Obligația de a face. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 375
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă LOî mpotriva sentinței civile nr. 351 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2009.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6004/110/05.11.2007 la Tribunalul Bacău reclamanta CLc heamă în judecată Consiliul Local O pentru a fi obligat să vândă reclamantei în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii terenul în suprafață de 216,62 mp situat în O,- pe care se află edificată construcția proprietatea reclamantei, să fie obligat la o amendă de 20% pe zi din salariul minim pe economie pentru întârzierea punerii în executare a hotărârii și alte despăgubiri de 270 lei/zi în favoarea reclamantei pentru fiecare zi de întârziere a hotărârii irevocabile.
În motivarea acțiunii se arată următoarele: reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra spațiului comercial situat la adresa indicată în acțiune, conformcontractului4667/17.08.2001.
La data cumpărării situația juridică a terenului nu era clarificată, proprietatea fiind disputată între vânzătoare și pârâtă.
Temeiul juridic al acțiunii este invocat ca fiind dispozițiile art.13 alin.2 din Legea nr.550/2002.
Mai arată reclamanta că a încercat soluționarea litigiului manifestând expres intenția de a cumpăra prin adresa nr.5/22.03.2005 dar nu a primit nici un răspund, motiv pentru care în baza Legii 554/2004 s-a adresat instanței de contencios administrativ.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: contractul de vânzare - cumpărare, plângere prealabilă.
În întâmpinare pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Se mai arată că pârâta este doar autoritate deliberativă conform art. 23 alin.1 din aceeași lege.
Pe fond solicită respingerea acțiunii pentru cele ce urmează:
SC SA O - fosta Regie Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă O - după privatizare, a vândut spațiile comerciale de prestări servicii pe care le avea în administrare agenților economici din municipiul O care își desfășurau activitatea în acestea în baza unui contract de închiriere sau concesiune.
După privatizare, SC SA nu a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în condițiile HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 468/1998.
Astfel, potrivit art. 4 din HG nr. 834/1991 "art. 4. - (1) Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și se constituie în Fond special destinat realizării de investiții sau desfășurării unor activități economice, administrat de autoritățile administrației publice locale.
(2) Societățile comerciale prevăzute la art. 1 vor preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului B sau consiliilor județene, după caz, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate".
În speță, reclamanta este proprietară a unui spațiu comercial situat în O,-, jud. B, iar terenul pe care se află amplasat spațiul comercial se află în proprietatea privată a mun. O și în administrarea Consiliului Local
Așa cum reiese și din contractul de vânzare - cumpărare, "ternul pe care se găsește spațiul comercial, situat în mun. O,-, jud. B, este proprietatea mun. O".
În virtutea dreptului de administrare, Consiliul Local Oah otărât concesionarea, respectiv închirierea terenurilor aflate în proprietatea privată a mun. O, invitând în acest sens toți agenții economici care ocupau aceste terenuri, fără vreo formă legală de atribuire de la proprietarul de drept, să participe la procedurile de atribuire, în condițiile legii, aprobând în acest sens prin HCL nr. 38/23.04.2007 și Regulamentele de atribuire a contractelor de concesiune sau de închiriere pentru bunuri proprietate privată a mun.
În considerarea lipsei de reacție a agenților economici aflați în situația indicată, precum și pentru a se realiza o evidență clară a situației închirierilor și concesionărilor bunurilor proprietate publică ori privată a mun. O, pentru o administrare eficientă a taxelor locale în cazul în care proprietar al imobilului-teren este statul sau unitățile administrativ - teritoriale, în temeiul art. 248 lit. i) și art. 283 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Local O prin Anexa 1, pct. 8, alin. 6, lit. b din HCL nr.72/2006 a stabilit o taxă locală, denumită taxă ocupare teren fără contract de închiriere sau concesiune.
L nr. 72/30.11.2006 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007 intrat în vigoare la data de 01.01.2007. Înainte de intrarea în vigoare a actului administrativ normativ, toți contribuabilii, inclusiv reclamanta, care ocupau terenuri proprietate publică sau privată a mun. O, fără contract de închiriere sau concesiune încheiat, în condițiile legii, au fost înștiințați prin adresa nr.19474/29.09.2006 asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale, începând cu anul 2007, cu respectarea principiului rolului activ al organului fiscal, prevăzut de art. 7 din Codul d e procedură fiscală.
În considerarea inacțiunii reclamantei de a participa la procedurile de atribuire a terenului proprietate privată a mun. O, Serviciul Urmărire și Executare Silită al Direcției Economico - Financiară din cadrul Primăriei mun. O, a întocmit Titlul Executoriu nr. 5928/21.03.2007 și Somația de plată nr. 5929/21.03.2007, reținând în sarcina reclamantei un debit restant în cuantum de 20.567 lei RON, reprezentând taxa ocupare teren fără contract de concesiune sau închiriere, calculată în temeiul Anexei nr. 1, pct. 8, alin. 6, lit. b din HCL nr. 72/2006.
Față de apărările reclamantei pârâta a arătat următoarele:
Cât privește primul capăt de cerere referitor la clarificarea situației juridice a terenurilor de sub construcțiile aferente spațiilor comerciale cumpărate de la societăți comerciale cu capital de stat, privatizate, în condițiile legii, așa cum s-a arătat situația juridică a terenurilor este foarte clar dovedită și rezultă neechivoc din prevederile art. 4 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 468/1998.
Astfel, terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate a societăților comerciale cu capital de stat, privatizate, în condițiile legii, aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor, și se constituie în "Fond special destinat realizării de investiții sau desfășurării unor activități economice", administrat de autoritățile administrației publice locale.
În speță, după privatizarea CAO acesta nu a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care aceste terenuri au rămas în proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale - mun. O și în administrarea Consiliului Local
Totodată SC SA O se află în procedura insolvenței, acțiunea făcând obiectul dosarului nr.1592/2005, aflat pe rolul Tribunalului Bacău.
Potrivit art. 32 1 alin. (1) și (3) din OG nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 99/1999,
" (1) Societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează sa fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic.
(2) Societățile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenului prevăzut la alin. (1).
(3) După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosința societăților comerciale privatizate sau care urmează a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competenta, pentru perioada maximă prevăzută de lege. Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, metoda, procedura și documentația necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevăzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Terenurile clasificate ca aparținând domeniului privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, pot fi concesionate în condițiile prevăzute mai sus, închiriate sau oferite societății comerciale spre a fi cumpărate."
Ca atare, dreptul de dispoziție aparține proprietarului terenurilor - mun. O, prin administratorul terenurilor aparținând domeniului privat - Consiliul Local O - care poate hotărî concesionare, închirierea sau vânzarea acestuia.
În virtutea dreptului de administrare, Consiliul Local Oah otărât concesionarea, respectiv închirierea terenurilor aflate în proprietatea privată a mun. O, aprobând în acest sens prin HCL nr. 38/23.04.2007 Regulamentele de atribuire a contractelor de concesiune sau de închiriere pentru bunuri proprietate privată a mun.
Ca atare, câtă vreme opțiune de valorificare a folosinței terenurilor aparținând domeniului privat al mun. Oaf ost stabilită pentru procedura de concesionare sau de închiriere, proprietarul nu poate fi obligat să-și înstrăineze bunul, astfel acțiunea în obligația de vânzare a acestor terenuri fiind nefondată.
La prima zi de înfățișare reclamanta arată că înțelege să cheme în judecată și Municipiul O reprezentat prin Primar.
În întâmpinare pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii, invocând dispozițiile art. 2 alin. 1, 3 și art. 23 din Legea nr. 215/2001 precum și art.13 din Legea nr. 550/2002 privind dreptul de proprietate privată a statului și principiul autonomiei locale.
Probatoriul a fost completat prin HCL nr.51 / 21.06.2007, HCL nr. 38 /2007 cu regulamentul de organizare al licitațiilor atât de închiriere cât și de concesiune.
Prin sentința civilă nr. 351/20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul local al municipiului O pentru lipsa calității procesuale pasive, iar față de pârâtul municipiul O ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este titulară a dreptului de proprietate asupra construcției în suprafață de 216,62 mp situată în O,- conform contractului nr. 156/16.08.2001 redactat de av..
Terenul pe care este edificată construcția era încă de la data vânzării proprietatea Primărie Municipiului O, pentru teren achitându-se taxa aferentă, conform HCL 20 /26.04.2001.
Vânzătoarea SC SA a dobândit spațiul comercial d e la SC SA prin divizare.
La rândul său SC SA l-a deținut de la fosta RACL O în urma privatizării.
După privatizare SC SA nu a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate conform HG nr. 834 /2001 astfel încât terenurile au intrat în proprietatea privată a Municipiului
În virtutea dreptului de administrare Consiliul Local Oah otărât concesionarea sau închirierea tuturor terenurilor de sub construcții, emițând în acest sens HCL nr.38/23.04.2007 pentru concesiune sau închiriere.
În prealabil investirii instanței cu prezenta acțiune reclamanta a solicitat pârâtei Consiliul Local O să-i vândă terenul ce formează obiectul cauzei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local O instanța a apreciat că aceasta este doar o autoritate deliberativă, ori reclamanta invocă o obligație legală de a vinde bazată pe Legea nr.550 /2002, ori această obligație nu poate fi îndeplinită decât de autoritatea publică locală respectiv Municipiul O reprezentat de primar ca titular al dreptului de proprietate.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de Municipiul O instanța reține că Legea nr. 550/2002 reglementează cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor locale precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor locale de interes local sau a imobilelor reglementate de Legea nr.10/2001.
Art. 13 din legea care este invocată ca fiind temei de drept al acțiunii se referă la terenurile de sub aceste spații comerciale care se vând odată cu acestea dacă este clarificată situația juridică a terenului.
Rezultă deci că numai terenurile de sub construcțiile menționate la art.1 se vând în condițiile Legii 550 /2002, nu și alte terenuri, cum este cel în litigiu, reclamanta cumpărând construcția de la o altă societate comercială și nu de la stat, în speță pârâta Municipiul
De altfel art. 15 reglementează și modul de distribuire a sumelor rezultate din vânzare, numai o cotă de 85% revenind bugetului local rezultând astfel că întreaga lege este o continuare a procesului de privatizare, ori în cauză GL s-a privatizat conform OG nr.88/1997 transformându-se în CAc are nu a cerut atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor conform HG nr.834/1991.
În consecință s- constat că reclamanta nu face parte dintre cei îndreptățiți conform Legii nr.550/2002 la cumpărarea terenurilor de sub construcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs. pentru următoarele motive:
- instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local O; chiar pârâții prin întâmpinare susțin că dreptul de dispoziție aparține municipiului O, prin administratorul acestuia, Consiliul local O, care poate hotărî modalitatea de valorificare a folosinței terenurilor;
- acțiunea este admisibilă, întrucât există un temei de drept pentru care se întemeiază acțiune, și anume art. 13 din Legea nr. 550/2002.
Instanța a analizat doar titlul legii invocate, fără a observa conținutul art. 13 alin. 2;
- decizia nr. 870/2007 a Curții Constituționale nu are legătură cu cauza, se referă la o altă situație juridică;
- consideră că nu i se poate imputa faptul că la data dobândirii construcției, situația juridică a terenului nu era clarificată.
Intimatul Consiliul local al municipiului Oaf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001 calitate procesuală are unitatea administrativ - teritorială. Consideră că recurenta nu face distincția între proprietatea privată a statului și proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale, textul de lege invocat de reclamantă se referă doar la terenul proprietate privată statului, și de altfel în tot cuprinsul legii nu se face referire la proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale.
Intimatul municipiul Oaf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Arată că nu există temei pentru a fi obligat la vânzarea terenului proprietatea sa, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 870/2007 și P; că în caz contrar ar fi încălcat și principiul autonomiei locale. Mai arată că actul normativ invocat se referă la vânzarea spațiilor proprietate privată a statului, nereferindu-se și la proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale.
Recurenta a invocat la ultimul termen de judecată excepția nulității hotărârii pronunțate de instanța de fond, considerând că aceasta cuprinde motive străine de cauză.
Curtea reține că motivul de recurs invocat înainte de dezbateri de recurentă nu este un motiv de ordine publică, este un motiv de modificare a hotărârii care trebuia invocat în termenul de motivare a recursului.
Cu privire la motivele de recurs invocate în termen, Curtea reține că sunt neîntemeiate, din următoarele considerente:
instanța de fond a analizat cu prioritate incidența Legii nr. 550/2002 în cauză și apreciat în mod corect că, în speță, actul normativ invocat nu este aplicabil. Actul normativ invocat reglementează vânzarea spațiilor comerciale și celor de prestări servicii proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor locale de interes local sau în imobilele reglementate de Legea nr. -, iar art. 13 se referă la terenurile aferente acestor spații.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că o asemenea acțiune este inadmisibilă, în condițiile în care spațiul este dobândit prin cumpărare de la, iar terenul aferent acestui spațiu este proprietate privată a municipiului
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local O trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 215/2001 și nu a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 550/2002, întrucât așa cum s-a menționat mai sus acest din urmă act normativ nu are aplicabilitate în speță.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăLîmpotriva sentinței civile nr. 351 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiCONSILIUL LOCALșiMUNICIPIUL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 08 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
