Obligația de a face. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.434

Ședința publică de la 23 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dorina Vasile judecător

JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu

JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu

Grefier - - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta " " SRL, cu sediul în F,-,.1,.8, județul V, împotriva sentinței nr. 55 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta " " SRL prin reprezentantul său dl., în baza delegației aflate la dosar, și intimata " " SRL, prin consilier juridic, în baza delegației aflate la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Întrebate fiind reprezentanții părților prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul recurentei, susține oral motivele de recurs. Apreciază că hotărârea atacată este netemeinică deoarece a fost dată fără a se valorifica mijloacele de probă deduse judecății care arată că recurenta nu a deținut în posesie suprafața de teren stipulată în Actul Adițional nr.1/30.06.2006 și mai mult decât atât intimata nu a făcut dovada că a predat spre posesie suprafața de 950 așa după cum arată clauza contractuală din același adițional. Precizează că instanța de fond face referire la procesul verbal pentru suprafața inițială de 1.950 care nu are nici o legătură cu suprafața de 950 ce trebuia determinată prin schița cu vecinătăți și coordonate de posesie printr-un document de la care să se nască obligația contractuală de plată a redevenței. Arată că nu au avut în posesie și nu au folosit acest teren. Pentru motivele susținute și în cererea de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut la art.304 pct.7,8,9 Cod proc.civilă cu aplicarea art.312 alin.2 și 3 Cod proc.civilă.

Reprezentantul intimatei, cu privire la susținerile recurentei cu referire la faptul că Primăria nu a făcut dovada că a predat spre posesie suprafața de 950, arată că acestea sunt neîntemeiate, motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile art.969 și următoarele din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ele obligând mai ales la ceea ce este expres stipulat în ele. Din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că recurenta a fost împiedicată să folosească terenul diminuat de 950 pe care a amplasat o construcție. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Depune note de concluzii la dosar.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.55/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.4564/2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în F,-,.16,.8, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA FOCSANI, cu sediul în str.-, nr.1, pentru obligația de a face - anularea tuturor documentelor fiscale în valoare de 20.000 lei RON plus dobânzile și penalitățile aferente, care privesc plata chiriei stipulate în contractul de închiriere nr.21109/08.12.2004, aferente perioadei 01.06.2006-27.07.2008, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunțată această sentință, instanța de fond a reținut:

Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta F, prin reprezentant legal, a chemat în judecată, în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, pe pârâta PRIMĂRIA municipiului F solicitând să fie obligată să anuleze toate documentele fiscale în valoare de 20.000 lei RON plus dobânzile și penalitățile aferente, care i-au fost înaintate de către aceasta și care privesc plata chiriei stipulate în contractul de închiriere nr.21109/08.12.2004 aferente perioadei 01.06.2006-27.07.2008.

La data de 08.12.2004 între părți se încheie contractul nr.21109 prin care reclamanta dobândește folosința, cu titlu de închiriere a suprafeței de 1950 mp, teren situat în F strada - nr.3 C, prețul chiriei fiind convenit la suma de 90.500lei/mp/an.

Potrivit dispozițiilor art.5 din contract, părțile au convenit ca plata primei rate să se facă la data semnării procesului verbal de punere în posesie.

Potrivit dispozițiilor art.9 din contract s-a prevăzut ca plata chiriei anuale să se facă trimestrial, în patru rate, până la data de 15 ultimei luni din fiecare trimestru, sub sancțiunea plății de majorări de întârziere.

Acest teren a fost predat reclamantei în baza procesului verbal din 22.11.2005.

La data de 02.06.2006 cu cererea nr.23182 reclamanta a solicitat pârâtei diminuarea suprafeței de teren închiriate cu 1000 mp, sens în care s-a încheiat actul adițional nr.1 din 30.06.2006 prin care părțile au convenit să modifice doar Capitolul II din Contract "Obiectul contractului"în sensul înscrierii doar a suprafeței de 950 mp, fiind menținute celelalte clauze contractuale.

Așa cum rezultă din susținerile coroborate ale părților, după încheierea acestui act adițional reclamanta nu a mai achitat prețul chiriei, motiv pentru care în sarcina sa au fost emise trei titluri executorii: nr.22759/14.08.2006; nr.6716/25.01.2007 și nr.25136/24.03.2008 pentru chiria datorată, pentru actualizarea acesteia conform art.6 din contract și pentru majorările de întârziere.

Prin acțiune reclamanta a susținut că aceste sume nu sunt datorate în condițiile în care nu s-a încheiat un proces verbal prin care să-i fie predat terenul în suprafață de 950 mp. nefiindu-i astfel asigurată pașnica folosință a terenului închiriat.

Potrivit dispozițiilor art.969 și următoarele din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ele obligând mai ales la ceea ce este expres stipulat în ele.

Pornind de la acest principiu, definitoriu pentru disciplina contractuală, Tribunalul a reținut că reclamantei, ca urmare a încheierii contractului nr.21109/2004 i-a fost predat pe bază de proces verbal suprafața inițială de 1950 mp, de acest moment al predării - primirii fiind condiționată potrivit art.5 paragraf 1 din contract plata primei rate, nu și a celor trimestriale.

Împrejurarea că părțile au convenit diminuarea suprafeței închiriate de la 1950 mp la 950 mp, fără a schimba locația acestui teren, nu conducea la nașterea unei noi obligații în sarcina pârâtei de a proceda la o nouă punere în posesie, cu atât mai mult cu cât părțile au prevăzut în actul adițional că se mențin toate celelalte prevederi ale contractului inițial.

Din procesul verbal încheiat la data de 22.11.2005 a rezultat că pe terenul închiriat reclamanta amplasa o construcție provizorie în care să desfășoare activități de prestări servicii, astfel apar ca neîntemeiate susținerile acesteia în sensul că nu i s-a asigurat o pașnică folosință a terenului închiriat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea reclamantă cu următoarea motivare:

Hotărârea atacată este netemeinică deoarece a fost dată fără a se valorifica mijloacele de probă deduse judecății care în mod clar arată că reclamanta nu a deținut în posesie suprafața de teren stipulată în Adițional nr.1/30.06.2006.

Primăria Municipiului F nu a făcut dovada că a predat spre posesie suprafața de 950 așa după cum arată clauza contractuală din același adițional.

Conform clauzei contractuale planul de situație care trebuia să facă parte ca anexă la actul adițional nr.1/30.06.2006 nu s-a întocmit între cele două părți, deoarece terenul în suprafață de 950 nu a fost predat reclamantei.

În motivația instanței se face referire la procesul verbal pentru suprafața inițială de 1950 care nu are nici o legătură cu suprafața de 950 ce trebuia determinată prin schița cu vecinătăți și coordonate de posesie printr-un document de la care să se nască obligația contractuală de plată a redevenței.

Susținerea în motivație că nu a fost administrată nici o probă cu privire la imposibilitatea posesiei suprafeței de 950 nu se poate susține deoarece nu putea fi împiedicat a folosi un teren pe care nu îl aveau în posesie.

În același context nu se poate dovedi că reclamanta a amplasat o construcție provizorie întrucât aceasta presupunea întocmirea unui certificat de urbanism aprobat de Primăria F conform art.13 Legea nr.50/1991 Prin urmare nu era posibilă amplasarea unei construcții.

Motivația sentinței precum că diminuarea suprafeței de 950 nu conducea la noi obligații este eronată și nelegală deoarece însăși: "Obiectul contractului" Art.1, Adițional nr.1/30.06.2006 prevede această obligație. Cu atât mai mult la Capitolul IV Art.5 din Contractul cadru reiese fără echivoc că plata primei rate se face de la data semnării procesului verbal de punere în posesie. În cazul supus judecății nu au fost puși în posesie conform adițional nr.1/30.06.2006. Aceasta confirmă lipsa de folosință a terenului care nu poate genera obligație de plată.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând actele dosarului constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta a fost aceea care a solicitat diminuarea suprafeței de 1.950 cât fusese inițial la 950 și astfel s-a încheiat actul adițional nr.30.06.2006 la contractul de închiriere, iar ca urmare a încheierii contractului nr.21109/2004 i-a fost predată de la început recurentei suprafața de 1950

Evident că după diminuarea suprafeței închiriate, nu se mai putea face o nouă punere în posesie, întrucât prin actul adițional părțile deja au stipulat de comun acord că celelalte prevederi ale contractului rămân valabile.

În concluzie, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta " " SRL, cu sediul în F,-,.1,.8, județul V, împotriva sentinței nr. 55 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

- -

Red.VS/02.07.2009

Teho ZE/02.07.2009

ex.2

Fond:

Președinte:Dorina Vasile
Judecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Galati