Obligația de a face. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 407/CA/2008
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1997/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei pârâtă Primăria Municipiului B, prin Primar - consilier juridic și reprezentantul intimatei reclamante - consilier juridic, lipsind intimatul pârât
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, nu s-a făcut dovada avansării taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că intimata reclamantă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei pârâtă.
Reprezentanții prezenți ai părților depun la dosar împuternicirile de reprezentare juridică a acestora, reprezentanta recurentei pârâtă obligându-se ca până la sfârșitul dezbaterilor să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a invocat excepția nulității recursului, întrucât nu a fost motivat în drept, instanța pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentanta recurentei pârâtă învederează instanței că s-au invocat în drept prevederile art. 229. ca atare apreciază motivat în drept recursul declarat, precizează verbal că temeiul de drept este art. 229 și urm., solicitând respingerea excepției invocată de intimata reclamantă.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că temeiul de drept este generic indicat, acesta cuprinzând de fapt tot sediul materiei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost precizat și motivat și în consecință modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara, pentru motivele pe larg expuse. Reprezentanta recurentei pârâtă arată că art.5/1 din nr.OG 92/2003, în temeiul căruia instanța de fond a motivat sentința pronunțată a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial - în august 2007 și nu la data la care reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de atestare fiscală, ca atare această prevedere legală nu este aplicabilă în speță. Mai precizează că în conformitate cu prevederile art. 264 al.5 din Codul d e Procedură Fiscală, certificatul de atestare fiscală nu putea fi eliberat până ce nu se achitau toate creanțele fiscale față de bugetul local.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamantă solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea formulată. Reprezentantul intimatei reclamantă precizează că nu este vorba de o simplă vânzare, ci de o vânzare prin licitație publică, organizată de H, cu respectarea tuturor formelor de procedură legală.
Mai arată că este adevărat că s-a introdus alineatul 5 la art. 113 din OG92/2003, dar și prevederile legale anterioare erau în același sens, legiuitorul aducând doar o clarificare, o întărire a textului legii, tocmai pentru a reglementa fără dubiu aceste situații și pentru a elimina orice interpretare contrară a legii.
Reprezentantul intimatei reclamantă arată că și în situația în care se admite că la respectiva dată pârâta nu putea fi obligată la eliberarea certificatului, este de neînțeles poziția actuală a acesteia, care este aceiași și datorită căreia reclamanta este în imposibilitate de a se folosi de utilajele achiziționate.
Fără cheltuieli de judecată.
În situația în care recurenta nu va face dovada achitării taxelor judiciare, până la sfârșitul dezbaterilor, reprezentantul intimatei reclamantă solicită anularea recursului, ca netimbrat.
Notă:După dezbaterea cauzei, în timpul ședinței publice, reprezentanta recurentei pârâtă a depus la dosar chitanța justificativă pentru plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta, prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului B și H ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea autorității administrative să vizeze fișele de înmatriculare și să elibereze certificatele fiscale pentru autovehiculele achiziționate în urma licitației organizată la data de 19.10.2006 de către H, respectiv:
- autobasculanta HD - 02 -;
- autobasculante R HD - 06 -;
- autobasculanta HD - 05 -;
- autobasculanta HD - 05 -;
- buldozer S - 1500.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a achiziționat la licitație publică autovehiculele sus arătate, iar pârâta Primăria Municipiului B refuză nelegal să elibereze certificate fiscale și fișele de înmatriculare pe considerentul că debitorul fiscal executat are datorii neachitate la impozitul local.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 1997/ca/2007 a admis cererea și a obligat pârâta Primăria să vizeze fișele de înmatriculare și să elibereze certificatele fiscale pentru autovehiculele achiziționate. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în urma executării creanțelor fiscale ale debitorului, reclamanta a achiziționat bunuri mobile înscrise în procesul-verbal de sechestru nr.4237/2006, refuzul pârâtei privind vizarea fișelor de înmatriculare până la data recuperării integrale a creanțelor fiscale ale debitoarei fiind unul nejustificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria solicitând modificarea sentinței și respingerea cererii. Prin motivele de recurs se arată că instanța și-a fundamentat soluția pe prevederile art.113 al. 5 din Codul d e procedură fiscală, fără a avea în vedere că art. 5 al. 1 fost introdus în actul normativ prin OG nr. 47/2007 publicată în MO nr. 603/2007 și care a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în MO. La data solicitării certificatului de atestare fiscală, titularul dreptului de proprietate trebuia să aibă stinsă orice creanțe fiscale față de bugetul local. În drept s-au invocat prevederile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Recursul a fost legal timbrat.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică. S-a invocat nulitatea recursului față de nemotivarea în drept.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a achiziționat mai multe autovehicule prin participarea la licitația organizată pentru recuperarea unor creanțe fiscale, la data de 19 10 2006. Începând cu luna noiembrie 2006 început demersurile necesare pentru vizarea certificatelor de înmatriculare și obținerea de certificate fiscale de la Compartimentul de taxe și impozite, dar acesta a refuzat, cu motivarea că este necesară acoperirea tuturor creanțelor fiscale ale debitorului executat.
OG nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul d e procedura fiscala, în varianta actualizata pana la data de 3 martie 2008 prevede la art. 113 că certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului. Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, denumită lună de referință.
În certificatul de atestare fiscală se menționează creanțele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate până la data de întâi a lunii următoare emiterii acestuia.
La aliniatul (5) se prevede că pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.
Prin ORDONANȚA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 fost introdus art.5^1în care se arată că prevederile alin. (5) ale art. 113 din Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.
Este adevărat că la data solicitărilor adresate compartimentului de taxe și impozite, nu erau în vigoare dispozițiile al. 5 indice 1 din, dar la data soluționării litigiului de prima instanță, aceste prevederi legale erau în vigoare. Norma legală trebuie interpretată nu numai în litera, ci și în spiritul său. Este inechitabil ca reclamanta, proprietară a mijloacelor de transport să nu le poată folosi din momentul în care le-a achiziționat, fiind condiționată de acoperirea creanțelor fiscale ale debitoarei. Reclamanta a participat la achiziționarea bunurilor în procedura executării silite bugetare și a devenit proprietara bunurilor din momentul achiziționării lor.
Aplicarea în speță a dispozițiilor aliniatului 5 indice 1 al art. 113 din nu încalcă principiul neretroactivității legii, ci edictarea normei este în consens cu principiile de drept ce asigură stabilitatea raporturilor juridice, deoarece este o normă ce nu adaugă la lege, ci vine să expliciteze aplicarea dispozițiilor anterioare privind emiterea certificatelor fiscale în caz de înstrăinare a bunurilor. Că este așa o dovedește redactarea textului anterior care se referă la înstrăinarea bunurilor ce nu poate avea loc decât în cazul în care se prezintă din partea vânzătorului contribuabil act că nu are datorii la bugetul local, mai exact la compartimentul de taxe și impozite. Este firesc ca această cerință să nu se aplice în cazul în care creditorul își recuperează datoriile către buget prin executare silită, individuală sau colectivă, deoarece scopul inițierii acestei proceduri este chiar cel al recuperării creanțelor fiscale. De aceea, cumpărătorul nu poate fi împiedicat să folosească bunurile, datorită faptul că debitorul supus executării silite nu a acoperit întreaga creanță fiscală din vânzarea bunurilor.
În privința nulității recursului se constată că excepția este nefondată față de împrejurarea că din expunerea în fapt și în drept instanța și-a format opinia asupra motivelor de recurs invocate și anume acelea de nelegalitate.
În concluzie, se apreciază că recursul pârâtei este nefondat și în consecință va fi respins.
PENTTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Mun. B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1997/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 2 ex./15.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
