Obligația de a face. Decizia 448/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 448/
Ședința publică din 6 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 145/ca din 30.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta-intimată, lipsă fiind intimata-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Statul Român și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al treilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța con stată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-intimată, depune la dosar copia încheierii nr. 75 din 14.05.2009 prin care a fost admisă cererea reclamantei cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 145/CA/13.02.2009 a Tribunalului Iași. În aceste condiții, apreciază că recursul declarat de reclamanta a rămas fără obiect.
Cu privire la recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 145/CA/13.02.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în I, str. - nr. 26, Statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în I,-, -. A,. 11 și domiciliul ales la Cabinet avocat din I, str. -. - nr. 4, -eneș nr. 5,. C, demisol, cam. 4 ( ), în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la restituirea către reclamantă a taxei auto speciale în cuantum de 5752,04 lei, achitată conform chitanței seria - nr. - din 11.07.2007, precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut:
In ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I, instanța apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cererea de restituie este singura cale deschisă în justiție celor ce au achitat asemenea taxe speciale, competența revenind instanței de contencios administrativ. Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
Cu privire la temeinicia cererii, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamantă, "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, instanța reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța constată căart. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare la momentul importului și înmatriculării autoturismului reclamantului, erau reglementări contrare dreptului comunitar, taxa specială fiind în mod nelegal percepută, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului CE și Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede în art. 2 că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel, reclamanta, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat.
Cu privire la incidența în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/1998, instanța reține că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța constată că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05șiparagraf 61-70).
Nu se poate deci reține că statul român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța mai apreciază că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 are ca fundament alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat reclamanta să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Instanța reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza normei legale abrogată la 1 iulie 2088 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin. 1 din Constituție.
Invocarea de către pârâtă nr. 5899/26.06.2008 transmisă Ministerului Economiei și Finanțelor de Reprezentanța Permanentă a României la este irelevantă, un astfel de document neconstituind izvor de drept. Instanța de judecată trebuie să analizeze legalitatea măsurii de refuz al restituirii unei taxe nelegale, abrogată în prezent, prin prisma dispozițiilor legale interne și comunitare aplicabile.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantei, obligând pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. să restituie reclamantei taxa auto specială, precum și dobânda legală aferentă, până la data despăgubirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, și astfel cum a decis și Curtea de Justiție a Comunității Europene în jurisprudența sa precitată.
Prin încheierea 75/14.05.2009 pronunțată în același dosar, Tribunalul Iașia admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantă, dispunând rectificarea dispozitivului sentinței civile 145/CA/2009, în sensul restituirii taxelor speciale auto în cuantum de 5752,04 lei, achitată conform chitanței - nr. -/11.07.2007, precum și a celei în cuantum de 5464,07 lei, achitată cu chitanța nr. -/9.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta I care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a țin ut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasate în baza dispozițiilor art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul este îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa pe poluare pentru autovehicule, ca urmare a un ei compensări legale, considerând inaplicabile dispozițiile nr.OG 9/2000.
Reclamanta a formulat de asemenea recurs în cauză, motivat de omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra taxei în sumă de 5464,07 lei achitată la 9.06.2008, însă având în vedere încheierea 75/2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Iași, de rectificare a dispozitivului sentinței civile 145/CA/2009, declară prin apărător în cadrul dezbaterilor, rămânerea fără obiect a recursului său.
Prin întâmpinarea depusă urmare recursului pârâtei, reclamanta solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ -fiscal, în sensul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr. 418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de nr.OUG 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ -fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul art. 117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însăși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin nr.OUG 50/2008, a prevederilor art. 2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 80 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare, considerent pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul I urmează a fi respins, cu menținerea sentinței civile 145/CA/2009 astfel cum a fost rectificată prin încheierea 75/2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile introduse de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și împotriva sentinței nr. 145/ca/13.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
