Obligația de a face. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 426/R-CONT
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței nr.623/CA/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind PREFECTUL JUDEȚULUI cu domiciliul ales în Pitești,nr.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură un set cu acte din partea recurentului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14 iunie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul Județului A, pentru a fi obligat să-i elibereze copii de pe următoarele acte: anexa nr.3 la Hotărârea nr.31/17 iulie 1991 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar A, adresa care a însoțit documentația Comisiei Locale, adresa cu care a fost expediată acesteia Hotărârea nr.31/1991, precum și cea cu care s-a trimis documentația A, după validarea și emiterea titlului de proprietate.
În motivarea acțiunii a susținut că la data de 16 ianuarie 2007 a solicitat pârâtului eliberarea actelor de mai sus ce-i sunt necesare pentru a fi depuse în litigiile pe care le are pe rolul instanțelor, însă acesta fără nici o justificare a refuzat să i le comunice.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.623/CA/12 decembrie 2008 a admis acțiunea și a obligat pe pârât să comunice reclamantului informațiile solicitate.
Ca să pronunțe această hotărâre, instanța a reținut următoarele pe baza actelor și lucrărilor dosarului.
Prin mai multe cereri, reclamantul a solicitat pârâtului să-i comunice Hotărârea nr.31/1991 cu anexa nr.3, aparținând Comisiei pentru aplicarea Legii nr.18/1991 A, care la data de 19 aprilie 2007 i-a răspuns că nu deține anexa la hotărârea respectivă.
Deosebit, Comisia Locală de fond funciar, căreia i s-a adresat de asemenea, i-a comunicat că s-a eliberat și titlul de proprietate, însă Comisia Județeană nu mai deține nici un fel de documentație.
Din examinarea celor două hotărâri, cu nr.31/1991, emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar, rezultă că acestea au conținut diferit, neputându-se stabili cu certitudine care este cea reală.
Astfel, una dintre hotărâri are 6 articole pe prima pagină, art.6 cuprinzând pe pagina 2 alin.2, iar la rubrica membrii este menționat printre alții -.
Cea de-a doua hotărâre are 6 articole, pe prima pagină fiind tipărite articolele 1-5, iar art.6 care cuprinde un singur alineat și nu 2 ca în cealaltă hotărâre, este trecut pe pagina 2, la rubrica membrii nemaifiind menționat, ci doi membrii noi, și.
În afară de inadvertențele de conținut dintre aceste hotărâri sunt și mențiuni diferite referitoare la comunicarea lor, cu privire la prima arătându-se că se comunică la Curtea de A, în timp ce în legătură cu cea de-a doua, nu s-a mai făcut vreo precizare.
Așa fiind instanța a reținut că este justificat interesul reclamantului de a-i fi comunicată Hotărârea nr.31/1991, prin care i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor, cu date corecte, certe.
Prezentarea hotărârii analizate, contradictorii prin formă și conținut este de natură a crea dubii și nesiguranță cu privire la însuși fondul dreptului de proprietate.
Tot astfel, instanța a motivat că pârâtul trebuia să comunice reclamantului copie de pe anexa 3 la Hotărârea nr.31/1991, care privește tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați ce au solicitat stabilirea dreptului de proprietate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o sub aspectul omisiunii instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate și de a nominaliza în dispozitiv informațiile, respectiv actele pe care pârâtul a fost obligat să i le comunice, ceea ce creează greutăți la executare.
În raport de criticile aduse sentinței, în drept recursul se încadrează din oficiu în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
În privința susținerii că instanța nu s-a pronunțat pe cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată, critica formulată de reclamant nu se susține.
În acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat consecința admiterii acesteia să-i fie plătite și cheltuieli de judecată ocazionate de proces, însă cu prilejul dezbaterii pe fond nu s-a prezentat pentru a reitera această cerere, deosebit nu a prezentat nici o dovadă cu privire la cheltuielile de judecată efectuate.
În concluzie, deși potrivit art.274 Cod procedură civilă, reclamantul care a câștigat procesul este îndreptățit să primească cheltuieli de judecată, motivul de recurs este nefondat și va fi respins, deoarece nu a produs probe în privința cererii formulate.
C de-al doilea motiv de recurs susținut de reclamant este însă fondat pentru că nemenționarea în dispozitiv, în concret a actelor pe care pârâtul este obligat să le comunice reclamantului, este de natură a crea probleme la executarea hotărârii.
Prin urmare, se impunea ca instanța să individualizeze fiecare act în parte, pentru a nu exista nici un fel de neînțelegere atunci când pârâtul va proceda la comunicarea actelor respective.
Ca atare, va admite potrivit art.312 Cod procedură civilă recursul și va modifica sentința în sensul că va obliga pe pârât să comunice reclamantului următoarele acte solicitate prin acțiunea adresată instanței: Anexa nr.3 la Hotărârea nr.31/17 iulie 1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea fondului funciar, adresele cu care s-a primit documentația de la Comisia, adresa cu care s-a trimis acesteia hotărârile nr.31/1991 și adresa cu care s-a trimis documentația de la
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței nr.623/CA/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârât să-i comunice următoarele înscrisuri: Anexa nr.3 la Hotărârea nr.31/17 iulie 1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea fondului funciar, adresele cu care s-a primit documentația de la Comisia, adresa cu care s-a trimis acesteia hotărârile nr.31/1991 și adresa cu care s-a trimis documentația de la
Obligă același pârât să plătească recurentului-reclamant suma de 120 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./30.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
