Obligația de a face. Decizia 428/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 428
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL - PRIN ADMINISTRATOR, împotriva sentinței nr. 2260 din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit - SRL fiind reprezentată de ADMINISTRATOR și pârâta PRIMĂRIA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, că recurenta reclamantă - SRL nu a achitat taxa de timbru, iar pârâta PRIMĂRIA a depus întâmpinare, după care,
Administrator pentru recurenta reclamantă - SRL depune taxa de timbru, timbru judiciar și procură generală judiciară.
Administrator pentru recurenta reclamantă - SRL solicită admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea pârâtei PRIMĂRIA J să elibereze autorizație de construire.
S-a mai arătat că după încheierea contractului de concesiune,recurenta reclamantă a început construcția unui atelier, iar pârâta în anul 2004 chemat-o pe aceasta pentru eliberarea unui nou certificat de urbanism și pentru eliberarea unei noi autorizații de construcție, plătind toate taxele și impozitele.
Recurenta a solicitat ca pârâta PRIMĂRIA J să fie obligată să elibereze toate actele necesare fără achitarea vreunei taxe de emitere a autorizației de construire.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2160 din 29.10.2008 Tribunalul Gorja respins ca tardivă cererea de completare a acțiunii principale cu un nou capăt de cerere formulată de reclamanta - SRL
A respins acțiunea principală formulată de reclamantul - SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria J, județul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL prin administratorul, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia 2695/28.05.2009 a Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de reclamanta - SRL prin adm., împotriva sentinței nr. 2160 din data de 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, fost casată sentința, fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul Gorj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, fiind astfel reinvestită după casare cu judecarea fondului cauzei ce fost înregistrată sub nr-.
Instanța de control judiciar reținut că sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, fiind interpretate greșit atât probele dosarului cauzei cât și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Ca stare de fapt Curtea de apel reținut că: recurentei reclamante i-a fost concesionat în anul 1995 suprafața de teren de 174. conform certificatului de urbanism care a fost prelungit ulterior până la 4.11.2006.
După încheierea contractului de concesionare i-a fost eliberată recurentei autorizație de construire, care și-a pierdut valabilitatea, iar la data de 8.08.2006, când s-a solicitat eliberarea unei noi autorizații de construire intimatul pârât a refuzat, motivat de faptul că s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către foștii proprietari.
Pe această stare de fapt instanța de fond a respins acțiunea, motivat de dispoz. art. 6 și 7 din Legea nr. 50/1991, și de împrejurarea că există cereri de reconstituire a drepturilor de proprietate pentru terenul concesionat, cereri formulate de către foștii proprietari.
Prin sentința nr.2260 din 4.12.2009 Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL -J prin administrator, împotriva pârâtei Primăria -J, ca rămasă fără obiect cu privire la certificatul de urbanism nr. 343/04.11.2004 emis de Primăria
A constatat că reclamantei - SRL i s-a eliberat certificatul de urbanism 131/06.10.2009 pentru terenul concesionat în baza contractului din 25.09.1995 încheiat între Consiluiul Local J și - SRL
Tribunalul Gorj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscala reținut că instanțele au fost investite cu soluționarea contenciosului dedus judecății de reclamantă reprezentat de raportul juridic litigios al părților cu privire la modalitate de realizare a obiectului contractului de concesiune din 1995 încheiat între părți și implicațiile actelor administrativ fiscale reprezentate de certificatul de urbanism și autorizația de construcție în acest sens.
Reclamanta deși recunoaște că i s-a eliberat certificatul de urbanism pentru terenul concesionat în anul 1995 de pârâtă și autorizația de construcție pentru obiectivul de investiție prevăzut în contractul de concesiune pentru terenul respectiv și că a sistat execuția lucrărilor la obiectivul de investiție din contractul de concesiune din lipsa banilor, stare de fapt datorată exclusiv reclamantei ce determinat expirarea valabilității autorizației de construcție, consideră că pârâta are obligația în continuare în baza contractului de concesiune să- prelungească valabilitatea certificatului de urbanism și să-i elibereze o altă autorizație de construcție, pentru construcția prevăzută în contractul de concesiune din 1995, ce trebuia finalizată în termenul prevăzut explicit tot în contractul de concesiune.
Precizările efectuate ulterior de reclamantă s-au încadrat în același obiect al cauzei dedusă judecății, respectiv al obiectului contractului de concesiune reprezentat de realizarea construcției pentru care s- acordat condiționat folosința terenului prin concesionare de către proprietarul terenului în regimul juridic al domeniului privat de interes local.
Interesul local al domeniului privat fiind manifestat chiar prin obiectul contractul de concesiune și este reprezentat de realizarea construcției și nu amânarea executării acesteia, fapt ce rezultă explicit din actul părților.
Referitor la certificatul de urbanismcu privire la terenul concesionat de pârâtă reclamantei în 1995.
Reclamantei i- fost concesionată în anul 1995 suprafața de teren de 174. în baza contractului de concesiune din 25.09.1995, de către Consiliul Local J, având în vedere interesul local privind construirea terenului ce aparține domeniului privat de interes local.
Concesiunea terenului s-a efectuatpentru realizarea obiectului prevăzut la art.2 din contractul de concesiune, respectivobiectivului de investiții prevăzut în planurile urbanistice zonale, având destinația precizată în certificatul de urbanism, eliberat de Direcția de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei
După încheierea contractului de concesionare i-a fost eliberată reclamantei autorizație de construire, în baza certificatului de urbanism existent cu privire laobiectivul de investiții prevăzut în planurile urbanistice zonaleale localității, autorizație care și-a pierdut valabilitatea din vina exclusivă reclamantei, urmare lipsei banilor reclamantei, așa după cum s- menționat în cererea de investire instanțelor.
Reclamanta în calitate de comerciantă a încheiat contractul de concesiune cu obligația efectuării obiectivului de investiție de interes local, obiectiv ce putea fi realizat atât din surse proprii de finanțare cât și din surse atrase și împrumutate de finanțare ale reclamantei, surse de finanțare prevăzute în pasivul patrimonial ce erau condiționate să nu depășească activul patrimonial și pe care se consideră că reclamanta le- avut în vedere la încheierea contractului.
Invocându-se de către reclamantă lipsa banilor, în sensul lipsei surselor de finanțare obiectivului de investiție de interes local prevăzut în autorizația de construcție, după încheierea contractului de concesiune, pune în discuție cauza mediată și cauza imediată a încheierii contractului de concesiune din partea reclamantei.
Durata execuției obiectivului de investiții fiind asumată de părțile din contractul de concesiune, respectiv de reclamantă și pârâtul Consiliul Local ca fiind de 24 de luni de la data "atacării lucrărilor",sub sancțiunea retragerii concesiunii terenului.
Lucrările la obiectivul de investiție din contractul de concesiune fiind atacate de reclamantă, conform autorizației de construcție și certificatului de urbanism eliberate de pârâtă, dar nefinalizate din lipsa banilor reclamantei, după cum tot reclamanta recunoaște prin cererea de investire instanțelor.
Reclamanta a obținut în 2004 de la pârâtă, pentru terenul concesionat în 1995, în suprafață de 174 mp., un alt certificatul de urbanism, având numărul 343 /04.11.2004, în condițiile în care obligațiile contractului de concesiune privind obiectivul de investiții ce reveneau reclamantei, sub sancțiunea retragerii concesiunii terenului, nu au fost îndeplinite pe durata ce început să curgă din 1995 până la data de 04.11. 2004.
Având în vedere că expirat certificatul de urbanism eliberat inițial reclamantei în 1995 și nu se mai putea prelungii durata certificatului de urbanism nr. 343 eliberat reclamantei la data de 04.11.2004, pârâta a emis un nou certificat de urbanism sub nr. 131/06.10.2009 pentru terenul concesionat în baza contractului din 25.09.1995, încheiat între pârâtul Consiliul Local J și reclamanta SCH. SRL pentru ca reclamanta să realizeze obiectivul de investiții prevăzut în contractul de concesiune din 1995.
Referitor la autorizația de construcție a obiectului de investiție prevăzut ca fiind de domeniul interesului local privatcu privire la terenul concesionat de pârâtă reclamantei în 1995.
Reclamanta recunoscut că din lipsa banilor nu mai putut continua lucrările la care s- angajat cu puțin timp înainte prin contractul de concesiune, ce a reprezentat legea părților privind lucrări reprezentate deobiectivul de investiții prevăzut în planurile urbanistice zonalede investiții și în autorizația de construcție.
Lucrările prevăzute în autorizația de construcție, eliberată în acest sens, începute de reclamantă și prevăzute ca obligație în contractul de concesiune al terenului, având în vedere și prevederile art. 10.0.2, din contractul de concesiune din anul 1995, nu au mai putut fi continuate, astfel că autorizația de construcție expirat, așa după cum reclamanta susținut prin cererea de investire instanțelor cu raportul juridic litigios ce face obiectul contenciosului administrativ de față.
Altă autorizație pârâta nu putut să elibereze reclamantei din cauza incertitudinii regimului juridic al terenului concesionat deja reclamantei din anul 1995, teren ce făcut și obiectul cererilor de reconstituire ale foștilor proprietari, având în vedere Legea 247/2005.
Cererile de reconstituire ale foștilor proprietari, în baza Legii 247/2005, reprezintă stări de fapt reale dovedite de pârâtă cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cereri pe care pârâta le-a soluționat, dobândind terenul prin plata despăgubirilor foștilor proprietari și, considerând că interesul local este reprezentat de edificarea construcției pe terenul concesionat în 1995, a eliberat reclamantei certificatului de urbanism 131/06.10.2009 în vederea eliberării unei noi autorizații de construcție cu respectarea dispozițiilor legale în această materie.
Referitor la certificatul de urbanismca act administrativ fiscal subsecventautorizației de construcție a obiectului de investiție prevăzut în contractul de concesiuneca act administrativ fiscal principal, ambele acte administrative privind terenul concesionat de pârâtă reclamantei în 1995.
Contractul de concesiune din 1995, certificatul de urbanism din 1995, certificatul de urbanism nr. 343 /04.11.2004, au fost emise de pârâtă în condițiile în care cu privire la terenul concesionat reclamantei se punea în discuție reconstituirea dreptului de proprietate foștilor proprietari în baza Legii 247/2005.
După despăgubirea foștilor proprietari pentru suprafețele de teren ce li se cuveneau de drept, s-a pututdovedi modalitateade dobândire terenului de către pârâtă, dându-i posibilitatea pârâtei să efectueze publicitatea imobiliară în baza Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, republicată, art. 46, în regimul real al acesteia, al cărții funciare speciale ce se referă și la terenurile cu sau fără construcții ce aparțin domeniuluipublic și privat de interes localal unității administrativ-teritoriale unde sunt situate.
Opozabilitatea actului ( contractului de concesiune al terenului) prin publicitatea acestuia în regimul real al cărții funciare speciale devineerga ommnes,transformându-se în această opozabilitate din opozabilitate de tipulalios acta(între părțile contractante), astfel că foștilor proprietari despăgubiți de la data publicității contractului de concesiune, acesta le va fi opozabil.
Eliberarea certificatului de urbanism 131/06.10.2009 pentru terenul concesionat reclamantei s-a putut efectua de pârâtă după ce s-au respectat dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, republicată, ce prevede la art. 46 că: "(1) Imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Cărțile funciare speciale se țin de către birourile teritoriale ale oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.",așa după cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei.
Din domeniu privat de interes local face parte și terenul concesionat reclamantei de pârâtă încă din 1995, teren pentru care reclamanta nu putut face dovada provenienței sale în domeniul public și din ce surse financiar bugetare s-au suportat costurile de dobândire a terenului respectiv (inventarierea domeniului public fiind o stare de fapt ce nu exclude proba diabolică privind dovada modului de dobândire a terenului, sursele de proveniență a mijloacelor bănești plătite pentru dobândirea terenului fiind cele ce pot întrerupe proba diabolică privind dovada modului de dobândire a terenului).
Aceasta fost starea de fapt ce a determinat ca publicitatea la modalitatea de dobândire și la modul de înstrăinare a folosinței ca dezmembrământ al dreptului real de proprietate prin contractul de concesiune, nici în regimul personal al publicității (registrele de inscripțiuni și transcripțiuni) și nici în regimul real al publicității (carte funciară specială), să nu se poată face, până în momentul în care au fost despăgubiți foștii proprietari ai terenurilor și astfel s-a clarificat regimul juridic al terenului concesionat reclamantei.
Publicitatea referitoare la dovada (contractul de concesiune ) înstrăinării cu privire la dezmembrământul folosinței dreptului real de proprietate ce privește un bun din domeniul privat de interes local se face în același timp în două cărți funciare, una din cărțile funciare este specială, fiind prevăzută pentru domeniului public și una din cărțile funciare este de drept comun și se referă la publicitatea folosinței terenului concesionată reclamantei, urmare contractului de concesiune încheiat între părți.
Această publicitate nu s- putut face pentru că pârâtul, proprietarul ce a concesionat terenul nu era sigur pe proprietatea respectivă a terenului concesionat în 1995, având în vedere Legea 247/2005, proprietate ce putea fi reconstituită sau constituită în natură foștilor proprietari de terenuri pe fostul amplasament sau pe un amplasament din imediata apropriere fostului amplasament, în condițiile în care se mai opta și pentru compensări bănești de către parte din foști proprietari și nu se dorea restituirea de către toți proprietarii în natură (in integrum).
Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile administrației locale, în conformitate cu prevederile, PUZ și, ce reprezintă planurile urbanistice generale,zonale și de detaliu, precum și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
De asemenea, art.7 alin.6 din același act normativ, prevede că neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației de construire, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire.
În situația în care caracteristicile nu se schimbă față de autorizația inițială, se va putea emite o noua autorizație de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.
Așa cum se prevede la alin.7, prin excepție de la prevederile alin. 6, în cazul justificat în care lucrările de construcții nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acesteia.
Prelungirea valabilității autorizației se poate acorda o singura data și pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.
Instanța, ca urmare a stării de fapt constatate în baza probelor aflate la dosarul cauzei,a considerat că rinp. emiterea certificatului de urbanism 131/06.10.2009 pentru terenul concesionat reclamantei, pârâta dat eficiență interesului local al domeniului public din care face parte terenul concesionat, deși putea retrage concesiunea terenului în baza prevederilor din contractul de concesiune din 1995, astfel că a lăsat fără obiect acțiunea reclamantei cu precizările ulterioare.
Precizările ulterioare ale reclamantei, efectuate până la termenul în care părțile au formulat concluzii pe fondul cauzei, fac parte tot din același contencios dedus judecății instanțelor, reprezentat de raportul juridic litigios al părților cu privire la modalitate de realizare contractului de concesiune din 1995 încheiat între părți, astfel că acțiunea în întregul ei formulată de reclamantă se privește ca fiind rămasă fără obiect, urmând să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta reclamantă - SRL criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea stării de fapt s-a susținut, în esență, că deși pârâta a procedat la emiterea certificatului de urbanism, aceasta refuză în mod nejustificat să-i elibereze reclamantei autorizație de construire.
La data de 17.02.2010 intimata pârâtă Primăria Orașului Jaf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat corect actele deduse judecății și a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 7 alin. 6 și 9 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și ale art. 52 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Normele legale enunțate anterior prevăd că autorizația de construire își pierde valabilitatea prin neînceperea lucrărilor în temeiul de valabilitate stabilit prin autorizația de construire ori prin nefinalizarea acestora conform datei de execuție stabilite prin autorizație dacă nu a fost solicitată prelungirea valabilității autorizației.
În speță, prin contractul de concesiune nr. 1677 încheiat la data de 26.09.1995, Consiliul Local al Orașului Jac oncesionat recurentei reclamante suprafața de 174. teren, în vederea edificării unui spațiu comercial.
Contractul de concesiune a fost încheiat pe o durată de 99 de ani, iar conform clauzelor acesteia reclamanta avea obligația să edifice construcția într-un interval de 2 ani de la încheierea contractului.
În vederea realizării construcției ce face obiectul contractului de concesiune, reclamantei i s- eliberat certificatul de urbanism nr. 343/2004 ce a fost ulterior prelungit până la data de 4 noiembrie 2007, precum și autorizația de construire nr. 44/31.05.1996.
Reclamanta nu a procedat la executarea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizația de construire, astfel că valabilitatea acesteia a expirat.
Prin cererea nr. 11756/13.12.2007 reclamanta a solicitat Primăriei Orașului J, emiterea unui nou certificat de urbanism, certificat ce a fost eliberat de către pârâtă la data de 28.12.2007(certificat nr. 136/2007).
La data de 30.09.2009, societatea reclamantă formulează o nouă cerere către autoritatea pârâtă pentru emiterea unui alt certificat de urbanism, în vederea obținerii autorizației de desființare chioșc metalic și a autorizației de construire a unui spațiu comercial.
Primăria Orașului Jas oluționat favorabil cererea reclamantei procedând la eliberarea certificatului de urbanism nr. 131/06.10.2009.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a reținut că emiterea unui nou certificat de urbanism pentru terenul ce face obiectul contractului de concesiune lipsește de obiect acțiunea dedusă judecății.
Pentru emiterea autorizației de construire, reclamanta nu s-a adresat cu o nouă cerere autorității administrative în conformitate cu dispoz. art. 7 alin.6 din Legea nr. 50/1991, astfel că în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantei.
Pentru aceste considerente, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod pr. Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL - PRIN ADMINISTRATOR, împotriva sentinței nr. 2260 din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//
Jud. fond T
24 Februarie 2010
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
