Obligația de a face. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 404/CA
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant -, domiciliat în C,-, -.A7,.17, împotriva sentinței civile nr. 921/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamant este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform chitanței nr. -/6.08.2008, timbru judiciar de 1,50 lei.
Recurentul reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că instanța competentă să judece cererea este Tribunalul Constanța și nu Judecătoria Mangalia așa cum s-a dispus prin hotărâre.
Obiectul cererii vizează obligarea instituției Prefectului C să emită ordinul de atribuire s-au respinge pentru suprafața de teren intravilan din Stațiunea M, cerere ce este de competența Tribunalului Constanța.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.921/2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța - Secția Comercială și Contencios Administrativ invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea Instituției Prefectului Județului C la emiterea ordinului prevăzut de art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 pentru suprafața de 6802teren intravilan din Stațiunea,
În drept au fost invocate art.1 alin.1, art.2 lit.a și alin.2, art.7 alin.1, 4, 7, art.8, art.10 și art.11 din Legea nr.554/2004.
A apreciat instanța că, dacă în privința obiectului acțiunii acesta nu poate fi schimbat, referitor la temeiul juridic invocat ea este obligată să dea acțiunii calificarea juridică având în vedere natura dreptului și scopul urmărit de reclamant pentru exercitarea acțiunii.
În speță, față de obiectul cererii deduse judecății, competența soluționării litigiilor privind aplicarea Legii nr.18/1991 aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
Această competență materială absolută se referă la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin constituirea sau reconstituirea lor, la atribuirea efectivă a suprafețelor către cei îndreptățiți și la legalitatea actelor administrative emise de autoritățile publice conform prevederilor art.51-53 din Legea nr.18/1991 republicată.
Este adevărat că, potrivit Legii nr.554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței de contencios competente, dar din perspectiva art.5 alin.(2) din actul normativ enunțat, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară. Ori, în materia fondului funciar se aplică procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991 și nu Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, potrivit art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
A susținut recurentul, în esență, că temeiul juridic al cererii sale îl constituie art.1 din Legea nr.554/2004, astfel că trimiterea cauzei la Judecătoria Mangalia este greșită. Mai mult, această din urmă instanță s-a mai pronunțat asupra refuzului Prefectului de a emite ordinul solicitat prin sentința civilă nr.1309/C/2007.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția Prefectului la emiterea ordinului prevăzut de art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 de atribuire în proprietate a terenului situat în M, Stațiunea în suprafață de 680 mp; obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 6.000 lei reprezentând contravaloarea gardului împrejmuitor al terenului, a sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din locuință și a degradărilor aduse acesteia și a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.", însă art.5 alin.2 din lege stabilește că"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."
În cauză, reclamantul poate ataca refuzul de eliberare a ordinului conform disp. art.54 și 55 din Legea nr.18/1991, calea specială prevăzută de lege în acest caz fiind plângerea adresată judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Prin urmare, reclamantul nu poate obține apărarea dreptului său decât pe calea specială prevăzută de Legea nr.18/1991, iar în această situație competența a fost corect stabilită de prima instanță în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pentru celelalte capete de cerere, având în vedere natura civilă a litigiului și valoarea obiectului acestuia, se constată că aceeași instanță este competentă potrivit art.1 pct.1 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant - recurentul reclamant -, domiciliat în C,-, -.A7,.17, împotriva sentinței civile nr. 921/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.MC)
Red.dec.jud.
2 ex./3029.09.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
