Obligația de a face. Decizia 3835/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3835
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în nume propriu și în numele C, împotriva sentinței numărul 740 din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în nume propriu și în numele C și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost scutit de plata taxei de timbru.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.740 din 02.04.2009, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și DGFP
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 1892 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare la care se va calcula dobânda legală începând cu data de 20 mai 2007 până la data plății efective.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresata în procedura prealabila administrativă îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal, chiar daca răspunsul apare sub forma unei simple adrese, actul este emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale conform art. 41 Cod procedură fiscala
Pe de altă parte, în baza art. 113 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ori, adresa pe care reclamantul a depus-o la dosar se constituie într-un act administrativ fiscal prin care intimata exprima în mod expres refuzul de restituire a sumelor.
În acest context, în care atitudinea intimatei este mai mult decât previzibila, a obliga petenta sa reia o noua procedura prealabila administrativa de contestare a răspunsului si sa aștepte emiterea unei decizii în conformitate cu dispozițiilor art. 177 si urmat. C pr. Fiscala, ar reprezenta impunerea unei sarcini mult prea oneroase ce ar echivala chiar cu o îngrădire a dreptului de acces la justiție. Mai mult, intimata C nu se poate prevala de propria culpa în emiterea unui răspuns intr-o forma atipica, neconforma cu dispozițiilor art. 85 și 86 pr. Fiscala, pentru a invoca apoi nerespectarea procedurii prealabile prevăzuta pentru deciziile administrative.
Raportat la excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 33 din Codul d e Procedură Fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv C, organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Municipiului În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv În cauză DGFP D are calitatea de organ ierarhic superior C, însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administrațiile finanțelor publice locale sunt entități care au calitatea de a emite acte administrative și prin urmare pot sta în justiție în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGFP
Cu motivarea expusă instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP D și a respins plângerea formulată împotriva acestei instituții.
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism folosit. După introducerea autovehiculului în țară reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare.
Asupra legalității perceperii taxei de prima înmatriculare instanța reține că art. 2141din Codul Fiscal reglementează nivelul taxei speciale și plata acesteia către bugetul de stat, reglementare ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Prin introducerea taxei de prima înmatriculare s-au adus atingeri prevederilor art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene privind neutralitatea taxelor.
Astfel, in baza art.90 din Tratat nici un stat membru nu poate stabili direct sau indirect, pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natura superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse naționale.
Adoptarea măsurii taxei de prima înmatriculare a adus atingere liberei concurente in interiorul pieței, creând o situație împovărătoare pentru importatorii de autoturisme second-hand produse in alte state decât statul Este evident că dispozițiile legale fiscale privind taxa de primă înmatriculare sunt de natură a conduce la discriminare intre produsele aflate deja pe piața din România si cele importate din statele membre.
În acest context, autoturismele second-hand care au mai fost înmatriculate in România nu se supun taxei de prima înmatriculare, situație in care se ajunge la încălcarea neutralității impozitării interne privind competiția intre autoturismele aflate deja pe piața naționala si cele similare importate dintr-un alt stat membru.
Atâta vreme cat pentru produsele naționale similare, respectiv autovehicule second hand, nu este prevăzuta o taxa de înmatriculare similara ca valoare, impunerea taxei de prima înmatriculare pentru autoturismele provenind din alte state membre, fără distincție intre autoturismele care nu au mai fost niciodată înmatriculate și cele care au fost deja înmatriculate intr-un alt stat membru, constituie o încălcare a dispozițiilor Tratatului.
Prin impunerea unei sarcini fiscale suplimentare, Statul Rap rotejat produsele naționale, împovărând cumpărătorii de autoturisme second hand dintr-un stat membru prin instituirea taxei menționate și creând o discriminare între aceștia și cumpărătorii de autoturisme second hand înmatriculate deja pe teritoriul național.
Din moment ce taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule nu este revăzutap. si pentru înmatricularea pe numele unui alt proprietar a unui autoturism folosit deja in teritoriul național, obligativitatea plății taxei speciale la prima înmatriculare in România constituie in mod cert încălcare a prevederilor legislației comunitare.
In conformitate cu art. 148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, având prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse in legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, in baza art. 148 alin.4 din Constituția României, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin.2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie sa aplice cu prioritate, in cauzele deduse judecații, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul tratatului comunitar, respectiv prevederile art.90 din Tratat urmează sa fie aplicate cu precădere, dispoziția legala din dreptul național fiind contrara textului tratatului.
In sensul celor susținute in prezenta acțiune este și decizia pronunțata de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza 313/05.
Împotriva sentinței Tribunalului Doljs -a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în nume propriu și în numele C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule și au fost abrogate dispozițiile art.2141-2146din Codul Fiscal, prin art.11 din nr.OUG50/2008 fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Recurenta a susținut că instanța de fond în mod netemeinic a respins excepția inadmisibilității, arătând că răspunsul dat de către poate fi asimilat unui act administrativ fiscal cum este decizia de impunere și trebuie contestat potrivit procedurii reglementată de art.205-208 din Codul d e procedură fiscală, însă reclamantul s-a adresat direct instanței judecătorești pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, fără a definitiva procedura specială de restituire prin contestarea răspunsului
Pe fond, s-a susținut că dispozițiile art.2141din Codul d e procedură fiscală au fost abrogate prin nr.OUG50/2008, iar dispozițiile acestei ordonanțe se aplică, fără nicio discriminare, și autoturismelor second hand importate din state nemembre ale Comunității europene.
S-a arătat că prin dispozițiile art.90 din Tratat nu se interzice instituirea unei taxe, ci doar se stipulează că nivelul acesteia nu trebuie să fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 1892 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 20.05.2007.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în nume propriu și în numele C, împotriva sentinței numărul 740 din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
SI 2 ex./22.10.2009
Jud fond Gh
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
