Obligația de a face. Decizia 4216/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 4216

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu

JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru

JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță

GREFIER - - -

xxx

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL REPREZENTAT PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2081 din 13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC COM SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu au fost depuse la dosar motivele contestației în anulare.

Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.

CURTEA:

Asupra contestației în anulare de față;

Prin decizia nr.2081 din 13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a admis recursul declarat de pârâta SC COM SRL împotriva sentinței nr.1674 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-. A modificat în parte sentința în sensul că a admis în parte cererea reconvențională. A obligat pârâtul reclamant Consiliul Local către reclamanta - pârâtă SC Com SRL la plata sumei de 81106 lei reprezentând c/val construcției edificată de reclamanta pârâtă SC Com SRL pe terenul de 81 mp proprietate publică.

A compensat creanțele reciproce ale părților urmând ca reclamanta pârâtă SC Com SRL să plătească pârâtului reclamant Consiliul Local suma de 8097,524 lei, sumă ce urmează a se actualiza cu rata inflației la momentul plății efective.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat intimatul către recurentă la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că SC COM SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a plătit redevența la termenele stabilite conform convenției și nici penalitățile de întârziere, astfel că prin Hotărârea 16 din 31.05.2002 Consiliul Local al Orașului a dispus rezilierea contractului de concesiune.

Că deși contestată această hotărâre a Consiliului Local, prin decizia nr. 57/17.02.2004 rămasă definitivă și irevocabilă a fost respinsă acțiunea SC SRL (prin care solicita anularea HCL 16/2002).

Astfel, societatea comercială a continuat să-și desfășoare activitatea și după rezilierea contractului de concesiune fără însă a achita vreo sumă de bani pentru terenul folosit.

Pe terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune SC COM SRL a edificat o construcție conform autorizației de construire nr. 34/05.05.1997.

A reținut că instanța de fond în mod corect a soluționat cererile privind lipsa de folosință și evacuarea reclamantei de pe terenul ce a făcut obiectul litigiului.

Că recurenta a folosit suprafața de 81. fără titlu începând cu 01.06.2002 întrucât deși reziliat contractul de concesiune aceasta a continuat să-și desfășoare activitatea refuzând să elibereze terenul.

Astfel, Consiliul Local este îndreptățit la contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 89.203,5241 lei pe perioada 01.06.2002 - 28.02.2006 așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat la 24.03.3007.

În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea apreciat-o întemeiată în parte.

Potrivit art. 492 cod civil orice construcție plantație sau lucru făcut pe pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește contrariu.

Pentru a nu se îmbogăți pe seama de bună credință, proprietarul terenului va trebui să-l despăgubească cu valoarea de circulație a construcțiilor.

Atunci când constructorul este de bună credință, în mod obligatoriu proprietarul terenului devine proprietarul construcției, fără putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate.

Fără ca art. 494 Cod civil să precizeze, practica juridică a admis că posesorul este de bună credință atunci când posedă terenul ca un proprietar, în puterea unui act translativ de proprietate, ale cărui vicii nu sunt cunoscute.

Cum SC COM SRL a făcut dovada că a fost constructor de bună credință edificând construcția în baza unei autorizații de construire și în perioada când contractul de concesiune era valabil, reclamanta va fi obligată să păstreze construcția cu dezdăunarea.

Dreptul la despăgubire a de bună credință se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 privitor la protecția dreptului de proprietate, CEDO decizând în mod constant că posesorul de bună credință, care a stăpânit bunul în temeiul unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu le-a cunoscut, are dreptul de a fi dezdăunat printr-o indemnizație valorică acceptabilă, stabilită în echitate, pe baza de probe, prin raportare la valoarea bunului.

Curtea a apreciat că excepția nulității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local au fost temeinic și legal soluționate și amplu motivate.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local invocată în recurs, Curtea apreciat- neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au formulat contestația în anulare contestatorii CONSILIUL LOCAL al ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL reprezentat de PRIMAR.

Contestația în anulare nu a fost motivată în fapt și în drept.

Contestația în anulare, o cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 Cod Procedură Civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 Cod Procedură Civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

În contestația dedusă prezentei judecăți, contestatorii nu au invocat niciuna dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art.317, respectiv 318 din Codul d e Procedură Civilă, fapt ce determină inadmisibilitatea acesteia.

Având în vedere cele reținute anterior, constatându-se că în cuprinsul contestației nu a fost indicat niciun motiv de nelegalitate al deciziei atacate, nefiind posibilă încadrarea acesteia în cazurile prevăzute de dispozițiile art.317, respectiv 318 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E:

Respinge contestația în anulare formulată de CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL REPREZENTAT PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2081 din 13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC COM SRL.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

/2EX/04.11. 2009

Președinte:Teodora Bănescu
Judecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 4216/2009. Curtea de Apel Craiova