Obligația de a face. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.444/2008
Ședința publică din data de 18 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTORI: Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan Mihaela Sărăcuț
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâta DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA împotriva sentinței civile nr. 2095/2007 din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect obligația de a face acordare fonduri pentru credite agricole.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2095 din 26 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de reclamanta - Import-Export SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
S-a dispus anularea parțială a actului 5700/25.10.2006 aa J ud.C și a actului 5001/19.09.2006 și pârâta a fost obligată să emită un act administrativ în sensul acordării din fondurile publice a sumei de 12713,1 lei precum și la dobânda legală pentru această sumă începând cu data de 18.12.2006 și până la plata efectivă.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 404,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat către pârâtă trei cereri înregistrate cu nr.4967, 4968,4969 din 14.09.2006 solicitând acordarea unor fonduri de 22000 lei pentru creditele agricole contractate în baza Legii 150/1993.
Prin adresa 5001 din 19.09.2006, reclamantei i s-a respins în întregime cererea cu nr.4968/2006, iar pentru celelalte două cereri i s-a acordat suma de 9323,09 lei.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă contra acestui act, plângere care a fost respinsă prin actul 5700/2006.
Între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Apelor și Mediului și a intervenit un acord în vederea acordării de către de credite în lei pentru activitatea curentă de producție agricolă, categoriilor de persoane fizice sau juridice, prevăzută de Legea nr.150/1993. Prin acest acord s-a prevăzut și destinația creditelor precum și condițiile de creditare.
În acest sens, reclamanta a încheiat cu SA un contract de credit, în baza Legii 150/1993 cu nr.1244 din 21.12.2005, prin care s-a acordat împrumutatului suma de 100.000 lei.
Banca Comercială Română a efectuat o adresă către Directia de Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului C, arătând că reclamanta beneficia de un credit agricol de producție în valoare de - lei, cu destinația plată furaje și componente și materii prime pentru furaje păsări, faptul că acest credit a fost utilizat conform destinației aprobate, beneficiarul respectând termenele de rambursare a ratelor și de plata dobânzilor, fiind rambursat integral în data de 22.08.2006.
Cererile reclamantei adresate pârâtei au avut ca obiect acordarea de fonduri publice pentru creditele agricole contractate conform Legii 150/1993.
Observând facturile fiscale și celelalte acte depuse la dosar, rezultă că problema in discuție este dacă reclamanta putea să achiziționeze produse care fac obiectul contractului de colaborare între minister și bancă înainte de acordarea creditului, iar soluția tribunalului este în sensul că din moment ce produsele au fost achiziționate pentru aprovizionarea și procesarea hranei, iar banca a acordat creditul agricol, nu importă faptul că creditul a fost aprobat ulterior, aceasta fiind interpretarea pe care instanța o dă art.2 lit.b din Legea nr. 150/1993, raportat la art.1.b din HG 816/1993.
Astfel, cererea nr.4967/2006 a fost aprobată prin actul 5001/2006 pentru suma de 7488,23 lei, aferentă facturii -/22.12.2005, iar reclamanta a solicitat suplimentar suma de 141,20 lei, reprezentând 10% din suma de 1412,02 lei, care rezultă din achitarea facturii fiscale - in valoare de 2248,72 lei din care suma de 1412,02 lei a reprezentat-o creditul agricol, iar restul a fost achitată din sume proprii.
Această cerere este îndreptățită in conformitate cu prevederile Legii 150/1993, întrucât reprezintă 10% din suma plătită din creditul agricol. De asemenea, prin cererea cu nr.4969 aferentă contractului de credit 432/2005, pârâta a aprobat suma de 1834,86 lei cu toate că prin facturile fiscale achitate către - Vest SA în sumă de 36029,63 lei, s-a achitat din creditul agricol suma de 28879,88 lei, astfel că 10% din această sumă reprezintă 2887,98 lei, iar diferența a fost achitată din surse proprii.
O altă sumă solicitată de reclamantă reprezintă suma de 2112,02 lei, reprezentând 10% din suma achitată din creditul agricol pentru factura fiscală - din 10.05.2006, restul sumei fiind achitată din surse proprii.
Întrucât destinația creditelor a fost respectată de către reclamantă, iar creditul acordat de a fost rambursat, tribunalul a admis acțiunea formulată în conformitate cu prevederile art.18 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C solicitând admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și motivat; menținerea dispozițiilor Sentinței Civile nr. 657/2007, pronunțată de către Tribunalul Cluj, ca instanță de fond, în data 09.03.2007; modificarea Sentinței Civile nr. 2095/2007, în sensul neacordării alocației pentru plățile efectuate din creditul agricol, contractat în baza Legii nr. 150/1993, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțată este nelegală, instanța interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, conform prevederilor art. 304 pct 8 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest aspect, considerăm că instanța în mod greșit a apreciat, pronunțându-se asupra actului juridic dedus judecății, fără să rețină, în ce condiții un act administrativ este valabil si produce efecte juridice. faptul că actele administrative trebuie să fie emise de catre organele administrației publice în conformitate cu interesul public urmărit de lege. Acestea nu pot fi emise decât avându-se in vedere interesul public sau general, scopul emiterii lor de către autoritățile publice fiind organizarea și executarea legii (Legea nr. 150/1993, cu aplicabilitate prezentei cauze).
Verificarea conformității unui act administrativ cu interesul public urmărit de lege, implică atât controlul elementelor care privesc legalitatea actului cât și elementele care țin de oportunitatea sa. se referă la libertatea de care dispun organele administrației publice în activitatea de organizare și aplicare a executării legii, urmărindu-se asigurarea concordanței între normele juridice și situațiile de fapt cărora aceste norme urmează să le fie aplicabile. Totodată, aceasta are în vedere dreptul autorităților administrației publice de a alege soluția pe care o consideră cea mai potrivită pentru executarea și organizarea prevederilor actelor normative aplicabile.
Având în vedere cele anterior consemnate, se reține din literatura de specialitate opinia în conformitate cu care: "în ceea ce privește controlul înfăptuit de instanțele judecătorești, regula este că acestea pot controla numai legalitatea actelor administrative, nu și oportunitatea lor, adică nu pot să verifice dacă un organ al administrației publice a făcut bine sau nu că a adoptat o anumită decizie, dacă momentul elaborării a fost potrivit etc."(Prof.. Dr. - "Drept Administrativ").
Chiar dacă ar formula o ipoteză de admitere a faptului că instanța s-a pronunțat în sensul considerării actului nr. 5700/2006, ca fiind un act administrativ, pronunțându-se asupra legalității acestuia, acest fapt produce efecte discutabile și contradictorii, asupra legalității procedurii administrative prin care se poate obține alocația pentru plățile efectuate din creditul agricol, contractat în baza Legii nr. 150/1993, aceasta fiind pe cale să nu respecte prevederile actelor normative aplicabile pentru situația expusă în dosarul cauzei.
În judecarea prezentei cauze nu s-au avut în vedere elementele care sunt în măsură să asigure corecta și justa aplicare a prevederilor legale, în ceea ce privește acordarea alocației din fondurile publice, neținându-se seama că la data solicitării acestora de către "", achiziționarea materiilor prime s-a făcut înaintea acordării creditului, conform Legii nr. 150/1993.
Plata alocațiilor din fonduri publice, a fost refuzată de către recurentă întrucât reclamanta nu a respectat cerințele impuse de lege în momentul solicitării acestor alocații, în sensul că a achiziționat materii prime înaintea acordării creditului conform documentelor justificative prezentate ulterior.
Potrivit dispozițiilor legale în materie ( Legea nr. 150/1993; HG nr. 816/1993; HG nr. 1820/2005), alocațiile din fonduri publice se acordă pe bază de cerere depusă la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală, iar persoanele care solicită acordarea acestor facilități beneficiază de acestea"dacă angajează credite"(art. 2 alin. 1 lit. a), din HG nr. 816/1993, ceea ce nu este valabil pentru reclamantă, care nu a respectat prevederile Legii creditului agricol pentru productie nr. 150/1993 și a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor acestei legi, existând din punct de vedere administrativ, mai multe etape care se succed, în vederea aprobării acestor fonduri publice. Trebuie evidențiat faptul că direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală "răspund pentru verificarea exactității datelor prezentate de solicitanții de fonduri publice"( art. 9 din HG nr. 1820/2005) întocmind situații centralizatoare și justificative adresate și Ministerului Finanțelor Publice, în vederea disponibilizării sumelor necesare în acest sens.
În conformitate cu prevederile art. 5 din HG nr. 816/1993, specialiștii direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală au obligația de a verifica respectarea destinației creditelor acordate, fiind inadmisibilă plata unor datorii din aceste fonduri, pe care solicitanții din speța de față, le-au avut anterior încheierii contractelor de credit.
În virtutea calității sale de organ reprezentativ al la nivel teritorial, precum și de administrator riguros al fondurilor publice, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C, prin actul nr. 5700/25.10.2006, a respins solicitarea formulată cu această ocazie de către reclamantă, neputându-se reține în speță reaua credință, ci doar executarea cerințelor imperative ale legislației în vigoare privind acordarea în condiții de legalitate a creditelor agricole pentru producție.
Intimata - IMPORT EXPORT SRL C-N a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În apărare, intimata arată că recurenta nu a înțeles situația faptică dedusă judecății și nici normele de drept aplicabile în cauză.
Prin decizia de casare instanta superioara a solutionat în mod irevocabil problema naturii actelor atacate, care sunt si rămân acte administrative.
Referitor la cea de-a doua solicitare a recurentei, intimata solicită respingerea ca neintemeiata. Argumentele prezentate de catre recurenta le privim ca fiind simple considerente teoretice, inaplicabile in prezenta speta.
Este evident faptul ca in speta de fata nu se judeca oportunitatea actelor recurentei ci legalitatea acestora.
Procedura de solicitare a respectivelor fonduri, si modalitate a de solutionare a respectivelor cereri este stabilita prin HG 1820/2005. Textul legal mai sus indicat prevede: "ART 4 (1) Alocațiile din fondurile publice se acorda beneficiarilor pe baza de cerere-tiv. al carei model este prevăzut în anexa nr. 2, care se depune la direcțiile pentru agricultura și dezvoltare rurală județene, respectiva municipiului (2) Cererile-tip însoțite de documentele justificative privind rambursarea creditului, eliberate de băncile comerciale, și documentele fiscale justificative privind utilizarea sumelor acordate se înregistrează în ordinea primirii în Registrul unic de evidenta a solicitărilor de fonduri publice, deschis la direcțiile pentru agricultura și dezvoltare rurală județene, respectiva municipiului (3) Directiile pentru agricultura și dezvoltare rurală judetene. respectiva municipiului B, verifica cererile și vor comunica în scris solicitantului decizia luată. în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. (4) Cererile soluționate favorabil se finanțează în ordinea cronologică a înregistrării și în limita sumelor aprobate cu aceasta destinație în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. "
Pentru deplina lamurire a onoratei instante face trimitere si la normele metodologice de aplicare aL. 150/1993, prevazute prin HG 816/1993, care definesc la art.1 creditul agricol pentru producție ca fiind instrument economico-financiar acordat de băncile comerciale pentru activitati de genul celor prevazute în art. 2 din 150/1993.Potrivit art. 4 din HG 816/1993:" (1) Beneficiarii creditelor agricole pentru producție, care rambursează creditele și plătesc dobânzile aferente la termenele scadente prevăzute în contractele de împrumut, beneficiază de fonduri publice de pana la 30% din volumul creditului. (2) Nivelul fondurilor publice se va stabili diferențiat în fiecare an, pentru fiecare cultura, plantație și specie de animale, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. (3) Sumele necesare fondurilor publice se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.
In concret, parata a emis acte administrative prin care a refuzat sa ne aprobe o parte din sumele solicitate pe considerentul ca am achizitionat pasari si/sau furaje destinate hranei acestora anterior contractarii creditelor agricole a caror acoperire partiala o solicitam.
Acesta imprejurare este adevarata, dar la fel de adevarat este si faptul ca au achitat respectivele achizitii din creditele agricole obtinute!
In situatia data, activitatatile de crestere pasari, respectiv fabricare furaje pasari pentru consum propriu reprezentau activitatile cele mai curente posibil pentru societatea noastra, activitati prevazute in statutul societatii. Facturile fiscale mentionate mai sus erau, din punct de vedere contabil curente la data platii din credit agricol, bonurile de consum atestau utilizarea materiilor prime dupa data acordarii creditului acest fapt indicand o activitate curenta.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - IMPORT EXPORT SRL C-N prin acțiunea promovată în contradictoriu cu DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ Cas olicitat anularea parțială a actului administrativ nr. 5700/25 octombrie 2006 emis de C și pe cale de consecință anularea parțială pentru aceleași motive a deciziei nr. 3001/19 septembrie 2006 prin care s-au diminuat în mod nejustificat drepturile bănești care îi reveneau.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului pretins și emiterea unei noi decizii în sensul acordării din fondurile publice a sumei de 12.713,1 lei și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material produs prin plata unor despăgubiri în cuantum egal cu dobânda de referință lunară a BNR de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumei solicitate cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că la data de 14 septembrie 2006 înregistrat trei cereri consecutive solicitând acordarea unor fonduri publice pentru creditele agricole contractate procedura fiind cea instituită de dispozițiile art. 4 din HG nr. 1850/2005 iar prin decizia nr. 5001/19 septembrie 2006 cererea înregistrată sub nr. 4968/14 septembrie 2006 fost respinsă în întregime iar celelalte două cereri au fost admise în parte, decizia fiind atacată în termenul legal cu plângere iar prin actul administrativ nr. 5700/25 octombrie 2006 aceasta a fost respinsă în întregime.
Reclamanta a susținut că sunt incidente în ceea ce o privește dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 150/1993 și normele metodologice cuprinse în HG nr. 816/1993, activitatea sa se circumscrie acestor dispoziții problema în discuție reprezentând-o sfera de aplicabilitate a acestora întrucât pârâta prin actele administrative emise a refuzat să aprobe o parte din sumele solicitate pe considerentul că reclamanta a achiziționat păsări și/sau furaje destinate hranei acestora anterior contractării creditelor agricole a căror acoperire o solicită însă, a achitat respectivele achiziții din creditele agricole obținute.
Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 657/2007 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă iar Curtea de APEL CLUJ prin decizia nr. 1257/2007 a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurenta susținut că a înregistrat trei cereri consecutive sub nr. 4967, 4968, 4969, solicitând Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C acordarea unor fonduri publice pentru credite agricole contractate în temeiul Legii nr. 150/1993, iar prin decizia nr. 5001/19.09.2006 cererea înregistrată sub nr. 4967/2006 a fost respinsă în întregime, iar cererile nr. 4967, 4968 au fost admise în parte, fiind aprobată acordarea de fonduri publice în limita sumei de 9323,09 lei.
Iar împotriva deciziei nr. 5001/2006 reclamanta a formulat, la data de 19.10.2006, o plângere, solicitând modificarea prevederilor deciziei nr. 5001/2006 în sensul admiterii în întregime a cererilor privind acordarea de fonduri publice pentru credite agricole contractate, nr. 4967, 4969/2006.
Prin actul emis sub nr. 5700/2006 plângerea formulată de către recurenta - Import Export SRL a fost respinsă învederându-se că deoarece contractul de credit agricol încheiat între BCR C și reclamantă este încheiat la data de 21 decembrie 2005 sub nr. 1244 nu se pot acorda sumele solicitate întrucât achiziționarea materiilor prime s-a făcut înaintea acordării creditului conform Legii nr. 150/1993.
DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI C și-a motivat actul prin invocarea dispozițiilor art. 2 lit b din Legea nr. 150/1993 care definește activitățile curente de producție agricolă și a reținut că nu se poate acorda alocația de 10 % din contravaloarea achiziției puilor, broiler deoarece nu au fost achiziționați din producția internă ci din import.
Creditul agricol pentru producție este un instrument economico-financiar de politica agricolă prin intermediul căruia se susțin activitățile curente de producție agricolă, stabilite prioritar de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor potrivit art. 1 din Legea nr. 150/1993
Același act normativ statuează prin dispozițiile art. 2, că prin activitățile curente de producție agricolă se înțelege acțiunile care vizează: înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor agricole, precum și întreținerea și recoltarea plantațiilor; achiziționarea sau producerea puilor de pentru carne și oua, a purceilor pentru ingrasat, a tineretului ovin, caprin, bovin și cabalin pentru ingrasat, precum și a materialului de populare piscicolă și a familiilor de albine; aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea medicamentelor și tratamentelor medicale pentru animale, a cheltuielilor curente pentru întreținerea și funcționarea adaposturilor, utilajelor și instalațiilor aferente.
Prevederile art. 3 din aceeași lege relevă că de facilitățile oferite de prezenta lege pentru producție beneficiază producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care exploatează, în condițiile legii, terenuri agricole sau efective de animale, în scopul obținerii producției agricole destinate comercializării, dacă angajează credite, fiind astfel determinată sfera de aplicare a dispozițiilor invocate.
Reclamanta a invocat incidența dispozițiilor art. 4 iar potrivit prevederilor nr.HG 816/1993, art. 4, creditul agricol pentru producție este un instrument economico-financiar acordat de băncile comerciale pentru: beneficiarii creditelor agricole pentru producție, care rambursează creditele și plătesc dobânzile aferente la termenele scadente prevăzute în contractele de împrumut, beneficiază de fonduri publice de pana la 30% din volumul creditului. Nivelul fondurilor publice se va stabili diferențiat în fiecare an, pentru fiecare cultura, plantație și specie de animale, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. Sumele necesare fondurilor publice se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.
Procedura de alocare a fondurilor publice pentru credite agricole contractate în temeiul Legii nr. 150/1993 este reglementată de dispozițiile art. 4 din nr.HG 1820/2005, iar conform prevederilor alin. 4 finanțarea, acordarea de fonduri publice se face numai pentru cererile soluționate favorabil și în limita sumelor aprobate cu această destinație din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Cererile referitoare la acordarea de alocații din fonduri publice se verifică și se analizează de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, actul administrativ atacat apărând astfel ca legal fiind emis de autoritatea publică investită de legiuitor în acest sens și în limitele determinate de textele legale menționate anterior ca fiind incidente.
Acordul de colaborare pentru susținerea de credite a activităților curente de producție agricolă încheiat în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/1993 între MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ȘI MEDIULUI și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA determină în prevederile art. 3 destinația creditelor respectiv înființarea întreținerea și recoltarea culturilor agricole achiziționarea din producția internă sau producerea puilor de pentru carne și ouă a purceilor pentru îngrășat precum și a tineretului ovin și bovin pentru îngrășat, aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea medicamentelor și tratamentelor medicale pentru animale, a cheltuielilor curente pentru întreținerea și funcționarea utilajelor aferente.
Contractul de credit încheiat sub nr. 1244/21 decembrie 2005 la capitolul II utilizarea creditului menționează "creditul va fi utilizat pentru aprovizionarea cu furaje pui, sroturi de soia și de -soarelui, făină de, gluten de porumb, grăsime vegetală, premixuri, fosfat monocalcic, metionină, lizină și furajer".
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamanta trebuie să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 150/1993 urmare a analizării facturilor fiscale prezentate în probațiune reținând că achiziționarea fiind pentru aprovizionarea și procesarea hranei iar creditul fiind acordat în același sens nu are relevanță faptul că a fost aprobat creditul ulterior interpretând astfel dispozițiile art. 2 lit b din Legea nr. 150/1993 prin raportare la art. 1 lit d din HG nr. 816/1993.
Prevederile art. 2 lit b din Legea nr. 150/1993 raportat la art. 1 lit b din HG nr. 816/1993 care determină beneficiarii dispozițiilor legale enunțate relevă că într-adevăr activitatea desfășurată de reclamantă se circumscrie sferei dispozițiilor apreciate ca fiind incidente și menționate anterior însă, în ceea ce privește acordarea beneficiilor legii trebuie reținut că, aceasta este condiționată de angajarea creditelor textul relevând în teza finală această condiție "dacă angajează credite".
Așadar, dispozițiile legale indicate relevă că acordarea facilităților prevăzute de Legea nr. 150/2003 presupune angajarea creditului destinat desfășurării activității anterior achiziționării bunurilor ce pot fi circumscrise sferei dispozițiilor art. 1 din textul indicat.
Condiția impusă în textul legal indicat pentru acordare este așadar angajarea creditului anterior achiziționării bunurilor ori serviciilor ce pot intra în categoria celor indicate de art. 1 și subsecvent destinarea sumelor din credit achitării acestora.
Curtea, pentru aceste considerente a apreciat că recursul promovat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C este întemeiat, prima instanță interpretând greșit dispozițiile legale incidente, fiind astfel prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă astfel că în baza prevederilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă Curtea va admite recursul promovat.
Rejudecând cauza în fond, Curtea pentru considerentele relevate anterior apreciază acțiunea introductivă de instanță ca fiind nefondată întrucât reclamanta deși desfășoară activități din categoria celor pentru care poate beneficia de facilitățile Legii nr. 150/2003 în ceea ce privește contractul de credit nr. 1244/21 decembrie 2005, a procedat la achitarea unor bunuri achiziționate anterior momentului acordării creditului astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din HG nr. 816/2003 și respectiv art. 2 lit b din Legea nr. 150/2003 nefiind îndeplinită condiția angajării creditului anterior momentului achiziționării bunurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ împotriva sentinței civile nr. 2095 din 26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și rejudecând cauza în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3 ex./19.03.2008
Jud.fond.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan Mihaela Sărăcuț
