Obligația de a face. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 34/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian Obreja
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta C, domiciliată în Bârlad,-, județul V, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Județean de Poliție V și Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect obligația de a face - plată drepturi bănești - recurs împotriva sentinței civile nr.74/CA din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă la prim a și la a doua strigare, avocat pentru recurentă, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că, în baza procesului verbal nr.1/22.01.2010, s-a procedat la înlocuirea judecător cu judecătorul de pe lista de permanență, G -, că dosarul se află la al patrulea termen de judecată și că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, un "punct de vedere"exprimat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
Cauza este lăsată la o nouă strigare pentru ca avocatul recurentei să ia cunoștință de conținutul "punctului de vedere"al
La reluare, avocat susține că a luat cunoștință de conținutul punctului de vedere exprimat de I și că n are de formulat alte cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la excepția de nulitate a hotărârii contestate, invocată de recurentă în precizările la motivele de recurs, respectiv la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a A, chemată în judecată prin cererea completatoare de la fila 46-dosar fond, cât și fondul pricinii.
Avocat, pentru recurentă, față de excepția invocată, solicită admiterea excepției, a se constata nulitatea hotărârii primei instanței pentru că, deși legal investită cu cererea completatoare, aceasta nu s-a pronunțat și în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Consideră că nu poate fi primit punctul de vedere potrivit căruia Casa de Pensii din cadrul I nu ar avea personalitate juridică și că ar fi fost reprezentată în proces de Direcția Juridică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru că, potrivit Legii nr.179/2004, art.49, 51, 53, 57 alin.2, aceasta are personalitate juridică și nu face parte din structura organizatorică a I, dovadă fiind faptul că nu apare în organigrama
Pe fond, susține că, în acest caz, problema de drept este foarte subtilă pentru că se face o gravă confuzie, atât de către instanța de fond cât și de pârâtul I în punctul de vedere depus la dosar, între dreptul la pensie, drept personal, nepatrimonial, ce are și reflectare în domeniul patrimonial, și dreptul celui îndreptățit la drepturi bănești.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a preluat punctul de vedere al pârâtului
În speță, reclamanta a solicitat, prin acțiune, a se constata dacă soțul său, la momentul decesului, care a intervenit la data de 18 decembrie 2007, avea sau nu dreptul la pensie, în condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 20-dosar fond, emis la data de 17.12.2007, "cu data de 12 decembrie 2007, agentului-șef principal de poliție C ( soțul reclamantei)îi încetează raporturile de serviciu cu unitatea ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul II(doi) de invaliditate, cu drept la pensie".Deși din acest înscris, cât și din înscrisul aflat la fila 24 dosar fond, certificat de scoatere și alocare la drepturi pentru Polițiști, în care se arată că soțul reclamantei este"mutat din unitate.la pensie", în răspunsul la interogatoriu, aflat la fila 86- dosar fond, J V, cu rea credință face afirmația că la data decesului soțul reclamantei avea calitatea de lucrător de poliție(rezervist).Cum situația dedusă judecății creează două categorii de drepturi: față de titularul dreptului și față de moștenitorii acestuia, reaua credință rezultă și din modul în care s-a stabilit pensia pentru soția supraviețuitoare a polițistului decedat, reclamanta din această cauză, respectiv la baza calculului drepturilor bănești ale acesteia s- avut în vedere calitatea de pensionar la data decesului și nu cea de lucrător de poliție, invocată de pârâți atunci când a fost vorba de acordarea de salarii compensatorii.
Consideră că, în lipsa unei cereri de ieșire la pensie, nu se putea emite nici dispoziția Șefului J V( fila 20- dosar fond) și nici Certificatul de la fila 24.
Depune copia Ordonanței nr.38/30.01.2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin sentința civilă nr.74/CA din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a respins excepția de prematuritate și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție V și Ministerul Administrației și Internelor
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004, nu este obligatorie în cazul acțiunilor promovate de persoana care se consideră vătămată, în sensul art.1 din aceeași lege, prin refuzul nejustificat al autorității publice de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, că obiectul acțiunii, în varianta modificată, îl formează refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i soluționa petentei cererea sa și că în practica în materie s-a statuat că obligativitatea procedurii prealabile este operativă doar în cazul acțiunilor privind anularea unui act administrativ, nu și în cazul refuzului nejustificat al autorității de a rezolva o cerere, când persoana petentă se poate adresa direct cu acțiune instanței de contencios administrativ competente.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție V și Ministerul Administrației și Internelor, obligarea acestora la plata sumei reprezentând șaptesprezece salarii, actualizate cu rata inflației la data plății, sumă conferită prin dispozițiile art.27 alin.1 și 2 din OG nr.38/2003 și la obligarea pârâților la eliberarea deciziei de pensionare începând cu data de 12.12.2007, pe numele defunctului său soț.
S-a considerat că cererea este nefondată deoarece, prin certificatul - Decizie medicală nr.2455/29.11.2007, emis de Spitalul Militar Iași și avizat de la data de 12.12.2007, s-a certificat evaluarea stării de sănătate a soțului petentei, concluzionându-se că cel în cauză este inapt pentru serviciul de poliție, încadrându-l în gradul II de invaliditate iar această situație a dus la încetarea raporturilor de serviciu, în conformitate cu art.69 lit.b din legea nr.360/2002, la data de 12.12.2007.
S-a mai reținut că situația medicală și vechimea în serviciu au asigurat"vocația la pensie", dar că cel în cauză nu a formulat cerere de pensionare, așa cum prevăd dispozițiile art.49 alin.1 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat ale polițiștilor, și că cererea de pensionare formulată de soția sa, ulterior, după ce a intervenit decesul celui în cauză la data de 18.12.2007, nu îndeplinește condițiile legii( art.49 din Legea nr.179/2004) pentru a fi validă și a prode efecte. Juridice.
În ceea ce privește cererea petentei, de acordare a drepturilor bănești prevăzute de art.27 din OG nr.38/2003, respectiv acordarea ajutorului egal cu două salarii de bază nete pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă, prima instanță a reținut, coroborând dispozițiile art.27 alin.2 din OG nr.38/2003 cu dispozițiile pct.18.6 și pct.18.7 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Ordinul MIRA nr.132/09.02.2004, potrivit căror, pentru acordarea acestui ajutor, este necesară depunerea, de către persoana beneficiară, a deciziei de pensie. de serviciu, că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.27 alin.2 din OG nr.38/2003, deoarece pe numele soțului petentei nu s-a emis o decizie de pensie de serviciu, ci numai o decizie pentru o pensie de urmaș pe numele reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în cauză și că, totodată, instanța de fond nu a dat dovadă că a avut rol activ, în cauză nefiind făcute toate demersurile pentru depunerea unor înscrisuri obligatorii pentru soluționarea cererii.
La termenul din 16 noiembrie 2009, recurenta a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv nulitatea recursului pentru faptul că reclamanta a depus la dosar, fila 46, precizări la acțiunea inițială, în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Casa de Pensii a Ministerului d e Interne și Reformei Administrative, însă cererea nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și această pârâtă nu a fost citată în cauză.
Prin întâmpinare formulată, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, raționamentul instanței de fond fiind temeinic și legal.
Referitor la excepția nulității sentinței, intimatul Ministerul Administrației și Internelor solicită respingerea excepției, motivat de faptul că persoana chemată în judecată, casa de pensii, este fără personalitate juridică și nu poate sta singură în instanță ca și parte în proces.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond, reține următoarele:
Avându-se în vedere motivul de recurs ce vizează nulitatea sentinței, Curtea apreciază că este întemeiat, deoarece, într-adevăr, la fila 46 dosar fond, s-a depus de către reclamantă o cerere completatoare prin care se dorea a se introduce în cauză, în calitate de pârâtă, și a Casei de Pensii a M-I-R-A, cu motivația de rigoare,
Conform art.304 pct.5 Cod procedură civilă, se va observa că această cerere nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, iar instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la aceasta, astfel că au fost încălcate mai multe principii ale dreptului procesual civil
( principiul oralității, principiul disponibilității, principiul contradictorialității etc.).
Față de această situație, urmează ca, potrivit art.312 din Codul d e procedură civilă, să se admită recursul, să fie casată sentința civilă nr.74/CA din 16 martie 2009 și să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se va avea în vedere,la rejudecarea cauzei, și celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanta C împotriva sentinței civile nr.74/CA din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.RL/25.02.2010
Tehnored.gref.TN/25.02.2010
Jud. fond- /Tribunal
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja
