Obligația de a face. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 447
Ședința publică de la 4 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Judecător Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de către pârâta SRL B, cu sediul în,-, jud.B, împotriva sentinței nr. 255 din 10.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: intimatul CONSILIUL LOCAL și contestatoarea SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul Consiliul Locala a depus întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, având în vedere că intimatul Consiliul Locala a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cererea spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâta Scala B solicitând a fi obligată aceasta la refacerea străzii comunale din localitate pe care a betonat-o și executat-o conform contractului 1139 din data de 11.04.2005 precum și plata de daune interese de 1.000 euro pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea remedierii.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat respectivul contract cu pârâta. Prin acest contract aceasta se obliga să livreze beton și să betoneze strada pe o distanță cuprinsă între drumul județean și Primăria comunei și blocul de familiști respectiv 1500. cu prețul de 3.000.000 lei
Lucrarea a fost recepționată la 26 2005 dar în aprilie -mai 2006 s-a constatat că betonul s-a măcinat, executantul folosind o altă marcă de beton decât cel contractat.
Reclamanta a depus înscrisuri la dosar.
Legal citată pârâta s-a prezentat în fața instanței, a depus întâmpinare arătând că nu are nici o culpă în degradarea drumului, culpa aparține reclamantei care nu a exploatat corespunzător drumul.
A mai arătat că deși a adjudecat la licitație această lucrare și din cauza fondurilor bănești insuficiente ale reclamantei s-a plătit doar pentru cantitatea de beton și transportul acestuia și încă o cantitate suplimentară, lucrările pregătitoare și ulterioare turnării betonului fiind făcute de reclamantă cu forțe proprii.
A furnizat și o cantitate de piatră spartă.
A încasat pentru prestația sa - livrat beton 67.564,20 lei iar pentru livrare piatră spartă 39.984,00 lei, conform facturilor.
A contestat existența obligației de betonare stradă, arătând că costul lucrării ar fi fost imens 750.000 lei fără TVA -, sumă ce nu putea fi suportată din fondurile primăriei.
A mai arătat că nu a încheiat contractul cu pârâta, ci cu Primăria și a depus înscrisuri.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții rutiere.
S-a întocmit raportul de expertiză de expertul tehnic, raport din concluziile căruia a rezultat că betonul livrat de pârâtă și aplicat pe drumul comunal nu este marca B 250 așa cum s-a prevăzut în contract, dar nici acest beton nu este propriu realizării îmbrăcăminților de ciment rutiere.
Din examinarea stării drumului expertul a constatat că acesta prezintă deficiențe de față văzută și nu de rezistență, deficiențe care se datorează tehnologiei necorespunzătoare punerii în operă a betonului.
În condițiile date, pârâta poate să remedieze deficiențele prin turnarea unui de beton de uzură cu grosimea de 6 cm, și cu respectarea întocmai a prescripțiilor tehnice specifice acestor lucrări.
Instanța analizând prezenta acțiune în baza probelor administrate a constatat că este fondată în parte și a fost admisă.
Astfel, părțile au dovedit că au încheiat un contract prin care pârâta se obliga să furnizeze beton B 250, necesar betonării unui drumului comunal din drumul județean și până în dreptul Primăriei și blocului de familiști, de 1500.
Această obligație a fost stipulată în contractul depus odată cu cererea de chemare în judecată (nr.1139/11.04.2005), obligație recunoscută de pârâtă.
Din expertiza efectuată rezultă că nu a fost respectată de către pârâtă tehnologia de punere în operă a betonului și nici marca de beton.
În aceste condiții instanța a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația și că în temeiul răspunderii contractuale este obligată potrivit art. 969 și următoarele și 1073 cod civil să remedieze deficiențele apărute, respectiv să toarne un de beton de uzură de 6 cm. cu respectarea prescripțiilor tehnice specifice acestor lucrări. Instanța a îndepărtat contractul cu aceleași număr prin care pârâta se obliga să betoneze strada, apreciind că a fost întocmit pro causa, a fost depus în dosar după efectuarea expertizei și că în realitate nu ester vorba despre obligația de a betona strada ci doar despre livrat și transportat beton, după cum rezultă din celelalte înscrisuri: procesul verbal de recepție din 26 sept. 2005 în care se vorbește de facturile fiscale de livrare beton și procesul verbal din 11.04.2005 al comisiei de licitații semnat atât de primar cât și de pârâtă prin care se convine ca pârâta să livreze betonul B 250 în cantitate de 225. cu 3.000.000 ROL/ iar lucrările de decopertare, nivelare,compactare a terenului etc. să fie făcute de primărie prin forțe proprii.
Așa fiind, aceasta este reaua voință a părților, care se transmite și obligației de remediere, respectiv pârâta va efectua remedierea din fondurile ei dar și reclamanta va realiza lucrările la care s-a obligat în aprilie 2005 prin forțe proprii.
Cu privire la faptul că deși contractul este încheiat între pârâtă și Primăria, acțiunea este introdusă de Consiliul Local în calitate de reclamant, instanța a apreciat că această persoană are calitate procesuală activă, întrucât potrivit Legii nr. 215/2001, art. 36 Consiliul local are atribuții în dezvoltarea economico - socială a comunei și privind administrarea domeniului public și privat al comunei dând aprobare și urmărind lucrările de investiții de interes local.
După modificarea legii în iulie 2006 noțiunea de primărie vizează numai aparatul de lucru al primarului, care nu are nimic de-a face cu încheierea de contracte de lucrări.
Sub aspectul daunelor cerute de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației, instanța a constatat că obligația fiind reciprocă și condiționată de îndeplinirea obligației celeilalte părți,nu este aptă de executare separată".
Potrivit art. 580/3 alin. 2 instanța acordă daune interese doar dacă intr-un interval de 6 luni debitorul nu execută obligația. Așa fiind, din acest punct de vedere cererea este prematur introdusă.
Împotriva sentinței nr. 486/2007 a Tribunalului Brăila în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit al acestuia.
Sentința a fost dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
Sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Instanța a apreciat greșit materialul probator administrat în cauză, di8n care rezultă că părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate.
Din expertiza efectuată rezultă că Primăriei îi revenea întreaga culpă pentru nerespectarea condițiilor de realizare investiției și că singura obligație legală a pârâtei era de a livra și transporta cantitățile de beton B 250 conform contractului nr. 1139/11.04.2005.
Instanța de fond reținut în mod greșit că vinovăția punerii greșite în operă a betonului aparține pârâtei.
Instanța de fond a încălcat principiile răspunderii contractuale și respectării obligațiilor ambelor părți, încălcând prevederile art. 970 Cod civil și 1073 Cod civil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea a constatat că prima instanță a făcut corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat corectă dezlegare pricinii.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond reținut o situație de fapt greșită, în realitate prima instanță făcând apreciere corectă a probelor administrate.
În mod corect instanța a dat eficiență juridică expertizei de specialitate efectuate în cauză, motivarea instanței fiind în concordanță cu concluziile acesteia.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentei prin care se solicită reținerea unei alte situații de fapt, hotărârea fiind temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea în consecință a dispozițiilor art. 970 și 1073 Cod civil.
Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că pârâta recurentă nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract și că în temeiul răspunderii contractuale este obligată, potrivit art. 969 și următoarele și art. 1073 Cod civil să remedieze deficiențele apărute, respectiv să toarne un de beton de uzură de 6 cm pe cheltuiala pârâtei iar contravaloarea lucrărilor suplimentare fiind în sarcina Consiliului Local.
Așadar, atât din contractul încheiat cât și din procesul verbal de recepție rezultă că între părțile semnatare s-a convenit ca pârâta să livreze beton marca lucru pe care nu l-a făcut, livrând un alt tip de beton de marcă inferioară.
Concluzionând, a rezultat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Curtea, a respins excepțiile invocate de recurentă, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor procedurale, competența aparține tribunalului ca instanță, și nu secției, intimata pârâtă Consiliul Local având calitatea procesuală în cauză, potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001 art. 36.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii în termen legal a formulat contestație în anulare pârâta SRL B, în temeiul art. 3171alin. 2 Cod procedură civilă și art. 3172Cod procedură civilă.
Prevederea cuprinsă în art. 3171alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în recurs poate fi retractată dacă aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competență, își găsește aplicarea în speța de față.
Astfel acțiunea formulată de către Consiliul Local a avut ca obiect obligarea societății pârâte la asfaltarea unui drum comunal, obligație ce ar fi reieșit din interpretarea unui contract de achiziție publică.
Articolul 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ oferă definiția exactă a unui act administrativ: "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziții publice".
Articolul 2, alin. 1, lit. f, definește expresia "contencios administrativ", astfel contencios administrativ "reprezintă soluționarea de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie prin emiterea sau încheierea după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi."
Litera gaa celuiași articol, definește instanța de contencios administrativ ca fiind secțiile de contencios administrativ - fiscale.
Articolul 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene. se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale"
Același articol 10 alin. 12precizează faptul că: "Completul de judecată este format din doi judecători".
Având în vedere cele prezentate anterior,solicită să se constate faptul că instanța de fond, respectiv Secția comercială a Tribunalului Brăila, nu a fost competentă să se pronunțe asupra cauzei deoarece completul de judecată era alcătuit dintr-un singur judecător și nu doi așa cum în mod imperativ impun dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Se solicită a se constata că decizia civilă nr. 255/10.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- a fost dată de către judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și în baza art. 3171și 3172Cod procedură civilă, solicită admiterea contestației și, anularea deciziei civile nr. 255/10.04.2008 și fixarea unui nou termen de judecată în vederea rejudecării recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 317 Cod procedură civilă, invocate drept temei al cererii, Curtea constată că aceasta nu este fondată.
Potrivit prevederilor art. 317 Cod procedură civilă, " Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Raportând aceste prevederi legale la speța de față, Curtea constată că în această cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, cu ocazia soluționării recursului fiind respinse excepțiile invocate de recurentă, printre care și cea a necompetenței, apreciindu-se în mod temeinic că, potrivit dispozițiilor procedurale, competența aparține tribunalului ca instanță, și nu secției.
Cum, în cadrul recursului pârâta nu a invocat și celelalte dispoziții de ordine publică privitoare la competență și față de dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel cum acestea erau în vigoare la data soluționării cauzei, Curtea urmează să respingă cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către pârâta B, cu sediul în,-, jud.B, împotriva sentinței nr. 255 din 10.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE: Vasile Susanu - - | JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile - - |
Grefier, - - |
Red. /15.10.2008
Tehnored. 2 ex./16.10.2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Ioan Apostu, Dorina Vasile
