Obligația de a face. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--21.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.435
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta Production and T și pârâtul Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.1/CA/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la data de 08.04.2008, în două exemplare, obiectivele pentru expertiză contabilă iar pârâtul recurent a depus la data de 31.03.2008 nr.100/28.04.1998, nr.72/27.03.2001 precum și nr.HG525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism iar la data de 09.04.2008 a depus Note de ședință.
Reprezentanta pârâtului recurent depune delegație.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea probei cu expertiza contabilă în faza de recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că au solicitat și în primă instanță administrarea acestei probe dar le-a fost respinsă cererea, motiv pentru care o susține în fața instanței de recurs.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea cererii întrucât nu este admisibilă în faza de recurs.
În baza prevederilor art.305 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea în probațiune formulată ca fiind inadmisibilă în această fază procesuală.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu sunt reale susținerile din notele de ședință depuse de pârâtul recurent, conform cărora, față de reclamanta recurentă s-ar fi deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că la notele de ședință a anexat și adresa primită de la lichidator, pe care o comunică și cu reprezentantul reclamantei recurente, motiv pentru care solicită amânarea cauzei întrucât reclamanta recurentă aflându-se în procedură de insolvență, apreciază că nu are calitate procesuală în cauză, aceasta fiind reprezentată de lichidator.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că este o confuzie întrucât societatea pe care o reprezintă este o societate pe acțiuni iar din respectiva adresă rezultă că este vorba de o societate cu răspundere limitată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată, constatând că - SRL menționată în adresă este o altă societate comercială decât reclamanta recurentă din prezenta cauză care este - - și cu alte date de identificare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în ce privește plata daunelor cauzate de pârâtă prin refuzul soluționării cererii. În primă instanță a făcut dovada prejudiciului depunând contracte similare ale altor societăți comerciale. Totodată solicită respingerea recursului formulat de pârât ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate pentru motivele formulate. Arată că pentru acest termen de judecată a depus în copie nr.100/1998 precum și nr.72/2001 prin care s-a abrogat cea dintâi hotărâre. Solicită respingerea recursului reclamantei și-n consecință a despăgubirilor solicitate de aceasta ca neintemeiate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -, s-au respins excepțiile și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - " Production " - T, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T și-n consecință a obligat pârâtul la adoptarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona Antenelor T din care fac parte parcelele cu nr.cad.1723/2/1/1/1/1/b/2/b2 înscris în CF nr.- T și nr.cad. 1723/2/1/1/1/1/b/2/a/2 înscris în CF nr.- T, proprietatea reclamantei, în corelare cu planul urbanistic zonal. A respins petitul cererii privind daunele materiale și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.6831/ 30 din 21.09.2007, reclamanta - " Production " -, a solicitat în procedura contenciosului-administrativ obligarea pârâtului Mun.T, la adoptarea planului urbanistic de detaliu pentru zona antenelor din T din care fac parte parcelele cu nr.cad. 1723/2/1/1/1/1/b/2/b2 înscris în CF nr.- T și nr.cad 1723/2/1/1/1/1/b/2/a/2 înscris în CF nr.- T, proprietatea reclamantei, cu daune materiale în sumă de 3.740.000 Euro, pentru prejudiciul cauzat prin refuzul aprobării planului urbanistic de detaliu și cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta relevă că, s-a adresat Primarului Mun.T, pentru emiterea unui certificat de urbanism privitor terenului proprietatea sa identificat prin parcele cu nr.cad. susmenționate, în vederea obținerii autorizației de construire a unei clădirii de birouri și funcțiuni complementare, cu suprafața utilă de 11.000 mp.
Primarul Municipiului Tae mis certificatul de urbanism nr.532/7.02.2006, care la pct.3 "regimul tehnic" statuează că potrivit planului urbanistic general aprobat prin HCL nr.157/2002, zona în care se află terenul reclamantei are interdicție temporară de construire până la elaborarea planului urbanistic al zonei respective.
Întrucât, un astfel de plan urbanistic zonal nu a fost aprobat până în prezent deși, reclamanta a depus documentația tehnică pentru aprobarea planului urbanistic de detaliu cu termen pentru rezolvarea cererii la data de 4.04.2006.
Primăria Mun.T la data de 24.01.2007, i-a comunicat petentei, că documentația nu poate fi avizată de serviciul juridic, până la clarificarea situației juridice, deși, în nota anexată de acest serviciu se menționează că acțiunea judecătorească la care se face referire a fost soluționată la data de 30.10.2006, dovada în acest sens constituind-o însăși c nr.579/CA/2006, a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă la acea dată.
Reclamanta s-a adresat din nou la data de 20.02.2007, cu documentația privind aprobarea planului urbanistic de detaliu la care a atașat și hotărârea judecătorească nr.579/CA/2006, pentru a dovedii inexistenta unui alt litigiu judecătoresc și prin urmare poate fi reluată procedura administrativă pentru aprobarea, însă, deși a primit termen de rezolvare la data de 23.03.2007, până la data prezentului demers judiciar nu a primit nici un răspuns din partea autorității publice, această tăcere fiind apreciată de către petentă ca un refuz tacit nejustificat de rezolvarea cererii și care i-a adus un prejudiciu în cuantum de 3.740.000 Euro, reprezentând profitul nerealizat ca urmarea întârzierii acestei clădiri de birouri din culpa efectivă a T în competența căruia cade aprobarea planului urbanistic de detaliu.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.nr.554/2004, iar în probațiune a atașat la dosar certificat de urbanism nr.532/7.02.2006, dovada depunerii documentației pentru, extras CF nr.- și nr.- T, adresa nr.-/24.01.2007 a Primăriei Municipiului T, nota nr.322/3.11.2006 a Serviciului juridic a T, copie cerere pentru aprobare și dovada depunerii acestei cereri cu termen de rezolvare la data de 23.03.2007, documentația pentru elaborarea, dovada achitării taxei judiciare și timbru judiciar.
Prin întâmpinare, pârâtul invocă excepția autorității puterii de lucru judecat, în raport de c nr.579/CA/2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos.nr-, excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art.7 al.1 din Lg.nr.554/2004, și lipsei de interes întrucât la data de 01.06.2007, reprezentantul reclamantei a ridicat documentația depusă la Primărie.
Pe fond, arată că acțiunea promovată de reclamantă este nefondată, întrucât comisia de analiză a documentației în ședința din 17.07.2006, a pus în vedere reclamantei să completeze dosarul cu studii de specialitate suplimentare prin faptul că tinde să se realizeze un perete de clădirii înalte înspre cetate, monument istoric declarat în anul 2004, iar reclamanta nu numai că nu a completat documentația pe care a depus-o din nou în aceiași formă și care i-a fost de asemenea restituită la data de 1.06.2007.
Totodată, solicită și respingerea capătului doi de cerere întrucât prejudiciu nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă.
Conform art.137 pr.civ, instanța s-a pronunțat mai întâii asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare de către pârât.
Analizând c nr.579/CA/31.10.2006, a Tribunalului Timiș, s-a constatat că nu sunt incidente disp.art.1201 civil, deoarece prezenta cerere are ca obiect obligarea T la adoptarea planului urbanistic de detaliu, iar prima cerere a reclamantei a făcut obiectul constatării aprobării tacite a acestui plan urbanistic de detaliu.
De asemenea, cauza celor două acțiuni este diferită, întrucât cererea de față este rezultanta refuzului nejustificat al autorității publice pârâte de a emite -ul, fiind întemeiată pe disp.Lg.nr.554/2004, în timp ce prima cerere a fost determinată de pasivitatea aceleiași autorități publice care se sancționează prin OUG nr.27/2003, după cum această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, adică, nu s-a soluționat fondul pricinii, ceea ce face ca prezumția autorității de lucru judecat să nu ființeze.
Nu subzistă nici excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât condiția cerută de art.7 din Lg.nr.554/2004, nu este cerută în cazul refuzului nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a unei persoane referitoare la un drept sau un interes legitim, iar înscrisul atașat la 17, atestă înregistrarea cererii reclamantei la data de 21.02.2007, cu termen de rezolvare la data de 23.03.2007 și nu se face dovada de către pârât a modului în care a fost rezolvată cererea.
Totodată, a fost respinsă și excepția lipsei de interes, întrucât atât acțiunea introductivă cât și actele dosarului atestă cu puterea evidenței că interesul reclamantei este acela de ridicare pe terenul proprietate a unei clădirii de birouri și funcțiuni complementare, cu suprafața utilă de 11.000 mp.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că, cererea reclamantei așa cum a fost formulată este întemeiată în parte, și a admis-o în această formă pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
În raport de dispozițiile cuprinse în cap.I și II din Lg.nr.350/2001, toate lucrările de amenajarea teritoriului din intravilanul și extravilanul localităților și indiferent de natura construcțiilor se desfășoară după anumite reguli care trebuie să fie respectate atât de autoritățile publice cât și de către persoanele fizice și juridice, întreaga activitate având la bază principiul autonomiei locale, al parteneriatului, al participării populației în procesul de luare a deciziilor, al transparenței precum și al descentralizării serviciilor publice și cel al dezvoltării durabile.
Art.39 al.1 din Lg.nr.350/2001, prevede la al.1 " în sensul prezentei legi, prin documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism se înțelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism, avizate și aprobate conform prezentei legi", iar la art.40 din lege se statuează că, documentațiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele: lit. ) Planul de amenajare a teritoriului zonal;
Apoi, potrivit art.48 din Lg.nr.350/2001, planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătățile imediate și se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.
În contextul prev.art.50 din Lg.nr.350/2001, inițiativa elaborării documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aparține colectivităților locale, prin autoritățile deliberative și executive, Guvernului, precum și persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului și în dezvoltarea localităților, autoritățile administrației publice locale având obligația să prevadă în bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a hărților de risc, precum și a studiilor de fundamentare necesare în vederea elaborării acestora, text de lege care coroborat cu prev.art.36 al.5 lit.c, si art.63 lit. din nr.215/2001, abilitează consiliile locale, adoptarea de hotărâri privitor la documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, Primarul având competență în elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege pe care le supune aprobării consiliului local și acționează pentru respectarea prevederilor acestora, în absența Planului de amenajare a teritoriului județean și a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente nu se pot realiza investiții în construcții, lucrări tehnico-edilitare, precum și orice alte investiții urbane.
Dreptul de proprietate așa cum acesta este definit prin art.44 din legea fundamentală, constituie o unitate a trei atribute importante, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, adică, exercitarea acestora, comportă punerea în valoare a acestor atribute de către proprietar în mod direct și nemijlocit prin putere proprie și în interesul proprietarului, în speță, dreptul de folosință asupra terenurilor reprezintă prerogativa în temeiul căruia proprietarul are puterea de a utiliza bunul în propriul său interes.
Apoi, scopul art.52 din Constituția României și al art.1 din Lg.nr. 554/2004, este acela de al apăra pe particular - persoană fizică sau juridică - împotriva abuzurilor autorităților publice, care, prin emiterea de acte administrative sau prin refuzul de a elibera un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, vatămă în acest mod un drept recunoscut de lege al acestora.
Probele cauzei atestă, fără putință de tăgadă că, reclamanta este proprietară tabulară a parcelelor înscrise in CF nr.-, nr. cadastral 1723/2/1/1/1/1/b/2/b/2 și CF nr.- nr. cadastral 1623/2/1/1/1/1/b/2/a/2, atașate la 12-13.
La data de 21.02.2007 reclamanta a depus la Registratura Primăriei Mun. T cerere pentru aprobarea documentației pentru elaborarea însoțită de documentația aferentă, iar termenul legal de rezolvare, cum de altfel rezultă și din dovada înregistrării cererii, respectiv 30 de zile de la data înregistrării ei, s-a împlinit la data de 23.03.2007, însă pârâtul nu face dovada că a răspuns cererii adresate, deși, documentația tehnică solicitată a fost întocmită de proiectantul autorizat - " 3" SRL, iar elaborarea și aprobarea acestor documentații tehnice, care în final fac parte din conținutul planurilor urbanistice sunt de competența exclusivă a autorității administrației publice locale.
De altfel, prin întâmpinare pârâtul își motivează nesoluționarea cererii reclamantei pe necesitatea unui timp mai îndelungat, precum și a faptului că documentația depusă ridica probleme de urbanism speciale prin amplasarea acesteia față de clădirile aprobate anterior precum și prin distanțele rămase și care stabilesc limitele de proprietate, însă, nimic nu împiedeca autoritatea publică să adopte documentații în condițiile Lg. nr.350/2001, adică, a unui cadru urbanistic unitar și coerent ce trebuie să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiile urbanistice prev.prin sau PUZ.
Se observă, însă în pricina de față, că municipalitatea nu a făcut nici o dovadă că ar avea în vedere vreo hotărâre cu privire la condițiile în care reclamanta poate concepe sau realiza vreo construcție pe terenurile a cărei proprietară tabulară este, generând prin acesta un exces de putere așa cum acesta este definit de art.2 lit.n din Lg.nr.54/2004, motiv pentru care acest petit al cererii a fost admis.
În schimb, instanța a respins petitul cererii privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale în sumă de 3.740.000 Euro cu titlul de despăgubiri pentru refuzul aprobării planului urbanistic de detaliu, deoarece, în contextul prev.art.17 din Lg.nr.554/2004, cererile adresate instanței de contencios administrativ se judecă de urgență, iar pe de altă parte, la data pronunțării instanței pe petitul principal nu se cunoaște efectiv întinderea pagubei încercată de reclamantă, care trebuie totuși constată în condițiile art.998 si urm Cod civil, cu atât mai mult cu cât însăși reclamanta oscilează între prețul de 20 Euro și 30 Euro pe mp, omițând în același timp din vedere, faptul că, inițial s-a adresat aceleiași instanțe de contencios în procedura aprobării tacite reglementată de OUG nr.27/2003, cerere care i-a fost respinsă ca inadmisibilă, deci, nu poate fi exclusă în totalitate culpa reclamantei în revenirea cu altă cerere adresată aceluiași pârât.
Așa fiind, în temeiul art.1 art.2 lit.n, art.10 și art.18 din Lg.nr.554/2004, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte conform dispozitivului hotărârii.
În temeiul art.274 pr.civ, pârâtul fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.760 lei, reprezentând onorariu avocațial conform CH nr.-/20.09.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta - PRODUCTION -, și pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Reclamanta recurentă solicită casarea în parte a sentinței, respectiv în ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în sumă de 3.740.000 Euro și trimiterea acestei cereri spre rejudecare la Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevederilor art. 304 pct. 9, 312 pct. 5 din Codul d e procedură civilă și art. 20 alin 3 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În motivarea recursului, reclamanta arată următoarele:
Hotărârea primei instanțe asupra petitului privind obligarea autorității publice la plata daunelor cauzate prin refuzul soluționării cererii echivalează cu o nepronunțare asupra pretențiilor formulate.
În primul rând, prin respingerea probei cu expertiza tehnică de specialitate prima instanță a privat recurenta de posibilitatea dovedirii prejudiciului cauzat, aceasta în timp ce, în considerentele hotărârii se reține, drept argument al respingerii cererii faptul că "însăși reclamanta oscilează între prețul de 20 euro/mp și 30 euro/mp".
În realitate, nu s-a oscilat în ceea ce privește pretențiile formulate, însă s-a arătat că nivelul chiriei se poate situa între valorile indicate, iar pe de altă parte, în funcție de concluziile raportului de expertiză, are posibilitatea de a mări sau micșora câtimea obiectului cererii, în condițiile art. 132, alin 23, pct. - 2 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii în probațiune, formulată în scris și depusă la dosarul cauzei, a arătat că înțelege să solicite această probă pentru a fi determinat în mod exact și lipsit de echivoc, de către experți tehnici judiciari, cuantumul prejudiciului suferit de către societate.
Mai arată că nu poate fi primită nici motivarea primei instanțe potrivit căreia "la data pronunțării instanței pe petitul principal nu se cunoaște efectiv întinderea pagubei încercată de reclamantă", cât timp, pe de o parte, a solicitat în mod expres obligarea autorităților publice doar la plata prejudiciului suferit până la promovarea cererii de chemare în judecată, iar pe de altă parte, prin cererea în probațiune formulată a urmărit tocmai să dovedească cuantumul acestui prejudiciu.
De asemenea, caracterul urgent al soluționării cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 - reținut de prima instanță - nu implică cenzurarea părților în dreptul lor de a-și proba pretențiile, mai ales că, în situația în care unul dintre petite se află în stare de judecată, soluția prevăzută de Codul d e procedură civilă este disjungerea cererilor, iar nu respingerea de plano a celorlalte petite.
Sunt lipsite de orice suport legal și afirmațiile primei instanțe conform cărora cuantumul prejudiciului ar trebui constatat în temeiul art. 998 și urm. din Codul civil, cât timp, dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres că poate face obiectul acțiunii judiciare adresată instanței de contencios și repararea pagubei cauzate prin conduita autorității publice.
Pârâtul recurent Consiliul Local al municipiului T, a solicitat, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, pe fond, să se respingă în totalitate acțiunea reclamantei.
În motivarea recursului, pârâtul recurent susține următoarele:
Pe cale de excepție a fost reiterată excepția puterii de lucru judecat, în sensul că pe rolul Tribunalului Timișa existat dosarul nr- al cărui obiect a fost același în sensul constatării aprobării tacite cu privire la solicitarea aceleiași reclamante de aprobare a pentru "Zona Antenelor" T pentru executarea unei clădiri cu 14 etaje și care a fost soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii conform sentinței civile pronunțată în ședința publică din 31.10.2006.
Se apreciază că instanța de fond a analizat cu superficialitate motivele invocate în susținerea excepției pe care o consideră întemeiată și justificată, întrucât există identitate atât de părți cât și de obiect, iar atâta timp cât partea din hotărârea care interesează puterea de lucru judecat este dispozitivul, pentru că în dispozitiv este cuprinsă soluția ce urmează a fi executată de către cel ce cade în pretenții, prima instanță trebuia să aibă în vedere sentința pronunțată în dosar nr-, întrucât atât acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, în folosul reclamantei intimate, cu toate că documentația acesteia nu respectă toate dispozițiile legale în vigoare cât și acțiunea de față are drept obligarea instituției la emiterea, deci există identitate de obiect atâta timp cât ambele acțiuni formulate, au drept scop emiterea aceluiași act - plan urbanistic de detaliu.
Tot pe cale de excepție reiterează și inadmisibilitatea prezentei acțiuni raportat la faptul că reclamanta nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, deoarece pentru a avea eficiență procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termenul stipulat expres de dispozițiile art. 7 alin. 1 ce prevede: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsura organului ierarhic superior, dacă acesta exista"
Față de dispozițiile invocate mai sus solicită instanței să aprecieze că plângerea prealabilă nu există, întrucât reclamanta ar fi trebuit să o înregistreze la data de 23.03.2007, când susține că autoritatea publică locală trebuia să-i emită răspuns, iar potrivit dorinței legiuitorului îndeplinirea procedurii prealabile este imperativ, aspect rezultând din însăși formularea folosită: ". înainte de a se adresa instanței contencios administrativ competente.".
Această procedură prealabilă este denumită și recurs grațios sau administrativ, fiind o condiție imperativ obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare.
Excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond peremtorie și dirimantă și este evident faptul că pentru a da eficiență, procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termen.
Legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părții interesate, dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței de împlinirea ei.
Reiterează de asemenea și excepția lipsei de interes în formularea prezentei cereri atâta timp cât și la data depunerii cererii (21.02.2007) certificatul de urbanism nr. 532/07.02.2006 era expirat, pentru că acesta are valabilitate de 12 luni și nici în prezent acesta nu a fost prelungit sau solicitat un certificat de urbanism nou, astfel că în prezent acțiunea reclamantei nici nu mai are obiect.
Instanța de fond nici nu a analizat sub acest aspect cererea reclamantei intimate, nefăcând nici o vorbire despre expirarea certificatului de urbanism în favoarea reclamantei, cu toate că acest fapt a fost învederat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, iar instanța de contencios administrativ ar fi trebuit să verifice acest lucru în principal și apoi să analizeze celelalte motive de fapt ale reclamantei cuprinse în acțiune.
Certificatul de urbanism nr. 532/07.02.2006 de care se prevalează intimata în prezenta acțiune a expirat la data de 07.02.2007, chiar înainte de a depune reclamanta intimată solicitarea sa de adoptare a -ului la data de 21.02.2007, fapt nesesizat de instanța de fond, cu toate că prin întâmpinare s-a arătat acest fapt, astfel că acțiunea reclamantei este total neîntemeiată, iar instanța de fond a greșit în mod evident.
Legea nr. 50/1991 modificată, republicată și Normele de aplicare ale acesteia prevăd că prelungirea certificatului de urbanism se face la solicitarea, beneficiarului acestuia cu 30 de zile înainte de expirare, ori în acest caz, reclamanta intimată nu face dovada că ar fi cerut expres prelungirea acestui certificat de urbanism, expirat cu 30 de zile înainte de data expirării acestuia; (și anume cu 30 de zile înainte de data de 07.02.2007, dată la care acest certificat de urbanism a expirat).
Astfel, atâta timp cât certificatul de urbanism în baza căruia se solicit adoptarea - ului este expirat, cererea reclamantei intimate este total neîntemeiată.
Mai mult, invocă lipsa interesului reclamantei intimate în,promovarea acestei acțiuni, întrucât la data de 01.06.2007 reprezentantul reclamantei a ridicat documentația depusă și anume: 3 exemplare ale acesteia așa cum rezultă din înscrisul pe care îl anexează la întâmpinare și de care instanța de fond nu a ținut cont în pronunțarea soluției de admitere în parte a acțiunii.
Mai arată că, în fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamanta - - cu sediul procedural ales în T -Str. - - nr. 14/A, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună avizarea documentației depuse în vederea eliberării Planului Urbanist de Detaliu pentru "Zona Antenelor" T pentru executarea unei clădiri cu 14 etaje și să se dispună obligarea Consiliului Local al Municipiului T la eliberarea acordului.
Instanța de fond a admis acțiunea prin Sentința civilă nr. 1/CA/ 07.01.2008 pe care o consideră netemeinică și nelegală, întrucât face o eronată interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță cât și a probatoriului administrat în cauză.
Față de cele de mai sus învederează instanței că la data de 31.03.2006 a fost înregistrată sub nr. -- documentația reclamantei, înaintată ulterior - departamentului de specialitate din cadrul instituției - Serviciul Planificare în data de 03.04.2006. În vederea analizării și verificării documentației depuse,.compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului T îi este necesară o perioadă de timp raportată la complexitatea propunerii.
De asemenea orice documentație trebuie să urmeze "procedura Dezbaterii Publice" care este obligatorie și se face conform Ghidului privind metodologia de elaborare și conținutul-cadru al Planului Urbanistic de Detaliu, Reglementare Tehnică aprobat prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului nr.37/N/ 08.06.2000, baza legală pentru aceste documentații.
Pentru ca o documentație să fie supusă Dezbaterii Publice, aceasta trebuie să fie anunțată în mass media locală precum și pe pagina de internet a autorității publice locale unde trebuie să fie afișată timp de 10 zile înainte de dezbatere.
Deoarece documentația a fost depusă în data de 31.03.2006 și a ajuns la compartimentul de specialitate în data de 03.04.2006 iar dezbaterea publică din luna aprilie a fost stabilită în data de 10.04.2006, aceasta nu a mai putut intra în dezbaterea din luna aprilie întrucât nu era îndeplinită condiția de publicitate pentru o perioadă de 10 zile, motiv pentru care aceasta a fost supusă dezbaterii publice ce a avut loc în data de 18.05.2006 conform procesului verbal încheiat cu ocazia dezbaterii.
Ca urmare a analizării actelor depuse s-a constatat că solicitarea reclamantei intimate nu se încadrează în valorile POT (procent de ocupare al terenului și (coeficient de utilizare al terenului) stabilite prin Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General, aprobat prin HCL nr. 147/2002, astfel că s-a hotărât ca documentația să fie înaintată Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism () ce a fost înființată prin HCL. nr. 299, în conformitate cu dispozițiile Legii 350/2001 și este formată din specialiști din domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului și din reprezentanți al instituțiilor tehnice, economice, sociale și de protecție a mediului cu care administrația publică locală colaborează pentru desfășurarea activităților de amenajare a teritoriului și de urbanism. Comisia avizează din punct de vedere tehnic documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, precum și studiile de fundamentare sau cercetările prealabile.
În urma analizării de către comisie a documentației în ședința din data de 17.07.2006 persoanele abilitate din cadrul instituției i-au pus în vedere reclamantei intimate să completeze dosarul cu studii de specialitate suplimentare la mai multe documentații depuse spre analizare și aprobare la Serviciul Planificare Urbanism și anume: studiu de altimetrie, studiu de dinamică terestră (geodinamic) pentru a evalua impactul asupra zonelor învecinate în caz de seism, întrucât clădirea ce reclamantul să o realizeze ridică probleme de urbanism speciale, prin amplasarea față de clădirile aprobate anterior, prin distanțele rămase față de limitele de proprietate, prin faptul că se tinde să se realizeze un perete de clădiri înalte înspre Cetate, monument istoric declarat în anul 2004.
Mai arată că prin adresa nr. --/18.07.2006, această decizie i-a fost comunicată și reclamantului, care în loc să completeze documentația cu actele solicitate de către inspectorii de specialitate din cadrul instituției, singurele persoane abilitate în a stabili condițiile generale de amenajare a teritoriului în sensul unei dezvoltări echilibrate privind ocuparea teritoriului localităților într-o concepție unitară în concordanță cu valorile și aspirațiile societății, a acționat în instanță instituția solicitând instanței admiterea acțiunii și obligarea instituției să emită (planul urbanistic de detaliu).
Reclamanta intimată, dând dovadă de totală rea credință nu numai că nu a completat documentația cu cele solicitate, ba mai mult a depus din nou aceeași documentație fără completări, care i-a fost restituită reprezentantului reclamantei intimate și a fost ridicată de acesta la data de 01.06.2007, deoarece urmare analizării ei de către Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (), înființată prin HCL nr. 299, în conformitate cu dispozițiile Legii 350/2001, formată din specialiști din domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului si reprezentanți ai instituțiilor tehnice, economice, sociale și de protecție a mediului s-a stabilit că regimul de înălțime agreat în zonă este același cu clădirile deja existente () plus cel mult 2 etaje retrase și cornișă continuă la construcțiile care se alipesc de clădirile aprobate, deci în nici un caz regimul solicitat de reclamant E, pentru că o asemenea clădire nu prezintă siguranță din punct de vedere seismic.
Față de aspectele prezentate mai sus, apreciază că instanța de fond a pronunțat Sentința civilă nr. 1/CA din 07.01.2008 cu încălcarea dispozițiilor legale și ignorând toate aspectele tehnice pe care le-a indicat ca fiind încălcate de documentația depusă de către intimată mai ales vis - a - vis de regimul de înălțime ce a fost stabilit anterior prin HCL nr. 359/27.09.2005 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Locuințe colective și spații birouri",- și HCL nr. 399/25.10.2005 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Clădire +Ep",-, alte asemenea - uri aprobate în zonă.
Rațiunea pentru care i se impune reclamantei intimate să respecte regimul de înălțime prestabilit de antecesorii săi ce au executat deja construcții în zona antenelor este aceea dată de dispozițiile Ordinului nr. 37/N/08.06:2000 unde Planul Urbanistic de Detaliu este definit ca fiind "documentația prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe o parcelă, în corelare cu funcțiunea predominantă și vecinătățile imediate".
Deci, respectarea regimului de înălțime se impune atâta timp cât amenajarea teritoriului reprezintă o activitate complexă de interes general și are ca scop dezvoltarea echilibrată a teritoriului și localităților țării într-o concepție unitară și în concordanță cu valorile și aspirațiile societății, astfel că prima instanță trebuia să analizeze și să aibă în vedere datele tehnice pe care le-a indicat ca fiind încălcate și pe cale de consecință să dispună respingerea acțiunii intimatei întrucât chiar și actele invocate de către aceasta în susținerea cererii sale și anume HCL 100 din 28.04.1998 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal "Zona Antenelor" a fost abrogată prin HCL nr. 72 din 27.03.2001 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal "Zona Antenelor" T, conchide pârâtul recurent.
Din examinarea actelor și probelor de la dosar prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu în conformitate cu art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, instanța va reține că recursul declarat de reclamantă este fondat, iar recursul declarat de pârât este nefondat.
Prima instanță, a reținut în mod legal, că reclamanta - PRODUCTION - T este proprietară tabulară asupra parcelelor de teren, înscrise în CF nr. -, nr. cadastral 1723/2/1/1/1/1/b/2b/2 și CF nr. 14.0.621 - nr. cadastral 1623/2/1/1/1/1/b/2/a/2, și a depus la pârâtă la data de 21 februarie 2007, o cerere însoțită de documentația aferentă, pentru aprobarea și elaborarea
După expirarea termenului legal de rezolvare a cererii, întrucât pârâtul nu a răspuns cererii reclamantei, aceasta s-a adresat instanței de contencios administrativ conform Legii nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 și a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului T, să adopte Planul Urbanistic de Detaliu pentru Zona Antenelor T, din care fac parte parcelele de teren evidențiate mai sus. În aceste condiții, prima instanță în mod legal, a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, să adopte Planul Urbanistic de Detalii, considerând că refuzul eliberării acestui Plan este nejustificat.
Prima instanță, în mod corect a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.1 combinat cu art.2 lit."n" din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Asupra obligării pârâtului la adoptarea, se observă că, acesta fiind în culpă pentru neadoptarea în mod nejustificat a planului, pârâtul va aproba în corelare cu Planul Urbanistic Zonal, de P + 10 + 2 etaj retras astfel cum a rezultat din documentația depusă la dosar.
Referitor la cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale în sumă de 3.740.000 Euro pentru prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului aprobării Planului Urbanistic de Detaliu, Curtea va reține că în mod greșit prima instanță a respins această cerere, fără a administra probatoriul solicitat, respectiv proba cu expertiza juridică contabilă, având ca obiectiv calcularea daunelor materiale suferite de reclamantă, cu motivarea că cererile adresate instanței de contencios - administrativ se judecă de urgență, și că la data pronunțării instanței pe petitul principal nu se cunoaște efectiv întinderea pagubei încercată de reclamantă. Prin neadministrarea probelor solicitate de reclamantă și respingerea cererii reclamantei privind plata despăgubirilor materiale, cu motivarea că nu se cunoaște întinderea pagubei, încercată de aceasta, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, în condițiile în care, aceste probe cu expertiză, nu se pot efectua în faza procesuală a recursului astfel cum se prevede în articolul 305 din Codul d e procedură civilă.
Sub acest aspect, instanța constată că recursul declarat de reclamantă este fondat și urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevederilor art. 312 pct. 5 din Codul d e procedură civilă să-l admită, să caseze în parte sentința primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spere rejudecare aceleiași instanțe în privința petitului din acțiunea reclamantei vizând daunele materiale solicitate, urmând a se efectua expertiză contabilă și expertiză tehnică, conform obiectivelor depuse la dosar.
Referitor la recursul declarat de pârât, instanța urmează să-l respingă ca nefondat, conform art. 312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, având în vedere considerente arătate mai sus, precum și aspectele relevate în hotărârea primei instanțe privind admisibilitatea petitului 1 din acțiunea formulată de reclamantă. Sub acest aspect prima instanță a respins în mod legal, excepțiile invocate de pârât, privind puterea lucrului judecat, neîndeplinirea procedurii prealabile și a lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.
Reiterarea acestor excepții în motivele de recurs formulate de pârât, fără a indica acte noi sau probe în dovedirea acestora, apare ca nejustificată, în condițiile în care, prima instanță a apreciat corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil, privind autoritatea de lucru judecat, reclamanta, a dovedit un interes legitim în promovarea acțiunii în contencios administrativ, și a îndeplinit procedura prealabilă, constând prin cererile formulate către pârât, pentru adoptarea Planului Urbanistic de Detalii, dar cu toate acestea, pârâtul a refuzat în mod nejustificat elaborarea acestui Plan.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr.1/CA/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Casează în parte sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în privința petitului din acțiunea reclamantei vizând daunele materiale solicitate.
Menține în rest dispozițiile sentinței casate privind obligarea pârâtului Consiliul Local T la adoptarea pentru Zona Antenelor T, din care fac parte parcelele cu nr. cad.1723/2/1/1/1/1/b/2/b2 înscrisă în nr.- T și nr. cad. 1723/2/1/1/1/1/b/2/a/2 înscrisă în nr.- T, proprietatea reclamantei, în corelare cu.
Respinge recursul pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflată în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./13.05.2008
Tehnored. /14.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--21.02.2008
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursurile declarate de reclamanta Production and T și pârâtul Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.1/CA/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, având ca obiect obligația de a face, întrucât prin decizia civilă nr.435 din 10.04.2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta și a fost casată în parte sentința recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în privința petitului din acțiunea reclamantei vizând daunele materiale solicitate. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței casate privind obligarea pârâtului Consiliul Local T la adoptarea pentru Zona Antenelor T, din care fac parte parcelele cu nr. cad.1723/2/1/1/1/1/b/2/b2 înscrisă în nr.- T și nr. cad. 1723/2/1/1/1/1/b/2/a/2 înscrisă în nr.- T, proprietatea reclamantei, în corelare cu și a fost respins recursul pârâtului.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexă:.nr.-- Tribunalul Timiș = 51 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
Tehnored./14.05.2008
Ex.2
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
