Obligația de a face. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 416/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
S-a luat în examinare soluționarea CONTESTAȚIEI ÎN ANULARE în contencios administrativ formulată decontestatoarea - SRLO, cu sediul în O,-/A, - 16,.17 împotriva Deciziei nr. 220/CA/15.04.2009 pronunțată de CURTEA DE APEL ORADEA în dosar nr. - - R în contradictoriu cuintimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambiicu sediul în O, nr.1, județul.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, contestația este la primul termen de judecată, este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei prin Ordinul de plată nr.117/24.07.2009 vizat de Bank și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Decizia nr. 220/CA/2009 - R, CURTEA DE APEL ORADEAa respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL O, cu sediul în O, str. - nr. 16, - 16,.17 împotrivaSentinței nr.539/CA/2008 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în O, nr.1.
Pentru a pronunța astfel, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.304 Cod Procedură Civilă, instanța a constatat că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Refuzul intimatei de a preschimba, la cererea recurentei reclamante, a autorizațiilor taxi este întemeiat, autorizațiile taxi emise pe numele acesteia, cu nr.127,129,133,131,132,134, fiind retrase în mod legal de către intimată.
Atât autorizația de transport nr.- emisă pentru recurentă cât și autorizațiile taxi respective au fost eliberate de Primarul Municipiului O, fiind semnate și ștampilate de către acesta (filele 27 - 30), situație în care la momentul eliberării lor acesta era autoritatea de autorizare în domeniu, astfel că reținerea autorizațiilor taxi și retragerea acestora tot de către primar, adică de autoritatea emitentă, s-a făcut în condiții legale.
Dispozițiile art.1 ind.1 lit.d) din Legea nr.265/2007, care prevăd condiția licențierii de către a autorității de autorizare, au intrat în vigoare la 06.08.2007, situație în care deținerea licenței nu era prevăzută la momentul emiterii autorizațiilor respective.
Referitor la autorizațiile taxi nr.127,128 și 133 (filele 27-29-30), se constată că pe aceste autorizații sunt trecute alte societăți comerciale decât societatea recurentă, pentru care au fost inițial eliberate aceste autorizații, fiind trasă linie peste numele societății recurente și scris olograf numele - SRL și - SRL. Recurenta a recunoscut de altfel faptul că aceste autorizații taxi au fost folosite de către societățile comerciale respective.
Aceste autorizații taxi au fost eliberate la data de 30.11.2004, situație în care legalitatea acestora trebuie verificată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, astfel:
Dispozițiile art.3 al.3 din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, prevăd că serviciile publice de transport în regim de taxi pot fi efectuate de către operatorul de transport cu autovehicule deținute cu orice titlu, cu excepția contractului de comodat.
Dispozițiile art.7 din aceeași lege prevăd că transporturile de persoane sau bunuri în regim de taxi se pot executa numai pe baza autorizației pentru transport în regim taxi.
Dispozițiile art.9 prevăd că autorizația de transport se emite pe baza unei documentații minime care trebuie să conțină: a). copie de pe certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului al operatorului de transport; b). copie de pe licența de transport respectiv licența taxi; c). copiile licențelor de execuție pe vehicul ale taxiurilor utilizate, licențe eliberate de ARR pe baza licenței de transport sau licenței taxi; d). dovada că fiecare taximetrist este angajat al operatorului de transport.
De asemenea, dispozițiile art.10 din aceeași lege prevăd că autorizația pentru transport în regim de taxieste unicăși pe baza acesteia se elibereazăcâte o autorizație taxi pentru fiecare licență de execuție pe vehicul deținută.
Având în vedere aceste reglementări, rezultă faptul că autorizația taxi se eliberează pentru fiecare autovehicul pe care operatorul de transport îl folosește în activitatea de taximetrie și pe careîl deține cu orice titlu, mai puțin contract de comodat. Prin urmare, persoana juridică care desfășoară activitatea de taximetrie, trebuie să fieoperator de transport taxi, adicăsă aibă autorizație de transport, ceea ce presupune mai întâi să deținălicență de transport și licență de execuție pe vehicul, or, prin înscrisurile de la dosar nu rezultă faptul că - SRL, - SRL și - SRL erau operatori de transport, astfel că doar recurenta putea să folosească autorizațiile taxi cu nr. 127,128 și 133, iar înscrierea olografă pe aceste autorizații a celorlalte societăți s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
De altfel, chiar autorizațiile taxi respective cuprind mențiunea că " autorizația este netransmisibilă ".
Încheierea unui contract de asociere în participațiune nu suplinește nedeținerea de către cele trei societăți comerciale, cu care recurenta a încheiat contractele de asociere în participațiune, a documentelor arătate anterior.
Referitor la autorizația taxi nr.131 (fila 30) instanța constată că, conform dispozițiilor art.14 (12) din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, înlocuirea autoturismului se face de către posesorul autorizației de transport doar dinmotive justificate, și cu un altautovehicul agreat,r, în speță nu s-a făcut dovada că această înlocuire a autoturismului s-a făcut în condițiile legale, din actele dosarului rezultând doar că această înlocuire s-a făcut prin simpla înscriere olografă pe autorizație a unui alt număr de înmatriculare și trasă linie peste numărul de înmatriculare scris inițial.
Autorizațiile taxi nr.132 și 134 (fila 28), au fost retrase de către intimată deoarece pentru autovehiculele precizate că vor fi înlocuite nu s-au depus dosarele complete, situație în care instanța reține că din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste autorizații au fost emise pentru alte autoturisme decât cele pentru care s-a solicitat autorizarea, ori, în cazul în care recurenta nu a depus întreaga documentație prevăzută de lege în vedere schimbării autoturismelor pentru care au fost emise aceste autorizații cu alte autoturisme, măsura dispusă de către intimată este legală.
Recurenta arată că a solicitat preschimbarea autorizației nr.132 deoarece a fost eliberată inițial pentru un autoturism care avea nr. de înmatriculare provizoriu ( SJ- 6552) achiziționat în leasing, iar după expirarea perioadei de leasing a fost înmatriculat cu nr. BH - 08-, iar acest autoturism este proprietatea recurentei, dar din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului (filele 7,19) rezultă că deținătorul acestui autoturism este numitul și nu recurenta - SRL.
Pe autorizația nr.134 apare trasă linie peste numărul de înmatriculare trecut inițial și pentru care a fost eliberată autorizația și trecut olograf un alt număr de înmatriculare și un alt tip de autoturism al cărui deținător este, conform certificatului de înmatriculare aflat la dosar (fila 16) numitul.
Legea nr.38/2003, modificată prin Legea nr.265/2007, prevede la art. VIII alin.1 că în termen de o lună de la intrarea în vigoare a acestei legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi obținute, în condițiile deținerii autovehiculelor respective pe baza unor contracte de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora, iar autorizațiile taxi găsite neconforme, vor fi reținute de autoritatea de autorizare.
Dispozițiile art.43 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003 prevăd că toate autorizațiile taxi și ecusoanele pe care deținătorii legali ai acestora le-au transferat, sub orice formă, pentru executarea serviciului respectiv altei persoane juridice sau fizice se rețin și se retrag de autoritatea de autorizare.
Prin urmare intimata a procedat legal prin reținerea și retragerea autorizațiilor taxi găsite neconforme, în baza textelor legale invocate anterior.
Dispozițiile art.VIII alin.5 din Legea nr.265/2007 invocate în motivele de recurs nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la autorizațiile taxi valabile, rămase în funcțiune după verificarea valabilității acestora de către autoritatea de autorizare, or în speță intimata a reținut și retras autorizațiile eliberate recurentei, constatându-se că nu sunt valabile, nefiind în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Prin Ordonanța nr.94/CA/2008 s-a dispus suspendarea procedurii de reatribuire a autorizațiilor reținute, dar în speță nici nu s-a făcut dovada reatribuirii autorizațiilor taxi nr.127, 129,131,133, 132 și 134 către alți operatori de transport.
Împotriva acestei sentințe, în termen și corespunzător timbrată, a formulat contestație în anulare - SRL solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei nr.220/CA/2009 a CURȚII DE APEL ORADEA și rejudecând cauza, să fie admis recursul declarat de recurentă împotriva Sentinței nr. 539/CA/2008 a Tribunalului
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I Cod Procedură Civilă, contestatoarea apreciază că prin respingerea recursului, motivat cu aceea că autorizația nr.132 ar fi fost eliberată pentru autovehiculul ce constituie proprietatea numitului, iar autorizația nr.134 ar fi fost eliberată pentru autovehiculul ce constituie proprietatea numitului, instanța a săvârșit o greșeală materială.
Aceasta deoarece atât din cartea de identitate a autoturismului - cât și din cea a autoturismului - rezultă clar că ele constituie proprietatea - SRL, iar persoanele mai sus arătate sunt foștii proprietari ai autovehiculelor.
În aceste condiții, motivul pentru care recursul a fost respins nu există, astfel că se justifică admiterea contestației.
Intimata Primăria Municipiului Oaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare, întrucât în mod corect s-a reținut de către instanța de recurs că - SRL nu a făcut demersuri ori nu a depus toată documentația pentru a intra în legalitate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.38/2003.
În urma studierii cărților de identitate ale autoturismelor indicate în contestație, rezultă că - SRL deține în proprietate aceste autoturisme din 25.03.2008, ceea ce înseamnă că la data de 01.12.2007 nu avea în proprietate cele două autovehicule.
Analizând prezenta contestație în anulare, prin prisma dispozițiilor art.318 teza I Cod Procedură Civilă, a fost apreciată ca nefondată, astfel că a fost respinsă.
Conform textului legal mai sus arătat invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
La admiterea căii de atac a contestației în anularea specială, instanța are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural săvârșite de instanța de recurs, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
În cauză, nu pot fi reținute astfel de greșeli câtă vreme din certificatele de înmatriculare și cărțile de identitate de celor două autoturisme rezultă că deținătorii acestor autoturisme sunt și și nu recurenta - SRL, așa cum a reținut instanța de recurs, conform dovezilor de la filele 7,16 și 19 din dosarul de fond.
În consecință, instanța nefiind investită în recurs cu soluționarea cererilor fundamentate pe modificările ulterioare ale proprietății asupra autovehiculelor, în cauză nu poate fi reținută existența unei greșeli materiale în înțelesul art.318 teza I Cod Procedură Civilă.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea - SRL O, cu sediul în O,-/A, - 16,.17 împotriva Deciziei nr. 220/CA/15.04.2009 - R pronunțată de CURTEA DE APEL ORADEA în dosar nr. - - R în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr.1, județul B, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud.BS-SD-MS
Red.contest. M-23.10.2009
Tehnored. - 23.10.2009 - 5 exemplare
Emis/exped. 3 comunicări - predate la expediție
contestatoarea - SRL O, cu sediul în O,-/A, - 16,.17 intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr.1, județulPreședinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
