Obligația de a face. Sentința 410/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 410/2009
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare,pentru pronunțate, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtului STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect emitere titlu de despăgubiri.
Se constată că, mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 31 august 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 07 septembrie 2009, apoi pentru data de 14 septembrie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 11 iulie 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul construcție și teren, situat în B,-, înscris în nr. 330 B, nr. top 1144, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor expuse în acțiune, reclamanta arată următoarele:
Prin hotărârea nr. 130/1997 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 și prin dispoziția nr. 1127/19.03.2004 a Primarului mun. B, s-a stabilit calitatea de moștenitoare legală a reclamantei după defuncta, proprietara imobilului în litigiu, preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 712/1966, precum și măsuri reparatorii prin echivalent, până la concurența sumei de 1.707.086.000 lei.
In momentul de față, dosarul se află în evidentele pârâtei n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, in temeiul art. 16 alin. 7 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta desemnând evaluator autorizat, care a stabilit valoarea de piață a imobilului la 199.000 Euro.
Cu toate acestea, cererea reclamantei privind emiterea unui titlu de despăgubire nu a fost soluționată până în prezent, fiind încălcate astfel disp. art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004. Mai mult, în mod abuziv, pârâta a retransmis dosarul de despăgubire primăriei mun. B, considerând că reclamanta nu este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativa încalcă drepturi ocrotite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a depus întâmpinare în cauză ( 56 și urm.) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost parcursă până în prezent, în totalitate, procedura administrativă specială prev. de Legea nr. 247/2005,în condițiile în care dosarul a fost retransmis autorităților locale, la data de 9.09.2008.
De asemenea, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 1127/19.03.2004 emisă de către Primarului mun. B, considerând că aceasta încalcă prevederile legale, prin prisma faptului că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesoarei sale asupra imobilului în litigiu, întrucât acesta a fost dobândit prin act sub semnătură privată, neoperat în evidențele de carte funciară.
Excepția de nelegalitate astfel invocată a fost respinsă în mod irevocabil, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, prin sentința civilă nr. 29/CA/30.01.2009, menținută prin decizia civilă nr. 1564/4.05.2009 a Curții de Apel Cluj.
Analizând poziția procesuală exprimată de părți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 130/20.03.l997 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/l995, s-a dispus acordarea despăgubirilor numitei, în calitate de moștenitoare, pentru imobilul situat în B, str.- nr.l0, înscris în CF 330 nr.top. ll44, pentru locuința nerestituită în natură, valoarea totală a despăgubirilor primite după actualizarea lor, fiind de 225.7l8.000 lei.
In temeiul Legii nr. l0/200l, urmare a notificării prin care aceeași moștenitoare a solicitat restituirea în natură a aceluiași imobil, s-a emis de către Primarul mun.B, dispoziția nr. 1127/l9.03.2004, prin care s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a spațiului comercial și terenului aferent în suprafață de 87,5 mp situat în B, str.- nr.l0, înscris în CF nr.330, nr.top.ll44, s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru spațiile vândute foștilor chiriași (spații situate în același imobil), iar la art.3 din această dispoziție s-a formulat oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în funcție de opțiunea acesteia.
In considerentele acestei hotărâri s-a reținut, printre altele, că anterior, prin Hotărârea Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. ll2/l995, nr.l30/l997, s-a stabilit calitatea de moștenitoare legală a reclamantei și că solicitarea acesteia este întemeiată pe dispozițiile art. 4 (2) din Legea nr. l0/200l și prevederile corespunzătoare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. l0/200l aprobate prin HG nr. 498/2003.
Prin avizul nr. 4491 emis de Prefectul județului B-N la data de 29.02.2008, s-a constatat că dispoziția nr. 1127/l9.03.2004 emisă de Primarul Mun. B este legală, iar prin Referatul întocmit de Serviciul juridic contencios din cadrul Primăriei, înregistrat cu nr. l3535/26.02.2008, s-a stabilit că în mod corect a fost aplicată legislația din de Nord în perioada l938-l947 raportat la actul de proprietate, respectiv încheierea nr. l586/l2.05.l947 a judecătoriei mixte B prin care s-a dezbătut succesiunea după defunctul.
Rezultă așadar că încă prin hotărârea nr.l30/l997 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a stabilit calitatea de moștenitoare a reclamantei și de persoană îndreptățită la restituirea prin echivalent a imobilului situat în B, str.- nr.l0, înscris în CF nr.330, nr.top. 1144, iar prin dispoziția Primarului nr. 1127/2004 s-a făcut propunerea ca în temeiul Legii nr. 10/2001, să i se acorde despăgubiri bănești la valoarea de piață pentru diferența de despăgubiri ce deja i-au fost achitate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Ambele dispoziții au rămas definitive prin neexercitarea căii de atac la instanța competentă, respectiv secția civilă a tribunalului, în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001,
Toate aceste aspecte au făcut obiectul analizei instanțelor de contencios administrativ care au fost sesizate cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției Primarului mun. B nr. 1127/19.03.2004, invocată în acest dosar de către pârâta, care a apreciat că actul este nelegal, raportat la faptul că antecesoarea reclamantei nu ar fi dobândit dreptul său de proprietate prin act autentic, înscris în CF.
Excepția invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2204 a fost însă respinsă, statuându-se în sensul în careîntrucât există o procedură judiciară specială pentru modificarea sau desființarea dispozițiilor date în aplicarea Legii nr.l0/200l, aceste acte nu mai pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile prev.art.5 alin.2 din nr.554/2004, astfel că nu este admisibilă nici excepția de nelegalitate promovată în temeiul art.4 alin.1 din același act normativ, care are ca scop tot un control de legalitate de către instanța de judecată.
De asemenea, s-a apreciat că validarea, la acest moment, a susținerilor pârâtei ar fi de natură să suprime stabilitatea și securitatea raporturilor juridice fixate între părți.
Date fiind aceste considerații, care se impun pârâtei în temeiul puterii lucrului judecat, Curtea apreciază că toate apărările referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei nu mai pot fi puse în discuție, aceasta trebuind să-și aducă la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Ca atare, în mod corect s-a procedat la înaintarea dosarului către COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, fiind nregistrat sub nr. 2695/CC, n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. 7 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția Primarului mun. B nr. 1127/19.03.2004, căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea <LLNK 12001 10 11 201 0 17>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea ei și este doar culpa autorităților că ea nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantei, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamantă prin depunerea notificării, încă de la data de 15 martie 2001.
În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1966, iar dispoziția Primarului mun. B nr. 1127/19.03.2004 poate fi asimilată unui "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.
Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.
Astfel, nu poate fi opusă reclamantei împrejurarea că nu a fost încă aprobat raportul de evaluare, sau că dosarul nu ar fi fost retransmis de către primăria mun. B, întrucât toate aceste aspecte sunt imputabile exclusiv pârâtei, care a înțeles să dispună trimiterea dosarului de despăgubire autorităților locale, după ce raportul de evaluare a fost deja întocmit, iar temporizarea acestui dosar se datorează, de asemenea, aceleiași părți, care a înțeles să invoce excepția de nelegalitate, respinsă irevocabil.
De asemenea, este de reținut că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.
Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv.
Așa fiind, pârâta urmează a fi obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut antecesoarei reclamantei și care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, în baza prev. art. 18 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004.
Va fi admis și petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, iar în baza prev. art. 274.pr.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantei, cu acest titlu, suma de 2.975 lei, reprezentând onorariu avocațial ( 263, 264).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în C N, str. C-tin, nr. 19,. 6, jud. C și în consecință:
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202, să emită în favoarea reclamantei o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în B,-, jud. B N, înscris în 330, nr. top. 1144, conform raportului de expertiză efectuat prin dispoziția pârâtei, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 2975 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER,
- - - -
Red.
4 ex./21.09.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
