Obligația de a face. Sentința 420/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 14.10.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR. 420

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 2009

PREȘEDINTE: Duma Diana

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta Asociația " " Montană în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, cu intervenienta în nume propriu SC " Montană " SA și cu intervenienții accesorii în interesul pârâtului Sindicatul " " Montană, Asociația "Pro " Montană și Asociația "Pro Montană", având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului și a intervenientei în interes propriu SC " Montană " SA, în câte un exemplar.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25.11.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 29.06.2005, sub nr.4506/2005, reclamanta ASOCIAȚIA " " Montană a chemat în judecată în calitate de pârât MINISTERUL MEDIULUI ȘI GOSPODĂRIRI APELOR, respectiv Direcția Evaluare, Controlul și Managementul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului de a restitui spre completare Memoriul tehnic de prezentare a proiectului Montană emitentului, adică pe seama Montană; să se dispună suspendarea procedurii administrative de eliberare/emitere a acordului integrat de mediu, până la completarea Memoriului tehnic de prezentare a proiectului Montană, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că a semnalat pârâtului faptul că memoriul tehnic de prezentare a proiectului Montană nu tratează aspectele imperative statuate prin anexa II la Ordinul Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr.860 din 26.09.2002, publicat în Of. nr.52/30.01.2003.

Cu toate acestea pârâtul, prin răspunsul la "reclamația administrativă" nu comentează în nici un fel aceste lipsuri ale Memoriului tehnic de prezentare a proiectului Montană, ci doar au susținut că suspendarea nu este reglementată de legislația mediului în vigoare.

Datorită faptului că Memoriul tehnic de prezentare a proiectului Montană prezintă aceste lipsuri majore ce sunt obligatorii conform legii, consideră că se impune completarea acestuia de către cei care l-au elaborat, pentru a fi în conformitate cu cerințele imperative ale legii.

În drept, au fost invocate prevederile Ordinului nr.860/2002 al Ministerului Apelor și Protecției Mediului precum și prevederile Legii nr.554/2004.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

În considerentele acesteia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Alba Iulia, potrivit art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004.

De asemenea a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii potrivit art.1 din Legea nr.554/2004.

Introducerea acțiunii în contencios este condiționată de existența unei vătămări într-un drept al său ori într-un interes legitim. În speță, reclamanta nu justifică dreptul sau interesul legitim care-i este afectat, ceea ce ar justifica interesul promovării acestei acțiuni.

În ceea ce privește suspendarea procedurii administrative de eliberare/emitere a acordului integrat de mediu solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: potrivit art.14 din legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Prin urmare, reclamanta ar fi trebuit să facă atât dovada cazului bine justificat cât și a pagubei iminente. Cererea de suspendare nu cuprinde cazul bine justificat și cu atât mai puțin care este paguba iminentă suferită de către reclamantă. Motivele din acțiune privesc fondul problemei și nu pot justifica cererea de suspendare.

Asupra fondului problemei arată că nemulțumirile reclamantei sunt legate de faptul că nu conține impactele asupra mediului, populației și locației, confundând însă etapele prevăzute de lege pentru emiterea acordului integrat de mediu.

Se menționează că în funcție de memoriu depus, urmează a se proceda la încadrarea proiectului și, funcție de această încadrare, se va emite un îndrumar referitor la problemele de mediu ce trebuie tratate, în baza căruia solicitantul va efectua raportul de evaluare a impactului asupra mediului. Conținutul acestuia este prevăzut de anexa 4 din nr.HG918/2002, iar printre problemele ce trebuie atinse sunt și cele amintite de reclamantă în acțiune.

Prin urmare, se arată că susținerile reclamantei vor fi avute în vedere în momentul întocmirii studiului de evaluare a impactului asupra mediului, studiu care se aduce la cunoștință publicului, orice parte interesată putând formula obiecțiuni.

Intervenienta Montana a depus la termenul de judecată din 04.06.2008 în dosarul nr. 4506/2005 al Curții de Apel Alba Iulia o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea reclamantei sa înceteze actele de tulburare a dreptului acesteia de a beneficia de soluționarea in termen a cererii pentru emiterea Acordului de mediu si sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate subscrisei prin conduita abuziva.

Intervenienta solicită respingerea acțiunii in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca lipsita de interes sau ca introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa, iar in măsura in care se va trece peste excepțiile invocate, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Se arată că de obiectul cererii de chemare in judecata prin care reclamanta solicita "obligarea paratei de a restitui spre completare Memoriul tehnic de prezentare a proiectului Montana emitentului si suspendarea procedurii de emitere a Acordului de mediu pana la completarea Memoriului tehnic de prezentare a proiectului Montana ", intervenienta - in calitate de titulara a Proiectului - justifică un interes legitim, născut si actual de a interveni in prezenta pricina.

Se arata ca Procedura de emitere a Acordului de mediu pentru Proiectul Montana a fost demarata la solicitarea intervenientei si a implicat elaborarea si depunerea unei documentații complete, precum si plata unor taxe in cuantum ridicat.

Interesul său de a interveni in aceasta cauza există întrucât, in eventualitatea admiterii cererii de chemare in judecata ce face obiectul dosarului de, se creează riscul iminent al unor întârzieri nejustificate in derularea procedurii de emitere a unui act administrativ necesar desfășurării activității economice a societății, conforme cu obiectul de activitate.

In aceste condiții, este evidenta posibila consecința negativa, aceea a prejudicierii Montana, prin tergiversarea procedurii de emitere a Acordului de mediu demarata de subscrisa, urmata de imposibilitatea continuării demersurilor investiționale si operaționale, aprobate de organele statutare ale societății si de autoritățile competente.

de împrejurarea ca, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 50/1991, Republicata, Acordul de mediu este un document necesar si obligatoriu pentru emiterea oricăror autorizații de construire, rezulta ca, folosul practic urmărit de intervenientă prin promovarea cererii de intervenție principala, este acela de a proteja dreptul de a obține autorizațiile necesare executării de construcții definitive sau provizorii pentru zona cuprinsa in Acordul de mediu.

Se arata ca prin cererea de intervenție accesorie, se urmărește sa se continue procedura demarata si efectuata in conformitate cu dispozițiile legale in materie si, implicit, conservarea si protejarea drepturilor sale, care ar fi prejudiciate prin tergiversarea etapelor de obținere a Acordului de mediu pentru "Proiectul Montana".

Având in vedere interesul pe deplin justificat al intervenientei de a-și proteja dreptul de a preîntâmpina orice întârzieri nejustificate in derularea procedurii de emitere a "Acordul de mediu", înlăturând riscul de a fi tergiversate etapele prevăzute de lege in ceea ce privește obținerea unui act necesar exercitării dreptului său, solicită instanței admiterea cererii ca fiind pe deplin întemeiata si in consecința in contradictoriu cu reclamanta să se dispună obligarea acesteia sa înceteze orice act de tulburare a dreptului de a beneficia de soluționarea in termen a cererii pentru emiterea Acordului de mediu si obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate intervenientei prin conduita abuziva.

Se menționează ca ceea ce încearcă reclamanta este ca prin suspendarea a chiar procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, proiectul propus sa nu ajungă sa fie analizat nici din perspectiva respectării cerințelor de mediu, nici din perspectiva îndeplinirii oricărei alte cerințe legale, deoarece in realitate opoziția la acest proiect nu este una întemeiata pe considerente tehnice sau determinata de dorința de protejare a mediului înconjurător, ci exclusiv pe împrejurarea ca reclamanta, astfel cum a si declarat de altfel, nu dorește realizarea acestui proiect de către aceasta societate.

Aceasta concluzie se desprinde putința de tăgada atât din declarațiile exprese ale pârtii, cat mai ales din modalitatea in care se contesta orice act administrativ emis in beneficiul societății indiferent daca este sau nu de natura sa confere un drept concret si mai ales din încercarea de a nu permite o analiza a proiectului sau găsirea unor soluții sau alternative de natura sa asigure realizarea acestuia in bune condiții, satisfăcătoare atât pentru investitor cat si pentru societatea civila.

In acest sens, Asociația se opune, de plano, oricărei lucrări si proiect inițiat de si încearcă prin orice mijloace sa împiedice realizarea Proiectului Minier Montana, fără insa a aduce si probe in sprijinul afirmațiilor sale, poziția sa procesuala constanta de a contesta din principiu orice act emis de autoritățile publice si având legătura cu, fără insa a aduce argumente serioase si documente in sprijinul acestor acțiuni injustiție, îmbrăcând forma abuzului de drept.

O astfel de conduita, constituie o încercare de interzicere a accesului unei părți la o procedura legala, si totodată o exercitare abuziva a drepturilor prevăzute de lege care conduce la încălcarea principiilor constituționale care asigura oricărei persoane fizice sau juridice accesul liber la orice procedura instituita de lege.

Intervenienta invocă excepția inadmisibilității acțiuni reclamantei solicitând instanței respingerea acțiunii ca inadmisibila, iar in subsidiar, in măsura in care, respingerea acțiunii ca lipsita de interes sau ca introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa.

Se arată că nu poate fi primita acțiunea reclamantei exclusiv in contradictoriu cu autoritatea publica, de vreme ce prin cererea formulata a investit instanța de judecata sa analizeze pe de o parte un act întocmit de intervenientă, iar pe de alta parte sa dispună măsura suspendării cu privire la o procedura derulata in vederea autorizării unui proiect întocmit de aceasta.

in proces a tuturor pârtilor actului atacat este o necesitate juridica, obiectiv necesara, deoarece nu este de conceput ca instanța sa analizeze cuprinsul acestui act exclusiv in raport de criticile formulate de reclamanta, fără a da posibilitatea chiar pârtii emitente a actului sa formuleze apărări cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestuia. Aceste mijloace juridice, prin care terțul este introdus in proces, constituie forme de intervenție forțată sau voluntara si pot fi folosite de către părți, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea fiecăreia ele, calitatea procesuala a pârtii astfel introduse in cauza fiind insa aceea de intervenient, poziția procesuala fiind esențialmente diferita de aceea a paratului.

Admițând o astfel de opinie s-ar ajunge la situația in care ar fi lăsate fără obiect principiile esențiale ale procesului civil, respectiv principiul garantării dreptului la apărare si principiul asigurării unui proces echitabil.

de greșita constituire a cadrului procesual subiectiv, având in vedere necesitatea ca o cerere de anulare a unui act juridic bilateral sa fie analizata in contradictoriu cu ambele părți contractante, intervenienta solicită admiterea excepției invocate si respingerea cererii principale ca inadmisibila.

Se mai invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a procedurii de emitere a Acordului de mediu si respectiv de evaluare a impactului asupra mediului pentru Proiectul Montana, de natura juridica a actelor contestate, întrucât pentru sa aprecia asupra admisibilității unei astfel de cereri instanța este rugata sa analizeze obiectul cererii de chemare in judecata arătat de chiar reclamanta in virtutea dreptului sau de a stabili limitele investirii instanței, in raport de dispozițiile legale speciale cuprinse in Legea contenciosului administrativ, indicate de aceeași reclamanta drept temei al acțiunii sale. Din aceasta perspectiva instanța urmează sa observe ca, in raport de prevederile legii contenciosului administrativ care reglementează in mod expres in cuprinsul art. 8 si urm. din Legea 554/2004 obiectul acțiunii judiciare precum si soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, acțiunea reclamantei este inadmisibila, atât de natura actului contestat, cat si de competentele stabilite de lege in aceasta materie in ceea ce privește instanțele de judecata.

Astfel, potrivit prevederilor art. 8 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale". Tot astfel, potrivit art. 18 din același act normativ "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă ".

In ceea ce privește acțiunea reclamantei prin care aceasta a înțeles sa investească instanța cu o cerere având ca obiect, pe de o parte obligarea autorității publice sa restituie spre completare Memoriul de prezentare a proiectului, iar pe de alta parte suspendarea procedurii de evaluare pana la completarea memoriului de prezentare, este evident ca solicitările acesteia nu se circumscriu dispozițiilor legale care reglementează in mod expres obiectul acțiunii judiciare in materia contenciosului administrativ.

In ceea ce privește natura actului contestat, se arată că potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice ". Astfel cum rezulta din dispozițiile Ordinului nr. 860/2002 care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului, Memoriul de prezentare a proiectului este un act întocmit de titularul proiectului a cărui autorizare se solicita si se depune in vederea demarării procedurii împreuna cu cererea tip si cu fisa tehnica la autoritatea publica competenta, in vederea încadrării obiectivului in funcție de impactul asupra mediului.

Prin urmare, Memoriul de prezentare al proiectului este un act de informare care emana de la solicitant si care servește autorității competente pentru demararea etapei de încadrare a obiectivului, nefiind emis de o autoritate publica in vederea executării sau organizării executării legii, nu da naștere, modifica sau stingând raporturi juridice iar legea nu prevede posibilitatea cenzurării acestui document pe calea acțiunii in contencios administrativ. Aceeași este situația si in ceea ce privește procedura" a cărei anulare se solicita, aceasta reprezentând in realitate o succesiune de operațiuni administrative si acte juridice, fiecare cu un regim juridic distinct, care nu pot fi tratate si interpretate ca un singur act unitar.

Regimul juridic al procedurii de emitere a acordului de mediu este dat de Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, si de Ordinul nr. 860/2002 care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu.

Procedura (procesul) de evaluare a impactului asupra mediului nu da naștere unor drepturi si obligații in sarcina investitorului, ci permite acestuia parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege in vederea obținerii acordului de mediu sau a avizului favorabil, acestea fiind actele administrative care dau dreptul solicitantului de a solicita emiterea unei autorizații de construire pentru a putea in final sa demareze proiectele de investiții. împrejurarea ca pe parcursul derulării acestei proceduri sunt emise o serie de acte juridice in cadrul uneia sau alteia dintre etapele procedurii stabilite de lege pentru emiterea acordului de mediu, nu este de natura a determina calificarea întregii proceduri ca având natura unui act administrativ unitar, susceptibil de a fi supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

In realitate, reclamanta a investit instanța cu o cerere care excede controlului judecătoresc exercitat pe calea contenciosului administrativ, întrucât măsura solicitata de aceasta este incompatibila cu masurile pe care instanța de contencios administrativ le poate dispune, astfel încât se solicită admiterea excepției invocate si respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Pentru a putea cere suspendarea actului contestat in condițiile acestui text de lege, trebuie, ca in prealabil, reclamanta sa facă dovada formulării reclamatei administrative prealabile, măsura suspendării fiind una vremelnica, mărginită in timp pana la soluționarea de către instanța a unei acțiuni de fond îndreptata împotriva actului a cărui anulare/revocare se solicita pe aceasta cale. In acest sens, atât îndeplinirea in prealabil a procedurii administrative cat si momentul in raport de care urmează a fi apreciat caracterul vremelnic al cererii de instituire a măsurii suspendării constituie, in conformitate cu normele legale in materie, o cerința pentru sesizarea instanței care se adaugă celorlalte condiții de exercițiu ale acțiunii, iar in lipsa acesteia, cererea urmând a fi respinsa ca inadmisibila.

Din aceasta perspectiva, reclamanta nu a făcut dovada ca a urmat aceasta procedura in sensul art. 7 din legea nr. 554/2004, o petiție intitulata plângere cu privire la procedura de evaluare a impactului asupra mediului neputând fi calificata ca reprezentând o plângere prealabila, necesara si obligatorie pentru investirea instanței, de vreme ce potrivit textului legal procedura prealabila trebuie sa fie îndreptata împotriva unui act administrativ unilateral, iar nu împotriva unei succesiuni de etape.

Cererea de chemare in judecata este inadmisibila si in raport de împrejurarea ca, astfel cum rezulta din chiar petitul acțiunii, reclamanta solicita instanței sa dispună suspendarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pana la completarea Memoriului tehnic de prezentare a proiectului.

In ceea ce privește vremelnicia măsurii solicitate, dispozițiile legii contenciosului administrativ sunt exprese si neechivoce, suspendarea putând fi dispusa pana la pronunțarea instanței de fond investita cu anularea actului a cărui suspendare se solicita, in ipoteza avuta in vedere de art. 14 din actul normativ invocat. In condițiile in care acțiunea reclamantei nu este îndreptata împotriva unui act administrativ, susceptibil de a face obiectul controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ, rezulta ca pentru același raționament, nu este admisibila nici o cerere de suspendare a unei succesiuni de operațiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ. Aceasta concluzie se desprinde in mod cert si din cuprinsul art. 18 din Legea 554/2004, care permite exercitarea unui control al legalității actelor si operațiunilor prealabile, care au stat la baza emiterii unui act administrativ numai in cadrul acțiunii îndreptate împotriva actului astfel emis.

Reclamanta nu a solicitat in prealabil instanței, in contradictoriu cu autoritatea emitenta, anularea vreunui act administrativ pretins vătămător, iar în speța nu a fost emis niciun act administrativ susceptibil de a fi verificat pe calea contenciosului administrativ.

In ceea ce privește cererea de obligare a autorității sa restituire Memoriul de prezentare a Proiectului spre completare, aceasta nu poate fi calificata drept o acțiune pe fond in anularea actului atacat, in sensul art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece pe de o parte Memoriul de prezentare nu este un act administrativ, susceptibil de a fi anulat pe aceasta cale, iar pe de alta parte oricum cererea de suspendare nu vizează efectele acestui act, ci suspendarea întregii proceduri de evaluare a impactului asupra mediului.

Se mai invocă de către intervenienta excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata in raport de cauza falsa a prezentei acțiuni, întrucât cauza acțiunii civile trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala. In ceea ce privește condiția cauzei de a fi reala, s-a arătat ca aceasta presupune ca "pornirea acțiunii sa fie determinata de scopul pe care titularul dreptului urmărește sa-l obțină prin hotărârea judecătoreasca. Ori de cate ori realitatea este disimulata in spatele unei aparente înșelătoare, cauza e falsa. Excepția lipsei calității procesuale active (care in speța se identifica cu lipsa de interes) a reclamantei in promovarea cererii de chemare in judecata.

Potrivit dispozițiilor legale speciale, respectiv art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ are calitate procesuala activa pentru formularea unei cereri in contencios administrativ "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de către o autoritate publica, printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri".

Pentru a avea calitatea de reclamant intr-o acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ, este necesar ca acea persoana sa fie titulara unui drept sau a unui interes legitim care sa fi fost vătămate prin emiterea acelui act, iar reclamanta nici măcar nu a fost in măsura sa indice care este pretinsul drept sau interes legitim care i-a fost vătămat prin parcurgerea de către subscrisa a unei proceduri de autorizare prevăzuta de lege.

Pentru a se supune exigentelor legale avute in vedere de instanța de judecata, privind legitimarea calității sale procesuale active, reclamanta ar fi trebuit sa precizeze expres dreptul subiectiv sau interesul legitim care i-au fost vătămate in mod concret prin demararea si parcurgerea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Din aceasta perspectiva, legitimarea procesuala a intimatei-reclamante in promovarea cererii de chemare in judecata nu poate fi justificata in raport de calitatea acesteia de organism social interesat care are ca scop de activitate apărarea dreptului la un mediu sănătos, de vreme ce procedura de evaluare a impactului asupra mediului a fost instituita tocmai in vederea verificării proiectelor ce urmează fi realizate din perspectiva normelor care reglementează in materia dreptului mediului pentru asigurarea si garantarea respectării tuturor cerințelor legale.

Interesul reclamantei si scopul urmărit de aceasta nu este acela de a suspenda efectele unui act pretins vătămător, ci este acela de a interzice accesul intervenientei la o procedura de autorizare prevăzuta de lege, de a stopa de plano un proiect mai înainte ca acesta fie supus analizei si fără ca autoritățile competente sa aibă posibilitatea sa verifice in ce măsura acesta este unul viabil sau este unul vătămător.

Reclamanta încearcă prin suspendarea chiar procedurii de verificare, ca proiectul propus sa nu ajungă sa fie analizat nici din perspectiva respectării cerințelor de mediu, nici din perspectiva îndeplinirii oricărei alte cerințe legale, deoarece in realitate opoziția la acest proiect nu este una întemeiata pe considerente tehnice sau determinata de dorința de protejare a mediului înconjurător, ci exclusiv pe împrejurarea ca reclamanta, astfel cum a si declarat de altfel nu dorește realizarea acestui proiect de către aceasta intervenientă.

Pornind de la definiția cea mai simplificata a interesului, ca fiind folosul urmărit prin parcurgerea unei proceduri judiciare, se poate observa ca nu exista un folos material sau moral care sa poată fi obținut in prezent de către reclamanta prin admiterea cererii, nu a fost afectat vreun un drept al acesteia, iar in lipsa unei dispoziții legale care sa ii recunoască particularului, in mod expres, o calitate procesuala activa speciala pentru a supune controlului instanțelor judecătorești legalitatea unui act administrativ, asa cum este, de exemplu, cazul Avocatului Poporului, Ministerului Public sau Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, in condițiile restrictive prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident ca simpla invocare a încălcării legii sau vătămării unui interes public nu sunt suficiente pentru a legitima calitatea procesuala activa a unei asemenea persoane.

Interesul definit ca folos practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie sa se reflecte intr-un avantaj material sau juridic in patrimoniul sau persoana reclamanta, interesul general al respectării legii nefiind suficient pentru a putea justifica promovarea unei acțiuni injustiție si neputând fi identificat cu interesul personal (privat) impus de lege.

Pentru ca reclamanta sa poată justifica existenta unui interes propriu in promovarea acțiunii, ar fi trebuit sa facă dovada, potrivit exigentelor impuse de art. 1169 Cod civil, referitor la sarcina probei, unei vătămări suferite de acestea, datorate emiterii actului atacat si respectiv a unui folos propriu obținut prin admiterea cererii.

In realitate, procedura de emitere a acordului de mediu implica mai multe etape, legea stabilind in mod expres condițiile participării publicului la derularea procedurii precum si actele care pot face obiectul unor sesizări, propuneri sau contestații, iar Memoriul de prezentare a proiectului nu este unul dintre ele.

Interesul pe care reclamanta îl poate justifica este acela de i se permite accesul la informații in legătura cu procedura precum si posibilitatea de a participa efectiv la consultările publice in cadrul analizei calitative a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului si tot in sensul reglementarilor speciale, prin desfășurarea efectiva a procedurii de evaluare se asigura tocmai respectarea acestor drepturi ale persoanelor interesate.

Intervenienta consideră ca reclamanta nu justifica interesul, privit ca o condiție de exercitare si promovare a acțiunii civile, pentru cererea de suspendare a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, astfel că solicită admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei Asociația " in promovarea acțiunii, si respingerea cererii de chemare in judecata, ca fiind formulata de o persoana lipsita de interes.

Cu privire la cererea de suspendare, se arată că trecând peste argumentele de ordin procedural care conduc la inadmisibilitatea unei astfel de acțiuni, nu se arata in nici un fel, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, care sunt temeiurile ce justifica măsura suspendării, ori in ce constau așa-zisele pagube iminente ce s-ar putea produce prin derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Pentru a justifica măsura suspendării, este necesar sa se facă dovada prejudiciilor efective ce ar putea fi suferite de partea care solicita admiterea cererii de suspendare, simpla afirmație in acest sens nefiind de natura sa conducă automat la paralizarea efectelor unei succesiuni de acte juridice, ce s-ar putea dovedi ulterior, ca fiind in conformitate cu dispozițiile legale.

In realitate, in ceea ce privește toate etapele procedurii de emitere a acordului de mediu derulate pana in prezent au fost respectate toate dispozițiile legale, astfel cum sunt acestea reglementate in legea cadru, OG 195/2005, precum si in actul normativ special. Ordinul nr. 860/2002. Emiterea acordului de mediu este reglementata de Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri; Ordinul Ministrului Apelor si Protecției Mediului nr. 860/2002, pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu; Ordinul Ministrului Apelor si Protecției Mediului nr. 864/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului.

Procedura de emitere a acordului de mediu presupune mai multe etape, reglementate in mod expres de dispozițiile ordinului nr. 860/2002, care stabilește totodată si modalitatea de participare a publicului la luarea deciziei de mediu, precum si modul in care derularea procedurii este adusa la cunoștința publicului.

de dispozițiile imperative cuprinse in art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, care dispun ca suspendarea actului administrativ atacat se poate decide, cumulativ, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, intervenienta apreciază ca cererea de suspendare formulata de reclamanta este neîntemeiata.

Se mai arată că la fel ca si in situația "cazurilor bine justificate", reclamanta nu precizează in ce constau "pagubele iminente" concrete care s-ar putea produce ca urmare a desfășurării procedurii de evaluarea a impactului asupra mediului, ci menționează doar ca prezenta cerere este justificata de finalizarea de către subscrisa a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, urmata de demararea etapei de analiza calitativa a acestuia prin care proiectul este supus evaluării si analizei de către autoritățile competente si de către publicul interesat.

In ceea ce privește urgenta, paguba iminenta, condiție esențiala pentru admiterea unei cereri de suspendarea a efectelor actului atacat, aceasta nu este îndeplinita in cauza si oricum nu ar putea fi motivata de împrejurarea ca intervenienta a inițiat o procedura de obținere a Acordului de mediu.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004, prin paguba iminenta se înțelege un "prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta", astfel pentru a fi îndeplinita condiția iminentei pagubei aceasta ar trebui justificata de existenta unui act administrativ a cărui menținere ar conduce in mod cert către un rezultat periculos, simpla afirmație a reclamantei, nesusținuta de nici o dovada concreta, ca "s-ar putea produce pagube ireversibile", fiind insuficienta pentru a fundamenta soluția suspendării. de către intervenientă a unei proceduri de avizare legale, prevăzuta de acte normative in vigoare ar putea fi asimilata noțiunii de paguba iminenta, iar pe de alta parte, chiar in situația in care s-ar aprecia, prin absurd, ca simpla activitate de analiza a studiului de evaluare poate fi calificata ca având natura unui act administrativ susceptibil de suspendare, in raport de impactul transfrontalier al proiectului ce urmează a fi avizat, aceasta procedura este una de lunga durata astfel încât nici sub acest aspect, nu este îndeplinita condiția urgentei.

Sindicatul " ", a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și al intervenientei principale Montana SA prin care solicită instanței să dispună încuviințarea în principiu a prezentei cereri de intervenție accesorie, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind inadmisibila sau ca fiind formulată de o persoana ce nu justifică legitimare procesuala activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulate se arată că, în raport de obiectul cauzei, prin care se solicită instanței luarea unei masuri de natura a împiedica sau întârzia derularea procedurilor de avizare a proiectului minier în zona Montana, și anume aceea de a obliga pârâtul Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor de a restitui memoriul tehnic de prezentare a proiectului " Montană", Sindicatul " " justifica un interes legitim în promovarea prezentei cereri.

Astfel, se menționează că intervenientul este organizație sindicală afiliată la având ca unic scop promovarea intereselor salariaților aparținând comunității miniere locale din zona în care urmează a se dezvolta Proiectul Minier Montană.

Localitatea Montană este o localitate exclusiv miniera, activitatea predominantă a locuitorilor acestei zone fiind de foarte mult timp mineritul. Cu toate acestea, în anul 1990, de aur din zonă, împreuna cu alte 400 de exploatări miniere din țară, au fost declarate nerentabile de către Statul Român, fapt ce a dus la o creștere alarmantă a ratei șomajului în zonă, ce atinge în unele localități și 90%.

Se învederează că odată cu inițierea Proiectului Montană și înființarea " Montană ", s-a creat posibilitatea relansării activității specifice și totodată a înființării unor noi locuri de muncă în zonă, societatea demarând un ansamblu complet de proiecte de Dezvoltare Comunitară care au în vedere pregătirea profesională a comunității, învățământul, protecția mediului, asistența persoanelor în vârstă, crearea de locuri de muncă și înființarea de companii, dezvoltarea tinerilor și protecția semnificativă a patrimoniului arheologic al zonei. Se arată că proiectul va crea 1.200 de locuri de muncă directe, în primul an de construcție, 2.200 în cel de-al doilea an și 6.000 de locuri de muncă indirecte în economia locală, regională și națională românească.

Prin acțiunile introduse pe rolul instanțelor de judecată prin care se încearcă anularea sau suspendarea oricărui act administrativ sau a procedurilor legale de emitere a unor astfel de acte în conformitate cu dispozițiile legale în vederea verificării și autorizării Proiectului Minier, în realitate o serie de persoane juridice și organizații neguvernamentale străine de comunitatea reclamantei încearcă să tergiverseze sau chiar să oprească dezvoltarea acestui proiect.

În consecință, Sindicatul, în calitate de reprezentant și apărător al drepturilor și intereselor salariaților și totodată membrilor comunității miniere locale, justifică interesul de a interveni în orice cauză menită să suspende sau să întârzie procedura de avizare a proiectului minier și de a formula apărări în ceea ce privește legalitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât pretinsele motive de nelegalitate invocate de părțile adverse se referă în principal la așa-zise vătămări ale comunității pe care o reprezintă, afirmând totodată fără nici un fundament că acționează în numele membrilor comunității din Montană.

Se invocă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ întrucât în raport de prevederile Legii nr.544/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează în mod expres în cuprinsul art.8 și urm. care este obiectul acțiunii în contencios administrativ judiciare, precum și soluțiile pe care le poate pronunța instanța în această materie, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, atât față de natura actului contestat, cât și față de competențele stabilite de lege instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, potrivit prevederilor art.8 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

Prin urmare, se precizează că în condițiile în care partea reclamanta se prevalează în cuprinsul acțiunii introductive de prevederile legii contenciosului administrativ, instanța urmează să constate că, pentru fi admisibilă o astfel de cerere, este necesar pe de o parte ca actul contestat să poată face obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, respectiv, să fie un act administrativ, în sensul arătat de art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr. 554/2004", iar pe de altă parte că obiectul cererii să îndeplinească cerințele prevăzute de dispozițiile art.8 și urm. din acest act normativ.

Or, acțiunea prin care reclamanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea autorității publice să restituie spre completare Memoriul de prezentare a proiectului, nu se circumscrie în mod evident prevederilor legale mai sus menționate. Se arată că în ceea ce privește natura actului contestat, urmează a se observa că, potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".

Se precizează că după cum rezultă din dispozițiile Ordinului nr. 860/2002 care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului, Memoriul de prezentare a proiectului este un act întocmit de titularul proiectului a cărui autorizare se solicită și se depune în vederea demarării procedurii împreună cu cererea tip și cu fișa tehnică la autoritatea publică competentă, în vederea încadrării obiectivului în funcție de impactul asupra mediului. Prin urmare, Memoriul de prezentare al proiectului este un act cu caracter informativ ce emană de la solicitant și care servește autorității competente pentru demararea etapei de încadrare a obiectivului.

Astfel memoriul de prezentare a proiectului nu este un act care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice nefiind emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, iar Legea nr.554/2004 nu prevede posibilitatea pentru instanța de a cenzura astfel de documente cu ocazia controlului exercitat pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Se menționează că în realitate, Asociația a investit instanța cu o cerere care excede controlului judecătoresc exercitat pe calea contenciosului administrativ întrucât măsura solicitată de aceasta este incompatibilă cu măsurile pe care instanța de contencios administrativ le poate dispune, astfel încât este rugată să admită excepția invocată și să respingă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Se invoca excepția lipsei calității procesuale active a Asociației întrucât aceasta nu justifica legitimitate procesuală activă pentru a solicita pe cale judecătoreasca obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor de a restitui către Montana memoriul de prezentare a proiectului minier.

În plus, în legătura cu invocarea unui interes public, instanța urmează să observe că prin modificările aduse Legii contenciosului administrativ, în cuprinsul art.8 alin.11 fost introdusă prevederea expresă potrivit căreia "persoanele fizice și juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Pe fondul cererii se arată că acțiunea este neîntemeiată criticile pârâtului potrivnice privind Memoriul de prezentare a proiectului nefiind fondate. Astfel, memoriul de prezentare a proiectului este un document al cărui conținut este reglementat prin art.12 (2) lit. a) și Anexa II 2 Ordinului nr.860/2002 și a cărui menire principală este aceea de a descrie din punct de vedere tehnic proiectul în legătură cu care se solicită emiterea acordului de mediu și să furnizeze suficiente informații privind impactul acestuia asupra mediului pentru emiterea deciziei de încadrare a proiectului de către autoritatea de mediu competentă și eventual pentru redactarea îndrumarului, în conformitate cu art.13 lit. d) din Ordinul nr.860/2002.

Se arată că evaluarea impactului asupra mediului reprezintă însă o procedură reglementată de Capitolul II al Ordinului nr.860/2002 și constituie un "proces menit să identifice, descrie și să stabilească de la caz la caz și în conformitate cu legislația în vigoare efectele pe care un proiect le poate genera asupra sănătății oamenilor și asupra mediului [.] și are ca scop stabilirea măsurilor de reducere și evitare a impactului negativ [.]".

Se arată că o eventuală solicitare de prezentare a unor informații de acest tip la nivelul exhaustiv pe care l-ar presupune un raport la stadiul de evaluare a impactului asupra mediului excede cadrului legal aplicabil și apare ca nefirească în condițiile în care astfel de informații sunt furnizate, conform legii, de expertul de mediu autorizat (și nu de titularul cererii) în urma efectuării unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului.

Prin urmare, se arată că în măsura în care, la cererea asociației reclamante, instanța ar analiza o astfel de lucrare, ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, analiza acestui document fiind de competența exclusivă a experților din cadrul autorității administrative.

În drept au fost invocate prevederile art.49 - 56 Cod procedură civilă.

Asociația "Pro Montană a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și al intervenientei în interes propriu " Montană " prin care solicita instanței să dispună admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Asociația în principal ca fiind inadmisibilă sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

Se arată că Pro Montană este o persoană juridică non-profit ce are drept scop promovarea și sprijinirea proiectelor de investiție minieră în localitatea Montană, protejarea și susținerea prin mijloace legale specifice a drepturilor și intereselor locuitorilor din zona de impact precum și identificarea, analizarea și soluționarea viabilă a nevoilor sociale și materiale ale acestora în contextul implementării proiectelor miniere.

Se precizează că, întrucât Asociația își întemeiază acțiunea pe prevederile Legii contenciosului administrativ, acțiunea acesteia este inadmisibilă.

Se învederează că în cauza de față, întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect cererea de obligare a Ministerului Mediului de a restitui Memoriul tehnic de prezentare a proiectului, instanța trebuie să constate că nu sunt întrunite condițiile legale care reglementează în mod expres obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ.

În ceea ce privește natura actului contestat, urmează a se observa că potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".

Asociația Pro Montana a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului MINISTERUL MEDIULUI ȘI GOSPODARIRII APELOR, și al intervenientei principale Montană solicitând respingerea acțiunii în contencios administrativ promovată de Asociația în sensul obligării pârâtului de a restitui memoriul tehnic de prezentare a proiectului minier " Montana" ca fiind inadmisibilă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau ca neîntemeiată.

Se menționează că pentru a aprecia asupra admisibilității prezentei cereri de intervenție, și pentru aoî ncuviința în principiu, se arată că intervenienta justifică un interes legitim de a interveni în prezenta cauza și de a susține apărările " Montană ", în conformitate cu prevederile art.49 Cod procedură civilă. În contextul în care, după Revoluția din 1989, Statul Român a închis o mare parte din din țară, iar în acest proces de "rentabilizare" au fost închise inclusiv din Montană, disponibilizările masive au dus la o creștere a șomajului în zona cu 90%, îngreunându-se astfel în mod grav situația economică a zonei și viața locuitorilor.

Se precizează că prezenta cerere de intervenție accesorie este admisibilă fiind fundamentată pe interesul legitim de a sprijini apărarea Ministerului Mediului și al " Montană ", în scopul protejării drepturilor și intereselor membrilor comunității din Montana - membrii subscrisei.

În raport de prevederile art.8 al Legii nr.544/2004 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de - răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

În cauza de față, întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect cererea de obligare a Ministerului Mediului de a restitui Memoriul tehnic de prezentare a proiectului, se menționează că sunt întrunite condițiile legale care reglementează în mod expres obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ. În ceea ce privește natura actului contestat, se arată că potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către intervenienta " Montană ", instanța trebuie sa observe ca aceasta excepție este întemeiată atât în raport de prevederile art. 52 din Constituție cât și ale art.1 din Legea nr.554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv, prin urmare au calitate procesuala activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice sau juridice vătămate în drepturile lor.

Astfel, pentru a justifica legitimarea procesuală activă într-o acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ sau respectiv constatarea nelegalității acestuia, este necesar ca acea persoană să fie titulara unui drept sau a unui interes legitim care să fi fost vătămate prin emiterea actului respectiv, simpla invocare a unui interes public nefiind suficientă pentru justificarea legitimării procesuale active.

Se arată că pentru a justifica legitimare procesuală activă în promovarea cererii de chemare în judecată nu este suficient ca reclamanta să proclame vătămări ale interesului public, ci trebuie să facă dovada că acționează în numele colectivităților din comunele Montană și, acestea fiind pretins prejudiciate prin activitățile desfășurate de Pro Montană în baza actului supus procedurii administrative. Or, aceasta nu a făcut dovada că ar acționa în calitate de reprezentantă a colectivităților din Montană și, astfel încât și din aceasta perspectivă, cererea de chemare în judecată apare ca fiind introdusă de o persoană fără legitimare procesuală activă.

Se învederează că pe fond, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Prin sentința civila nr.16/19.01.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis excepția de necompetenta materiala a Curții in soluționarea cauzei si declinat competenta de soluționare in favoarea Judecătoriei Sectorului 1

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, ICCJ stabilind ca instanța de contencios administrativ este competenta sa soluționeze cauza, motiv pentru care a casat sentința si a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat la data de 14.10.2009 sub nr-.pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constata următoarele:

In ceea ce privește excepțiile invocate, si anume excepția lipsei calității procesuale active si cea a interesului, pe care instanța le-a unit cu fondul cauzei, Curtea constata ca acestea sunt neîntemeiate si le respinge.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Curtea constata ca in acord cu art.5 din Legea nr. 265/2006, privind protecția mediului, organizațiile neguvernamentale au calitate procesuala activa in acest tip de litigii, iar prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004, trebuie interpretate in acest sens.

. Pe de alta parte, doctrina arata ca " asociațiile acționează nu in interesul unei persoane, nici in "interes colectiv", ci in "interes general". Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoane reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații, insa este unanim acceptata ideea legitimării procesuale active extraordinare, privita ca o excepție de la regula.

Chiar legea recunoaște legitimarea procesuala activa anumitor persoane de drept privat, sau oricărei persoane, si poate nici unul din domeniile legislației noastre nu este mai ferma decât legislația de mediu care recunoaște expres legitimarea procesuala activa a organizațiilor neguvernamentale.

Astfel fiind, Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Cu privire la cerința interesului reclamantei Curtea constata ca de obiectul cererii de chemare in judecata interesul este unul legitim născut si actual. Noțiunea de interes legitim, care poate fi ocrotit pe cale contenciosului administrativ, nu are același conținut cu noțiunea de interes in sensul de condiții de exercitare a acțiunii din dreptul procesual civil, iar stabilirea existentei unei vătămări a unui astfel de interes legitim ține de fondul litigiului administrativ, ca si in cazul de.

Procedura in discuție servește ca element central al evaluarii impactului asupra mediului demarata de intervenienta in scopul începerii Proiectului Minier.

Potrivit art. 7 din Statutul Asociației reclamante reclamanta are ca si scopuri acelea de a acela de a desfășura programe si proiecte care sa contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos si echilibrat ecologic, la dezvoltarea sectorului non-guvernamental in România si la îmbunătățirea proceselor decizionale ale administrației publice, cu privire la interesul membrilor reclamantei de a interveni in prezenta cauza, Curtea constata ca mandanții săi in prezenta cauza sunt locuitori ai comunei Montana, Județul A, public afectat in sensul dispozițiilor Convenției d l Aarhus mai-sus menționate. In afara de membrii fondatori, marea majoritate a membrilor asociației sunt locuitori din Montana, si din localitățile învecinate, iar în vederea protejării dreptului lor la un mediu sănătos si echilibrat ecologic, mandanții reclamantei desfășoară încă de mai mulți ani o campanie publica de conștientizare si protest privind activitățile intervenientei, pe care le considera destructive datorita impactului lor asupra sănătății oamenilor, calității apei, aerului, soiului, peisajului, etc, precum si prin distrugerea ireversibila a comorilor arheologice, istorice si religioase ce se găsesc in zona afectata. Mai mult, interesul reclamantei este dat da faptul ca, in ipoteza realizării proiectului minier, localitatea ar fi in întregime strămutată, or aceasta ar avea consecințe directe asupra locuințelor si vieților noastre.

Astfel fiind, Curtea respinge si excepția lipsei interesului in declanșarea litigiului.

În ceea ce privește obiectul cererii introductive, reținem că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor la restituirea Memoriului de prezentare a proiectului Montană, emitentului în vederea completării acestuia, precum și suspendarea procedurii administrative de eliberare a acordului integrat de mediu, până la completarea memoriului tehnic de prezentare a proiectului Montană.

Pentru a analiza excepția inadmisibilității acțiunii Curtea va avea in vedere considerentele deciziei nr.3565/25.06.2009 a ICCJ. In aceasta decizie s-a reținut ca acțiunea intra in sfera de competenta a instanței de contencios administrativ, insa "chestiunea dovedirii de către reclamanta a vatamarii produse unui drept al sau unui interes legitim al acesteia prin procedura de evaluare a impactului asupra mediului, precum si chestiunea admisibilității sau inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta-in funcție de calificarea ce se da actului atacat, ca fiind un act preparator, o operațiune administrativa, un act administrativ tipic sau asimilat - sunt împrejurări care urmează a fi lămurite de către instanța".

Curtea reține că legiuitorul a stabilit în art.8 din Legea nr.554/2004 obiectul acțiunii în contencios administrativ.

Astfel fiind, se arată că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Se menționează în același articol că prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).

Din cuprinsul articolului menționat reținem că legiuitorul s-a referit atât la atacarea în justiție al actului administrativ tipic, adică al manifestării unilaterale exprese de voință, cât și la atacarea în justiție al actului administrativ atipic, adică la tăcerii, respectiv a refuzului nejustificat.

Prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.

Totodată refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri intra sub incidenta cenzurii de contencios administrativ doar daca este in legătura cu un act administrativ sau operațiune administrativa, in sensul mai sus precizat.

Curtea va analiza cererea formulata prin raportare la cerințele legale pentru ca o acțiune sa fie admisibila in instanței de contencios administrativ, si anume existenta unui act administrativ, existenta unei vatamari si exprimarea puterii publice. Daca una dintre aceste condiții nu este îndeplinita, acțiunea nu este admisibila.

În speța de față reclamanta solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor la restituirea Memoriului de prezentare a proiectului Montană, emitentului în vederea completării acestuia.

Astfel cum rezultă din dispozițiile Ordinului nr.860/2002 care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului, Memoriul de prezentare a proiectului este un act întocmit de titularul proiectului a cărui autorizare se solicită și se depune în vederea demarării procedurii împreună cu cererea tip și cu fișa tehnică la autoritatea publică competentă, în vederea încadrării obiectivului în funcție de impactul asupra mediului.

Memoriul de prezentare al proiectului este un act cu caracter informativ ce emană de la solicitant și care servește autorității competente pentru demararea etapei de încadrare a obiectivului sub aspectul impactului asupra mediului.

Astfel, Memoriul de prezentare a proiectului este un document al cărui conținut este reglementat prin art.12 (2) lit. a) și Anexa 11.2 Ordinului nr. 860/2002. Rolul principal al Memoriului este acela de a descrie din punct de vedere tehnic proiectul, astfel încât să permită autorității pentru protecția mediu luarea deciziei asupra etapei de încadrare a proiectului și pentru redactarea îndrumarului. Potrivit art.7 din nr.HG918/2002, Memoriul cuprinde "descrierea și caracteristicile amplasamentului ales", precum și "descrierea și caracteristicile proiectului și ale activității la punerea în funcțiune a proiectului.

Astfel memoriul de prezentare a proiectului nu este un act care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice nefiind emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, iar Legea nr.554/2004 nu prevede posibilitatea pentru instanța de a cenzura astfel de documente cu ocazia controlului exercitat pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă însă o procedură reglementată de Capitolul II al Ordinului nr.860/2002 și constituie un "proces menit să identifice, descrie și să stabilească de la caz la caz și în conformitate cu legislația în vigoare efectele pe care un proiect le poate genera asupra sănătății oamenilor și asupra mediului [.] și are ca scop stabilirea măsurilor de reducere și evitare a impactului negativ [.]".

Această procedură, conform art.26 (1) se finalizează printr-un document intitulat raport la stadiul de evaluare a impactului asupra mediului. În mod evident o procedură nu trebuie confundată cu un document și nici memoriul de prezentare a proiectului cu raportul la stadiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Memoriul trebuie să fie realizat și furnizat autorității de mediu într-o fază incipientă a procedurii de autorizare a proiectului. Aceasta deoarece, potrivit art.3 alin. (2) din nr.HG918/2002, "Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de pregătire a documentației care fundamentează fezabilitatea proiectului", însă aceasta evaluare se realizează pe baza îndrumarului elaborat de autoritatea de mediu, care îndrumar este fundamentat pe informațiile cuprinse în Memoriu; rezultă, așadar, că Memoriul trebuie transmis anterior declanșării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, în faza de prefezabilitate a proiectului, moment în care informații detaliate cu privire Ia proiect (și, cu atât mai mult, cu privire la impactul acestuia asupra mediului) nu pot fi disponibile.

Depunerea memoriul reprezintă doar o etapă în procedura mai sus menționată, procedură care nu s-a finalizat prin emiterea vreunui raport de către autoritatea publică pârâtă. Într-adevăr un astfel de act final ar intra în sfera noțiunii de contencios administrativ, care ar atrage competența specială a instanței de contencios administrativ. O data cu atacarea unui astfel de act in instanței de contencios administrativ ar fi supuse analizării toate actele si operațiunile care au stat la baza emiterii raportului menționat.

Memoriul de prezentare a proiectului Montană se încadrează in categoria actelor materiale preparatorii, care nu sunt acte de autoritate prin ele insele si nu pot fi suspuse controlului de legalitate decât împreuna cu actul final si anume, in speta de acordul de mediu. Prin urmare, memoriul tehnic întocmit de către intervenienta SC Montana face parte din documentația care sta la baza emiterii actului administrativ reprezentat de acordul de mediu.

În acord cu prevederile art.23 din nr.HG1213/2006 orice persoană care face parte din publicul interesat și care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanțial, actele, deciziile sau omisiunile autorității publice competente pentru protecția mediului, care fac obiectul participării publicului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, prevăzute de prezenta hotărâre, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Însă legiuitorul menționează în mod expres că actele sau omisiunile autorității publice competente pentru protecția mediului, care fac obiectul participării publicului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, se atacă odată cu decizia etapei de încadrare sau cu decizia de emitere/respingere a acordului de mediu, după caz.

Prin urmare este necesar ca pentru a se adresa instanței de contencios administrativ să se fi emis și decizia etapei de încadrare sau cu decizia de emitere/respingere a acordului de mediu, după caz.

Acest aspect rezultă și din prevederile art.24 din același act normativ în care se arată că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoanele prevăzute la art.23 trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoștința publicului a deciziei etapei de încadrare sau a deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu, revocarea, în tot sau în parte, a respectivei decizii.

În speța de față nu exista nici o decizie, ca act administrativ care să deschidă reclamantei calea contenciosului administrativ în condițiile mai sus menționate.

Curtea constata ca in acest moment al desfasurarii procedurii demarate de către intervenienta in interes propriu reclamanta nu dovedește o vătămare efectiva a drepturilor sale întrucât memoriul justificativ reprezintă doar o etapa in procedura de emitere a acordului de mediu.

Reclamanta va putea solicita analizarea acestui memoriu, o data cu actul final ce se va emite, in instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, acțiunea reclamantei sub acest aspect este inadmisibila urmând a fi respinsa, actul a cărui restituire se solicita fiind un act premergător iar nu un act administrativ de sine stătător.

In ceea ce privește cererea de suspendare a procedurii administrative de eliberare/emitere a acordului integrat de mediu, până la completarea Memoriului tehnic de prezentare a proiectului Montană Curtea constata ca aceasta cererea a fost respinsa irevocabil prin încheierea din data de 09.09.2005 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasa irevocabila prin decizia nr.48/11.01.2006 pronunțata de ICCJ.

de imprejurarea ca cererea de suspendare fost solutionata irevocabil la data de 11.01.2006, deci anterior admiterii de catre ICCJ a cererii de strămutare a dosarului(12.08.2008), văzând si dispozițiile ICCJ in sensul ca se mențin actele indeplinite de instanta anterior măsurii suspendării, va constata ca acest petit a fost solutionat, ramanand astfel lipsita de obiect solicitarea reiterata de catre reclamanta in acest sens.

In ceea ce privește cererea de intervenție principala formulata de catre SC Montana SA Curtea o va admite in parte si va obliga reclamanta sa înceteze actele de tulburare a dreptului reclamantei de a beneficia de soluționarea cererii pentru emiterea acordului de mediu.

Curtea va respinge in rest cererea de intervenție in interes propriu si anume obligarea reclamantei la plata sumei de 1000.000 lei titlu de despăgubiri pentru conduita abuziva exercitata, de împrejurarea ca intervenienta nu a dovedit prejudiciul suferit si nici cuantumul despăgubirilor solicitate. In ceea ce privește acordarea eventualelor despăgubiri întemeiate pe legislația reglementata de Legea nr.554/2004 acestea vizează neexecutarea hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ, in condițiile expres prevăzute de articolul 24 din actul normativ menționat.

Curtea va respinge si cererile de intervenție accesorie in interesul paratului formulate de intervenienții Sindicatul " " Montană, Asociația "Pro " Montană și Asociația "Pro Montană".

Constatând culpa procesuala a reclamantei in declanșarea litigiului, văzând si admiterea doar in parte a cererii de intervenție formulata de către intervenienta in interes propriu, Curtea va obliga reclamanta la plata către SC Montana SA a sumei de 27.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația " " Montană în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B și cu intervenienta în nume propriu SC " Montană " SA și intervenienții accesorii în interesul pârâtului Sindicatul " " Montană, Asociația "Pro " Montană și Asociația "Pro Montană".

Respinge cererile de intervenție accesorii în interesul pârâtului formulate de intervenienții Sindicatul " " Montană, Asociația "Pro " Montană și Asociația "Pro Montană".

Obligă reclamanta Asociația " " Montană la plata către intervenienta în nume propriu SC " Montană " SA a sumei de 27.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat parțial.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțata în ședința publica din 2 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Se comunică:

- reclamantei - Asociația " " Montană

- pârâtului - Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B

- intervenientei în nume propriu - SC " Montană " SA

- intervenientului accesoriu în interesul pârâtului - Sindicatul " " Montană,

- intervenientului accesoriu în interesul pârâtului - Asociația "Pro " Montană

- intervenientului accesoriu în interesul pârâtului - Asociația "Pro Montană".

-

Red./28.12.2009

Tehnored. / 04.01.2010/ 8 ex.

Președinte:Duma Diana
Judecători:Duma Diana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: