Obligația de a face. Decizia 4218/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 4218
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D împotriva sentinței nr.1031 din data de18 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D și intimatul reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
Intimatul reclamantul a depus concluzii scrise
Curtea invocă excepția incompatibilității judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D solicită admiterea excepției.
Intimatul reclamant lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 14.02.2008 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul D, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea deciziei 109/05.10.2007, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulată și, pe cale de consecință, anularea deciziilor de impunere nr. -/12.03.2002 și nr. -/02.07.2002, cu consecința exonerării de plata sumei de 560 lei, precum și a deciziei de impunere nr. -/27.02.2006, cu consecința exonerării de plata sumei de 711 lei.
În motivarea acțiunii în fapt a arătat că a formulat contestație împotriva deciziilor de impunere nr. - din 12.03.2002, nr. - din 02.07.2002, nr. -/26.09.2003 și nr. -/27.02.2006.
A arătat că impunerea în sarcina sa a unor sume reprezentând plăți anticipate cu titlu de impozit pentru venitul din activități independente pe anii 2002, 2003 și 2006 nu este temeinică și legală, deoarece nu a desfășurat asemenea activități încă din anul 2001, iar de la începutul anului 2002 este angajat ca șofer la Primăria comunei de, programul de lucru nepermițându-i aceasta.
Prin decizia atacată a fost admisă în parte contestația sa, dispunându-se desființarea deciziei de impunere pentru anul 2003 și reverificarea perioadei respective, precum și respingerea contestației relativ la celelalte decizii de impunere.
Față de motivația prezentată de pârâtă, a considerat că decizia ce face obiectul prezentei acțiuni este netemeinică și nelegală.
Astfel, în ce privește deciziile de impunere nr.-/12.03.2002 și nr.-/02.07.2002, reclamantul a arătat că a încetarea activității, în cursul anului 2001, înștiințat inspectorul fiscal din zonă, domnul, chiar acesta spunându-i cum să arate cuprinsul cererii de încetare a activității pe care a predat-o tot lui, acesta asigurându-l că o va depune la Administrația Finanțelor Publice
Chiar și pentru situația în care nu ar fi depus această cerere de încetare a activității și autorizația de funcționare, cele două decizii de impunere menționate nu pot fi considerate ca legale, atât timp cât în anul 2002 nu a desfășurat niciun fel de activitate independentă productivă și nu a realizat venituri din asemenea activități.
De altfel, apreciază că este de notorietate că un impozit către stat se datorează și se plătește numai în situația în care o persoană realizează venituri de un anume fel, în cazul său din presupuse activități independente în agricultură. In acest sens este și textul art. 66 alin. 1 din OG nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, citat de pârâtă în decizia atacată, care se referă clar la contribuabilii care realizează venituri din activități independente ceea ce nu este cazul său în anul 2002.
Totodată, mergând pe raționamentul pârâtei, reclamantul se întreabă de ce nu fost impus și în anii 2004 și 2005, dacă au considerat că nu i-a anunțat de încetarea activităților independente, revenind cu o decizie de impunere pentru anul 2006, dar nu găsit nici un răspuns logic.
În ce privește decizia de impunere nr. -/27.02.2006 învederează că pârâta a considerat contestația formulată împotriva acestei decizii ca nedepusă în termen, susținându-se că a primit comunicarea acestei decizii data de 03.03.2006 și a formulat respectiva contestație la 03.08.2007, peste termenul legal de 30 de zile.
Este de observat astfel că pârâta nu a analizat în niciun fel cele arătate în contestație, și anume că de existența acestei decizii a luat cunoștință la data de 01.08.2007 din dosarul Judecătoriei Segarcea, unde se judecă o contestație la executare formulată de el, când Administrația Finanțelor Publice Sad epus actele de executare, printre care și decizia respectivă.
În acest context, reiterează și că respectiva decizie nu a fost comunicată nimănui, așa cum se încearcă să se susțină - invocându-se copia confirmării de primire. De altfel, chiar de pe aceasta se observă la mențiunea calitatea primitorului este menționat destinatar,apoi este tăiat și scris "", însă semnătura nu aparține în niciun caz tatălui său, al cărui prenume este, și nu un prenume care să înceapă cu litera A, așa cum este semnătura. Totodată, este de observat și că data scrisă de poștaș este de 03.03.2006, însă ștampila poștei este 06.03.2006, solicitând pentru dovedirea susținerilor sale, verificare de scripte, în condițiile art. 177-179 Cpc.
In drept, și-a întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Prin sentința nr.1766/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr- a fost espinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul, împotriva deciziei nr.109/05.10.2007, în contradictoriu cu pârâtul D, C, str. - nr. 2, jud.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, iar rin p. decizia nr. 707 din 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de recurentul/reclamant, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță, având în vedere susținerea acestuia că decizia de impunere din 27.02.2006 nu i-a fost comunicată și semnătura de primire nu aparține tatălui său, solicitând o verificare de scripte conform art. 177 - 179 Cod pr. civilă.
Instanța a respins contestația prin sentința atacată, reținând că potrivit art. 65 Cod pr. fiscală sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale revine contribuabilului pentru actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale.
Instanța a mai reținut că reclamantul nu a produs nici o probă care să confirme susținerile sale în sensul că nu a desfășurat activitate în perioada controlată 2002 - 2006.
Adoptarea soluției de către instanța de fond s-a bazat exclusiv pe actele administrativ fiscale contestate, cât și pe înscrisurile care au stat la baza emiterii acestora, fără să analizeze solicitările reclamantului privind verificările de scripte, precum și cererile de probatorii formulate de către acesta.
Procedând astfel, sentința pronunțată fost dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă fiind aplicabile de asemenea prevederile art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, în sensul că s-a soluționat cauza de către instanța de fond fără a intra în cercetarea fondului.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr- și s-a acordat termen pentru când s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr. 1031 din data de18 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj a admis contestația formulată de reclamantul, împotriva pârâtului A anulat decizia nr. 109/05.10.2007 și deciziile de impunere pentru plăți anticipate nr. -/12.03.2002 și nr. -/02.07.2002, iar în ce privește decizia de impunere pentru plăți anticipate nr. -/27.02.2006, a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația împotriva acesteia.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că reclamantul este înregistrat în evidențele pârâtei ca persoană care realizează venituri din activități independente. Prin deciziile nr.-/12.03.2002, nr.-/02.07.2002 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată anticipată cu titlu de impozit a sumei de 560 lei pentru anul 2002, prin decizia nr.-/26.09.2003 s-a stabilit obligația de plată a sumei de 559 lei pentru anul 2003, iar prin decizia de impunere nr.-/27.02.2006 s-a stabilit suma de 711 lei pentru anul 2006.
Împotriva acestor decizii, reclamantul a formulat contestație care prin decizia nr.109/05.10.2007 emisă de Daf ost admisă, în parte, în sensul că a fost desființată decizia nr. -/26.09.2003, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziilor nr-/12.03.2002, nr.-/02.07.2002, și ca nedepusă în termen contestația formulată împotriva deciziei nr. -/27.02.2006.
Potrivit art.66 din nr.OG7/2001, contribuabilii care realizează venituri din activități independente sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, cu excepția reținerilor la sursă, plățile anticipate stabilindu-se de organul fiscal competent prin luarea ca bază de calcul a venitului anual estimat sau a venitului net realizat în anul precedent, după caz.
obligației de înregistrare fiscală instituită prin art.1 din nr.OG82/1998 modificată prin nr.OG93/2000 și OG. nr.4/2002, în art.8 din același act normativ se prevede că modificările intervenite în datele declarate - deci și încetarea temporară sau definitivă a activității - se comunică organelor fiscale de către plătitorii de impozite și taxe prin completarea și depunerea unei declarații de mențiuni în termen de 15 zile de la data producerii acestora.
Întrucât reclamantul nu a adus la cunoștința organului fiscal faptul că și-a încetat activitatea, prin depunerea unei declarații în acest sens, și deci, figura că realizează venituri în continuare, s-a procedat la emiterea deciziilor de impunere pentru plăți anticipate contestate.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamantul deține un tractor cu care a desfășurat activități agricole în favoarea altor persoane până în anul 2002, de la această dată încetând să mai efectueze lucrări agricole pentru terțe persoane.
Față de declarațiile martorilor și având în vedere că orice impozit se plătește în măsura în care acesta este datorat, s-a constatat că deciziile prin care s-au stabilit plăți anticipate cu titlu de impozit pentru venitul din activități independente pe anul 2002 sunt nelegale, atât timp cât reclamantul nu a mai desfășurat astfel de activități.
În ce privește decizia de impunere nr.-/27.02.2006, în urma verificării de scripte, prin compararea semnăturilor, s-a constatat că semnătura de pe confirmarea de primire nr.2.040 din 02.03.2006 nu aparține tatălui reclamantului, cum este menționat pe confirmare, astfel că existând dubii cu privire la data la care reclamantul a luat cunoștință de conținutul deciziei, a fost considerată contestația ca fiind făcută în termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Un prim motiv de recurs privește faptul că actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată au fost emise de către S și nu de către DGFP D, care nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește solicitarea privind deciziile nr.-/12.03.2002 și nr.-/02.07.2002, nefiind emitentul actelor contestate.
Un al doilea motiv de recurs privește faptul că instanța de fond a apreciat numai probele propuse de către reclamant, respectiv declarațiile martorilor, reținând că pentru anul 2002 nu este datorat impozitul, deoarece reclamantul nu a deținut venituri din activități independente, fără a lua în seamă înscrisurile depuse la dosar de recurent, potrivit cărora petentul a declarat faptul că desfășoară lucrări agricole, deținând venituri impozabile.
Instanța din oficiu a invocat excepția incompatibilității judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, fiind incident art.24 Cod Procedură Civilă.
Analizând cu prioritate excepția menționată, se reține că magistratul investit cu soluționarea cauzei în primă instanță, a judecat în fond pricina atât în primul ciclu procesual, pronunțata sentința nr.1766/18.09.2008, cât și în rejudecare după casare, pronunțând sentința nr.1031/18.05.2009. Procedând în această modalitate, magistratul a încălcat dispozițiile art.24, fiind incompatibil să soluționeze cauza în al doilea ciclu procesual și să pronunțe hotărârea recurată. Prin urmare sunt incidente dispozițiile art.304 pct.1 Cod Procedură Civilă, la pronunțarea hotărârii nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, aspect care atrage casarea hotărârii potrivit art.312 alin.2 Cod Procedură Civilă.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere, instanța de fond va avea în vedere și critica din recurs privind organul emitent al actelor administrativ fiscale contestate, urmând a pune în discuția părților necesitatea citării în cauză a instituției S în calitate de emitent al deciziilor de impunere pentru plăți anticipate nr. -/12.03.2002, nr.-/02.07.2002 și -/27.02.2006.
În raport de considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D împotriva sentinței nr.1031 din data de18 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/4ex/ 02.11.2009
Fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță
