Obligația de a face. Decizia 3892/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3892
Ședința din Camera de Consiliu de la 07 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 2009, privind recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr. Tr. S, împotriva sentinței nr. 1524 din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic și reclamantul.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 30 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 07 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1524 din 01 aprilie 2009 Tribunalului Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Direcția Silvică M și Ocolul Silvic și au fost obligate pârâtele să marcheze cu respectarea regimului silvic, în vederea tăierii, cantitatea de 40 mc material lemnos din pădurea proprietatea reclamantului identificată în titlul de proprietate nr.27/14.05.2002.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică M pentru obligarea acesteia de a marca în vederea tăierii, conform legii, a materialului lemnos din pădurea proprietate personală, 123.
În motivare, a susținut că este proprietarul unei suprafețe de pădure și deși a solicitat Direcției Silvice M prin Ocolul Silvic S să-i marcheze lemne de foc cu respectarea regimului silvic nu s-a dat curs cererii sale.
A depus la dosar titlul de proprietate nr. 27/14.05.2002 cu anexa nr. 1.
Prin sentința nr.905/19.06.2008 Tribunalul Mehedinția admis acțiunea și a obligat Direcția Silvică M să marcheze cu respectarea regimului silvic în vederea tăierii cantitatea limită de material lemnos în pădurea proprietatea reclamantului identificată în titlul de proprietate nr.27/14.05.2002 reținând că, refuzul marcării de către pârât cu respectarea regimului silvic a arborilor în vederea tăierii din pădurea proprietatea reclamantului, înscrisă în titlul de proprietate nr.27/14.05.2002 îndeplinește cerințele dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004.
Prin decizia nr.2296/11.11.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a pus în discuția părților necesitatea stabilirii cadrului procesual legal în raport de pretențiile formulate de reclamant, respectiv necesitatea introducerii în cauză a Ocolului Silvic competent teritorial, și nu a solicitat reclamantului precizarea în concret a obiectului cauzei - marcarea materialului lemnos în vederea tăierii sau marcarea în fapt a limitelor proprietății forestiere. A încălcat principiul rolului activ reglementat de art.129 Cod procedură civilă și nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 15.12.2008 sub nr-.
La data de 28.01.2009 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care arată că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Ocolului Silvic să-i marcheze cantitatea de 14. material lemnos. Arată că limitele suprafeței de 1 ha pădure pe care a primit-o sunt determinate în titlul de proprietate, acesta indicând suprafața, punctul, vecinii și tarlaua.
A depus la dosar în copie:adresa nr.664/30.04.2003 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și G, adresa nr.139/09.01.2007 a aceleiași instituții și copia titlului de proprietate.
La termenul de judecată din data de 04.02.2009 a precizat că a fost pus în posesie cu pădurea indicată în titlul de proprietate și solicită obligarea pârâților la marcarea în vederea tăierii a unei cantități de 14.c material lemnos. A precizat că nu solicită marcarea în fapt a limitelor proprietății.
Față de precizarea de acțiune formulată de reclamant s-a dispus introducerea în cauză a ocolului Silvic.
La termenul de judecată din 25.03.2009, reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la marcarea cantității de 40. material lemnos, respectiv 20. pentru anul 2008 și 20. pentru anul 2009 conform dispozițiilor art.62 alin.3 coroborate cu dispozițiile art.59 alin.3 din Legea nr.46/2008
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În motivarea soluției sale, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 1 ha teren cu vegetație forestieră, conform titlului de proprietate. Acesta a formulat cerere pentru predarea în pază a suprafeței de pădure ce o deține, însă, așa cum rezultă din adresa nr.1130/01.04.2009 emisă de Ocolul Silvic nu s-a încheiat cu acesta contract de prestări servicii silvice motivat de faptul că suprafața de teren în cauză face parte dintr-un grup de pădure izolat, iar ceilalți proprietari nu au solicitat încheierea unui asemenea contract.
Cu toate acestea, conform art.10 din Legea 46/2008 coroborat cu art.16 alin.2 din același act normativ Ocolul Silvic este obligat să asigure serviciile silvice la cerere, fără a condiționa admiterea acestei cereri de solicitările celorlalți proprietari.
Ca atare, ocolul silvic nu și-a respectat obligația legală.
Tribunalul a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 și art.63 alin.1 din Codul Silvic, proprietarii de păduri au dreptul la exploatarea unei cantități de 20 mc de masă lemnoasă pe an, iar marcarea arborilor se face de către personalul silvic împuternicit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Dr.Tr.
În motivarea cererii sale, recurenta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.3 și art.8 ale OUG 139/2005, reclamantul era obligat să asigure servicii silvice prin ocolul silvic, însă acesta nu a înțeles să se prezinte la Ocolul Silvic pentru încheia contracte de prestări servicii și, în subsidiar, pentru fi obligați pârâții la marcarea masei lemnoase solicitate de reclamant spre tăiere.
Recurenta a arătat astfel că o simplă cerere, precum cea formulată de reclamant nu este suficientă pentru ca pârâta Direcția Silvică Dr.Tr.S prin ocoalele sale să fie obligată să presteze servicii de marcare de masă lemnoasă, mai ales că acesta nu a plătit prestarea de serviciu.
Recurenta a mai arătat că în conformitate cu art.8 alin.2 din OUG 139/2005 este permisă exploatarea masei lemnoase, numai din pădurile administrate sau în care sunt asigurate servicii silvice. Mai mult chiar, reclamantul nu a înțeles să plătească contravaloarea serviciilor de marcare pe care le-a solicitat, iar în cauză nu făcut dovada că a avut relații contractuale cu Direcția Silvică Dr.Tr.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurent și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispozițiile Legii 46/2008 - Codul Silvic. În Cap.VIII al acestui act normativ - Exploatarea masei lemnoase - este prevăzut dreptul reclamantului intimat, în calitate de proprietar de pădure, de a exploata în regie proprie un volum de maxim 20 cm3/an din pădurile pe care le au în proprietate.
Conform art.63 alin.1 din Codul Silvic, arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut dreptul reclamantului de a exploata cantitatea de 40 mc material lemnos, aferentă anilor 2008- 2009, dreptul căruia îi corespunde obligația corelativă a recurentei pârâte de a marca, dar cu respectarea regimului silvic, în vederea tăierii cantitatea de material lemnos din pădurea proprietatea reclamantului.
Apare ca nefondat motivul de recurs invocat de recurentă privind lipsa unui contract de prestări servicii încheiat cu reclamantul intimat, precum și lipsa dovezii asigurării serviciilor silvice la care era obligat reclamantul, având în vedere că un astfel de contract nu s-a încheiat din culpa recurentei pârâte, conform adresei nr.1130/01.04.2009,emisă de Ocolul Silvic.
Refuzul acesteia de a încheia contractul la solicitarea reclamantului intimat, condiționând încheierea lui de cererea celorlalți proprietari vecini este nelegal, având în vedere că nu există în lege o condiționare în acest sens, ci doar obligația instituită conform art.10 și art.16 alin.2 din Legea 46/2008 în sarcina recurentei pârâte.Astfel, conform disp.art.10 ocoalele silvice au obligația de a administra și de a asigura serviciile silvice la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, în vreme ce art.16 instituie obligația încheierii contractului și în sarcina ocolului silvic ce deține suprafața majoritară în cadrul unei localități fără a impune condiții la încheierea acestuia.
Ca atare obligația invocată de recurentă în motivele de recurs,instituită de disp.art.8 din OUG139/2005 este preluată de disp. legii cadru, respectiv de Codul Silvic, reclamantul intimat nefiind culpabil de inexistenței unui contract de prestări servicii silvice, avînd în vedere că acesta a înaintat ocolului silvic o cerere în acest sens.
Se reține astfel ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr. Tr. S, împotriva sentinței nr. 1524 din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic și reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/12.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
