Obligația de a face. Decizia 3309/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3309
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - - Președinte Secție
-- - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 10 din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunul O în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S și intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 10/13.01.2009 a Tribunalului Olt Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice S Administrația Finanțelor Publice și a dispus restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare de 1793,4 lei, reactualizată la data plății.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a achitat taxa auto conformându-se dispozițiilor din Codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilite de Ministerul Finanțelor afișată, în formă electronică, în mod public, ori, nici un organ administrativ din România, nici cel ce încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor ce administrează bugetul statului nu emite un act fiscal, titlu de creanță în acest sens.
Astfel obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării de dovada plății acestuia, echivalează cu un act administrativ așa cum este calificat de dispoz. art. 2 alin. 1 lit. c Legea 554/2004 modificată prin Legea 262/2007 - respectiv ca și act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Concluzionând actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei auto pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care a fost obligat reclamantul prin dispoz. Legii nr. 544/2004 și ale Codului d e procedură fiscală a fost asigurat prin cererile de restituire a taxei, astfel în lipsa unui titlu de creanță cu suport material reclamantului i s-ar încălca dreptul accesului liber la justiție prev. de art. 21 alin. 1 din Constituția României ce statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reglementarea internă ce vizează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, după modificarea Legii nr. 343 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cu handicap, misiuni diplomatice) cât și situații de scutire de la plata taxei.
Obiectivul reglementării comunitare fiind asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state - statuat în hotărârea CJE în cauza Weigel 2004 - se impune, funcție de prioritatea dispozițiilor din dreptul comunitar a se aplica în dreptul național cele sus menționate.
Acestea sunt argumentate de dispoz. art. 148 din Constituția României deoarece ca urmare a aderării la 01.01.2007 a României ca stat membru al Uniunii Europene - prevederile tratatelor constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Președintele România, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării conform art. 148 alin. 2 și 4.
Astfel, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat dispozițiile Tratatului, inclusiv obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității, dinainte de aderare asumată de României prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Reținând că dreptul comunitar - ca și ordine juridică independentă, are prioritate de aplicare și în fața dreptului național ulterior - taxa specială fiind introdusă în legislația internă prin Legea 343/2006 - în cauza Simmenthal 1976, stabilind că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă - se concluzionează ca demonstrată încălcarea dispoz. art. 90 din Tratat - prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme de la 01.01.2007 prin art. 2141- 2143din
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, deși la dosarul cauzei nu există depuse înscrisuri doveditoare referitoare la modul de dobândire, datele de identificare și de confirmare a dreptului de proprietate asupra autovehiculului în discuție ale reclamantului. În acest fel instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtei ANAF O - S să îi restituie suma de 1793,74 lei, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța fiscală seria - nr. - din 13.09.2007 pentru autoturismul marca VW Golf achiziționat din România.
Curtea constată că, deși instanța de fond a admis acțiunea reclamantului la dosar, nu există înscrisuri doveditoare referitoare la modul de dobândire, datele de identificare și de confirmare a dreptului de proprietate asupra autovehiculului în discuție al reclamantului.
Soluționând cauza, în lipsa acestor documente, prima instanță practic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, neputând aprecia îndeplinirea condițiilor legale care justificau soluția adoptată.
Pe de altă parte, nici instanța de recurs nu poate analiza legalitatea hotărârii, cât timp lipsesc înscrisurile referitoare la dobândirea autoturismului de către reclamant, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Întrucât Tribunalul a soluționat cauza, fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă recursul pârâtei va fi admis, va fi casată sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 10 din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunul O în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea - - - | JUDECĂTOR 3: Sanda - |
Grefier, |
Red. Jud. S
Ex.3//16.07.2009
Jud. fond MTH.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Adina Calotă Ponea, Sanda
