin ordinele de plată depuse - nr.124/11.04.2008 și 183/04.06.2008 (37) s-a făcut dovada achitării altor facturi, decât cele pe care se întemeiază cererea creditoarei.

Doar OP nr.243/15.07.2008 face dovada achitării parțiale a contravalorii facturii nr.00034/2008 - 100.000 lei, făcându-se mențiunea că reprezintă contravaloarea lucrărilor de construcții la Căminul Cultural.

Nu poate fi primită nici aserțiunea debitorului referitoare la nefinalizarea lucrărilor, în condițiile în care părțile, prin contractul încheiat, au stipulat ca pe măsura executării lucrărilor, să se efectueze plăți parțiale.

De altfel, din scriptul depus în recurs - (6), "proces verbal" rezultă că lucrările au fost executate în proporție de 60%, astfel că se justifică solicitarea privind plățile parțiale.

Având în vedere cele mai sus expuse și constatând că creditoarea a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului Consiliul Local al Comunei, care însă, a fost parțial achitată, în conformitate cu art.5 al.3 coroborat cu art.10 al.2 din OG nr.119/2007, Curtea va admite cererea de creanță de plată împotriva debitorului menționat și va ordona acestuia, ca în termen de 20 zile de la data comunicării ordonanței, să plătească creditorului suma de 521.756, 61 lei, aferentă facturii nr.00034/30.06.2008 și nr.00038/20.10.2008.

Se constată că, cererea de creanță de plată formulată împotriva debitoarei Comuna apare ca neîntemeiată prin prisma faptului că din probațiunea administrată nu rezultă că, creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva acestei debitoare, nefiind întrunite condițiile prev.de art.2 al.1 din OUG nr.119/2007.

Nu s-a făcut dovada că între creditoare și debitoarea Comuna ar fi intervenit vreun contract comercial, contractul de achiziție publică, pe care își întemeiază creditoarea cererea, fiind încheiat exclusiv cu debitorul Consiliul Local al comunei.

Pentru toate acestea, Curtea, raportat la art.2 alin.1 coroborat cu art.3 din OUG nr.119/2007, va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această debitoare.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de creanță de plată formulată de către creditoarea - SRL B cu sediul în B-,.1,.3 jud.B N, împotriva debitorului Consiliul Local al comunei, județul C, prin primar și în consecință:

debitorului să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la data comunicării ordonanței de plată, suma de 521.750,61 lei, aferente facturilor fiscale nr. 00034/30.06.2008 și 00038/20.10.2008.

Respinge cererea formulată împotriva debitoarei Comuna jud.C, ca neîntemeiată.

Cu drept de a formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - ---

RED.DG/MB

29.06.09/3 EX.

Președinte:Daniela Griga
Judecători:Daniela Griga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 325/2009. Curtea de Apel Cluj