Obligația de a face. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 446/ DOSAR NR-
Sedința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Comșa
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană împotriva sentinței civile nr. 159 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea cauzei la data de 05 iunie 2009, apoi la data de 12 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 159 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna invocată de pârâtă;
S-a admis cererea formulata de reclamanta - in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA Sf G, in contradictoriu cu parata ARHIVELE NATIONALE-DIRECTIA JUDETEANA A fost obligată pârâta la preluarea de la debitoarea SC SA Sf. Gad ocumentelor cu valoare practica, a celor cu valoare istorica, a bilanțurilor contabile, documente existente în arhiva acestei societăți aflate in faliment.
In conformitate cu prevederile art 137 alin 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a pus in discutia parților excepția de necompetenta materiala invocata de parata si a arătat motivele pentru care aceasta excepția a fost respinsa, respectiv prezenta cerere este formulată de reclamantă ca urmare a refuzului autorității administrative pârâte de efectuare a unei operațiuni administrative dată în competența acesteia prin dispoziții legale speciale invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Așa fiind, pretenția reclamantei se încadrează în sfera delimitată de prevederile art. 8 al. 1 teza II din Legea nr. 554/2004 care definește obiectul acțiunii în contencios administrativ. De asemenea, prima instanță a apreciat că pretențiile prezentei cereri se încadrează în definiția dată de art. 2 al. 1 lit. f din Lg. nr. 554/2004.
In ceea ce privește fondul cauzei deduse judecații, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin încheierea pronunțată la data de 11.03.2004 in dosarul nr - al Tribunalului Covasna, s-a dispus intrarea in faliment a SC SA si numirea in calitate de lichidator judiciar a societății reclamante. In cadrul procedurii insolventei au fost valorificate toate bunurile mobile si imobile ale debitoarei, ramânand insa de ridicat si depozitat documentele cu valoare practica ce au apartinut societatii.
Lichidatorul judiciar, in temeiul art 136 din Legea nr 85/2006, a solicitat paratei sa procedeze la preluarea arhivei societatii lichidate, insa parata a raspuns in sensul ca pana la infiintarea structurilor specializate in acest sens, este in imposibilitate obiectiva de a prelua de documentele cu valoare practica ce au apartinut debitoarei.
In drept, conform art. 18 din Lg. nr. 16/1996 modificata, in cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurarile sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.
Documentele cu valoare practica sus-mentionate se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al Directiilor Judetene ale Arhivelor Nationale, a unor structuri specializate in asigurarea, conform legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare.
Asigurarea acestor structuri specializate se realizeaza cu incadrarea in numarul de posturi si credite bugetare aprobate Ministerului Administratiei si Internelor, prin legile bugetare anuale.
Rezulta asadar ca legea instituie obligatia paratei de a prelua documentele cu valoare practica de la un creator de documente, persoana juridica, desfiintat. Statele de plata, carnetele de munca, bilanturile contabile ale, societate dizolvata, constituie astfel de documente, atata vreme cat se refera la plata contributiilor la asigurari sociale pentru salariatii fostei societati. contabile atesta efectuarea respectivelor plati.
Instanta de fond a apreciat ca fiind neintemeiate argumentul paratei potrivit caruia aceasta nu are in prezent asigurate resursele umane si logistico-financiare necesare, fapt care nu este imputabil, deoarece parata este institutia publica ce are obligatia legala de preluare a arhivei iar obligatiile statului de a asigura conditiile necesare acestei preluari sunt unitare. Statul nu poate invoca propria culpa in neindeplinirea unei obligatii instituite de legiuitor, iar textul art. 18 din Lg. 16/1996 trebuie interpretat in sensul aplicarii, iar nu in sensul neaplicarii sale. Daca s-ar accepta argumentul paratei ar insemna sa se creeze posibilitatea ca obligatia legala de preluare a arhivei practice sa nu fie indeplinita niciodata, doar prin faptul ca nu s-ar asigura resursele umane si logistica necesara.
De altfel, in alineatul ultim art. 18 din Lg. nr. 16/1996 se prevede ca asigurarea structurilor specializate se face cu incadrarea in numarul de posturi si credite bugetare aprobate prin legile bugetare anuale. Deci numarul de posturi pot fi aprobate, in functie de necesitati, prin legile bugetare anuale.
Avand in vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat cererea reclamantei ca fiind intemeiata, ca urmare a admis-o si a dispus in temeiul art. 18 alin. 1 din Lg. nr. 554/2004 obligarea paratei la preluarea de la a documentelor cu valoare practica, a celor cu valoare istorica, a bilanturilor contabile, documente existente in arhiva acestei societati aflate in faliment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Arhivele Naționale Direcția Județeană C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 3, 304 pct. și 304/ind 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
1). Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în mod greșit Tribunalul Covasnaa respins excepția de necompetență materială a sa făcând o gravă confuzie cu privire la natura juridică a pricinii, consideră că poate forma obiectul acțiunilor în contencios administrativ numai actul administrativ și nu operațiunea administrativă față de dispozițiile art. 52 al. 1 și 126 al. 6 din Constituția României. În analizarea refuzului nejustificat prima instanță trebuia să clarifice natura dreptului recunoscut de lege. Acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect pretinsul refuz al instituției de a îndeplini obligația de a face constând în preluarea de arhivă trebuia dedusă judecății instanțelor de drept comun. Între petiționar și autoritatea publică trebuia să existe un raport de drept administrativ, ceea ce nu este cazul în speță. Consideră că cererea trebuia judecată de judecătorie potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența materială fiind reglementată de norme de ordine publică.
2). Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Motivarea Tribunalului Covasna este superficială și confuză iar din întreaga economie a normelor legale incidente pentru a fi exercitat dreptul trebuie să îndeplinească anumite condiții printre care să fie actual și să nu fie supus unui termen sau a unei condiții suspensive. Tribunalul Covasnaa ignorat dispozițiile cuprinse în art. 18 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996. Instituția se confruntă cu probleme grave cauzate de lipsa spațiilor de depozitare a dotărilor corespunzătoare și a personalului necesar îndeplinirii menirii sale. trebuie aprobate Ministerului Administrației și Internelor prin legile bugetare anuale. Pretențiile reclamantei nu pot fi soluționate favorabil la acest moment. Instituția este pusă în situația imposibilității de executare a unei hotărârii de preluare a arhivei. Raționamentul primei instanțe în motivare soluției de admitere a cererii reclamantei este greșit, diligențele sale în vederea aplicării dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 39/2006 a rămas fără rezultat. Nu au fost aprobate și repartizate creditele bugetare necesare cu destinația punerii în aplicare a art. 18 din Legea nr. 16/1996.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă - Insolvency în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, instanța competentă este instanța de contencios administrativ față de prevederile art. 1 și 8 din Legea 554/2004 și art. 3 din Legea 16/1996. Hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, pârâta își invocă propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat:
1.Conform art. 2 alin 1 lit. d Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ în afară, în afară de cele date în competența Curților de apel. Art. 10 din Legea 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrative
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din lege.
Se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În speță s-a solicitat unei instituții publice să efectueze o operațiune administrativă de preluare a unei arhive, obligație stabilită de lege. Pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană Car efuzat preluarea cu diverse motivări. Reclamanta corect s-a adresat instanței de contencios administrativ considerând refuzul acesteia nejustificat.
Litigiul este un litigiu de contencios administrativ prin calitatea părților din proces (o parte este instituție publică ) cât și prin obiectul acțiunii (refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesară pentru protejare drepturilor persoanelor care au fost angajate la societatea desființată și interesului legitim de a se păstra în condițiile prevăzute de lege a acestor documente).
În concluzie corect a respins prima instanță excepția de necompetență materială de primă instanță a tribunalului secția de contencios administrativ.
2.Pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană Caf ost obligată să preia documente cu valoare practică de la lichidatorul judiciar al - Insolvency în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA. în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Art.18 din Legea Arhivelor Naționale, așa cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar și precis. Conform acestui articol:
"În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin.2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale".
Dispozițiile acestui articol de lege sunt și previzibile; Arhivele Naționale sau direcțiile județene ale acestora, au obligația de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desființat. Judecătorul a aplicat strict dispoziția legală, faptul că nu există bază materială sau că încă nu s-au înființat serviciile/structurile specializate, nu constituie un impediment pentru obligarea autorității publice să își îndeplinească obligațiile prevăzute într-o lege. Legea este adoptată de Parlament, instanța de judecată nu a adăugat la dispozițiile legale și nici nu a "creat" norme juridice. A aplicat legea strict în litera și spiritul ei.
3. Motivele invocate la punctul doi din recurs, încadrate ca motive de nelegalitate a hotărârii judecătorești, vizează de fapt probleme de imposibilitate practică de executare a acesteia. Neasigurarea de către ordonatorii de credit a bazei materiale și a resurselor umane, nu poate fi reținută ca un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești. Legea trebuie respectată și aplicată, în caz contrar se pierde însăși încrederea în statul de drept.
Corect s-a constatat că pârâta este o autoritate publică în sensul art.2, alin.1, lit.b din Legea nr.554/2004, Arhivele Naționale sunt unitate bugetară în cadrul Ministerului d e Interne, conform art.3 din Legea nr.16/2006.
Refuzul acestei autorități de a prelua documentele, constituie "refuz nejustificat de a soluționa o cerere", așa cum este definit de art.2, lit.i din Legea nr.554/2004: "exprimare explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Pentru considerentele arătate, apreciind că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304, pct.3 și pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Arhivele Naționale Direcția Județeană C împotriva sentinței civile nr. 159/17.02.2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței civile și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Sf.
Judecător
- -
Grefier
OPINIA SEPARATĂ:
Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că recursul trebuie să fie admis cu consecința casării sentinței civile și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Sfântu Gheorghe întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Reclamanta a solicitat instanței de fond să pronunțe o hotărâre prin care Arhivele Naționale - Direcția Județeană C să preia arhiva societății aflate în procedura insolvenței.
De la fondul cauzei pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului întrucât obiectul judecății este executarea unei obligații de a face și nu un litigiu de contencios administrativ privind refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative.
Potrivit Legii nr. 554/2004 pot forma obiectul acțiunilor în contencios administrativ numai cele care privesc actul administrativ și nu operațiunile administrative premergătoare unui astfel de act. Acestea nu produc efecte juridice prin ele însele ci pregătesc emiterea unui act administrativ fiind forme procedurale prealabile acestui act.
Această operațiune administrativă are aceeași natură juridică cu alte proceduri prealabile emiterii unor acte administrative, privind avize, acorduri, proiecte, propuneri, memorii tehnice, studii, rapoarte de specialitate, anchete și cercetări administrative, rapoarte de control etc.
Analizând pretențiile reclamantei se constată că aceasta invocă un refuz nejustificat al pârâtei care se referă la neîndeplinirea de către pârâtă a unei operațiuni administrative.
În această situație se constată că obiectul judecății excede cadrului procesual stabilit prin Legea nr. 554/2004. Aceasta reprezintă legea specială în materie. Întrucât aceste pretenții nu sunt susținute de acest cadru normativ special, se aplică normele de drept comun.
Ca urmare, se constată că în cauză competența materială revine judecătoriei ca instanță de drept comun și nu tribunalului ca instanță de drept contencios, pentru considerentele arătate.
Se vor aplica astfel dispozițiile art. 312 alin.6 Cod procedură civilă.
Judecător
- -
Red// 16.06.2009
/ / 10.07.2009
Dact. / 16.06.2009
20.07.2009
Jud. fond C
- 2ex.-
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Comșa
