Obligația de a face. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 40/R-
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Ingrid
:, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței nr. 498/CA din 08 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR., cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului Individual Avocat din P, str. - -,.2,.C,.7, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 914 din 16.01.2008 emisă de Primăria Municipiului P și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus din partea recurenților-pârâți concluzii scrise.
Curtea analizează actele și lucrările dosarului, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin sentința nr. 498/CA din 8 octombrie 2007, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR., în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, obligându-i pe aceștia să realizeze procedura prevăzută de OUG nr. 110/2005, modificată și să răspundă reclamantei la cererea nr. 3271/3.05.2007.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că între reclamant și Consiliul local, reprezentat prin Primar, a fost încheiat contractul de concesiune nr, 2712/27.12.2004, pentru suprafața de 18,20 mp, predată la aceeași dată reclamantului, că acesta deține autorizația de funcționare nr. 1370/11.11.2002 emisă de Direcția de Sănătate Publică A și este înregistrat în Registrul unic al cabinetelor medicale din județul A sub nr. -/1999 și că s-a adresat acestor pârâți cu cererea nr. 3271/3.05.2007 pentru cumpărarea spațiului în care își desfășoară activitatea, fără a se face dovada că pârâții au realizat procedura impusă de OUG nr. 110/2005 și că au răspuns cererii de cumpărare a cabinetului medical.
Împotriva sentinței, în termen legal s-a formulat recurs, în comun, de către cei doi pârâți, care au susținut în esență că nu puteau înstrăina acest spațiu, deoarece aparține domeniului public, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile art. 135 alin. 3 și 5 din Constituția României. Nu este adevărat că nu a răspuns solicitării reclamantului, pentru că fiecărui medic în parte i s-a făcut cunoscut faptul că prin hotărârea nr. 23 din 31.10.2006, emisă de Consiliul Local nu se vând cabinetele medicale, întrucât se află în domeniul public al localității.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc civilă, însă, cu prioritate, prin prisma deciziei nr. 871/2007 a Curții Constituționale, prin care prevederile OUG nr. 110/2005 au fost declarate neconstituționale în ansamblu, curtea constată următoarele:
Recursul este fondat, pentru cele ce se vor reda în continuare:
Astfel, Curtea constată că OUG nr.110/2005 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.871/9.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.701/17.10.2007.
Curtea Constituțională a reținut că, prin acest act normativ, se instituie obligația autorităților locale de a întocmi o listă completă a spațiilor cu destinația menționată și obligația acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză și că în acest mod, prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate.
Așa fiind, Curtea Constituțională a reținut că actul normativ criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art.44 alin.(1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Totodată, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art.44 alin.(1) și (3) din Constituție și de art.1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a mai constatat că actul normativ criticat încalcă și dispozițiile art.34 din Constituție privind dreptul la ocrotirea sănătății. Garantând acest drept complex, textul constituțional menționat stabilește obligația statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, ceea ce implică și crearea condițiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spațiilor care au destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, cu riscul schimbării, pe viitor, a destinației acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligației constituționale menționate și, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetățenilor la ocrotirea sănătății.
În concluzie, Curtea a constatat că actul normativ, în ansamblul său, este neconstituțional.
În aceste condiții, întrucât nu a fost modificată de către Parlament sau Guvern în termenul de 45 de zile prevăzut de art.147 din Constituția României, Ordonanța și-a încetat efectele juridice.
Întrucât încetarea efectelor juridice ale actului normativ respectiv a intervenit în cursul judecății, Decizia de neconstituționalitate nr.871/9.10.2007 fiind general obligatorie și având efecte pentru viitor, Curtea constată că în sarcina pârâților nu pot fi stabilite obligații ce decurg din aplicarea OUG 110/2005. Astfel, demersurile stabilite de prima instanță în sarcina pârâților sunt rezultate din aplicarea dispozițiilor OUG nr.110/2005 și nu pot fi menținute în actualele condiții în care ordonanța de urgență nu mai poate produce efecte juridice.
Analiza criticilor pârâților, ce se circumscriu considerentelor reținute prin decizia precitată nu se mai impune, pentru rațiunile ce țin de constatarea neconstituționalității actului normativ, sus arătate.
Pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâților și va modifica în tot sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței nr. 498/CA din 08 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR., cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului Individual Avocat din P, str. - -,.2,.C,.7, județul A.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea formulat[ de reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR., cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului Individual Avocat din P, str. - -,.2,.C,.7, județul A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex./11.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Gina Achim, Ingrid
