Obligația de a face. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.46
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 2601 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele -, SERVICIUL REPREZENTANTE, AMBASADE ȘI ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR DIN CADRUL DGFP - MB având ca obiect obligația de a face-înregistrare în scopuri de TVA.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după încuviințarea cererii de preschimbare a termenului, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 13.01.2010 se înregistrează prin fax, cerere de lăsare a cauzei spre finalul ședinței și note scrise în vederea pronunțării prin care se invocă excepția netimbrării recursului.
Față de cererea de lăsare a cauzei la sfârșitul dezbaterilor, reprezentanta recurentei arată că pentru a se deplasa la localitatea de domiciliu are tren la ora 14, motiv pentru care poate rămâne în sală până la orele 12.
Instanța, încuviințează cererea de lăsare a cauzei la sfârșitul dezbaterilor, fixând ora 11 pentru reluarea pricinii.
Se reia dezbaterea cauzei la ora 11,45, la a doua strigare pentru când se prezintă doamna consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.
Instanța pune în discuția părții litigante excepția netimbrării căii de atac.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea acesteia deoarece în raport de dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997, demersul recurentei este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea după deliberare, respinge excepția nelegalei timbrări a recursului reținând în motivare incidența dispozițiilor art.17 teza I din Legea nr.146/1997.
Astfel, potrivit textului de lege menționat, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora,
Doar în cazul celorlalte instituții publice, teza a doua a art. 17 face trimitere la acordarea de scutire de taxă de timbru în cazul în care acțiunea vizează venituri publice.
În cazul în speță, recursul recurentei este scutit de taxă judiciară de timbru ( și implicit de timbru judiciar ) datorită calității procesuale a acesteia și indiferent de obiectul cauzei deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj în judecarea cauzei cu consecința casării hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre judecare la Tribunalul București -Secția a IX-
În susținere se arată că instanța de fond în mod greșit a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea competenței conform art. 18 alin.3 din Legea nr.554/2004 care precizează că acțiunile în contencios administrativ se judecată la sediul reclamantului sau al pârâtului.
Astfel, reclamanta are sediul în Cipru și nu în România. În această speță era competentă să judece cauza instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul București.
Se depune, spre exemplificare, copia a două citații care privesc acțiunii formulate de către societății nerezidente și care au fost promovate la Tribunalul București.
În ceea ce privește fondul cauzei, dacă instanța în mod contrar celor susținute anterior, înțelege să analizeze fondul pricinii, hotărârea atacată nu este legală și temeinică, societatea intimată fiind o societate nerezidentă, din Cipru. Prin hotărârea recurată, instanța de fond a reținut simplu, însușindu-și aprecierile reclamantei, prevederile Declarației 090, care arată că recurenta era obligată la a înregistra în scopuri de TVA, fără însă a reține că această societate nu a îndeplinit o condiție imperativă aceea de a prezenta un Certificat de înregistrare fiscală eliberat de autoritățile din Cipru.
Se mai relevă că reclamanta a depus mai multe înscrisuri printre care și certificatul de rezidență fiscală care însă nu trebuie avut în vedere de către instanță, deoarece acesta nu este un certificat de înregistrare fiscală, având în vedere și dispozițiile art.18 pr. fiscală.
În concluzie se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Se mai arată că societatea reclamantă nu are sediul în România deși se invocă de către aceasta un sediu permanent, fără ca să facă dovada acestuia cu înscrisuri.
Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2601 din 2 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei -, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B - SERVICIUL REPREZENTANTE, AMBASADE ȘI ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR DIN CADRUL - MB, și în consecință:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ost obligată să realizeze operațiunea tehnico-administrativă de înregistrare a reclamantei în scopuri de și să elibereze acesteia certificatul de înregistrare de
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată constând în 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,6 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta - a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și SERVICIUL REPREZENTANTE, AMBASADE ȘI ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR DIN CADRUL - MB solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei a Municipiului B la operațiunea tehnico-administrativă de înregistrare a sa în scopuri de și la eliberarea certificatului de înregistrare în scopuri de cu stabilirea în dispozitiv a unui termen de executare de 10 zile, cu sancțiunea amenzii prev. de art.24 alin.2 din Lg.554/2004.
În motivarea acțiunii arată că la data de 22 mai 2009, solicitat pârâtei înregistrarea în scopuri de pe teritoriul României anexând înscrisurile aferente iar în 2.06.2009 aceasta i-a comunicat refuzul, motivat de faptul că certificatul de înregistrare și rezidență fiscală eliberat de Ministerul d e Finanțe al Cipru nu cuprinde informațiile solicitate prin formularul 090 urmând a da curs cererii ulterior comunicării acestuia.
Menționează că la data de 7.07.2009 a promovat plângere prealabilă însă pârâta nu a răspuns.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând acțiunea reclamantei prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta la data de 22 mai 2009 (8-30) s-a adresat pârâtei pentru înregistrarea în scopuri de pe teritoriul României anexând cererii următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare și rezidență fiscală eliberat de Ministerul d e Finanțe al Cipru; formularul 090 anexă a Ordinului MFP nr.2157/2006, mandatul reprezentantului.
Pârâta la data de 2.06.2009 prin înscrisul înregistrat sub nr.12106, a comunicat reclamantei că certificatul de înregistrare și rezidență fiscală eliberat de Ministerul d e Finanțe a Cipru nu cuprinde informațiile solicitate prin formularul 090, obligându-se a da curs cererii ulterior acestei comunicări.
Potrivit prev. art.153 alin.4 fiscal "o persoană impozabilă care nu este stabilită conform art.1251alin.2 lit.b și nici înregistrată în scopuri de în România va solicita înregistrarea în scopuri de la organele fiscale competente pentru operațiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de reducere a taxei".
Conform prevederilor art.A pct.2 din cadrul procedurii anexă la 2157/2006 persoanele nerezidente vor depune formularul 090 însoțit de certificatul de înregistrare fiscală eliberat de autoritatea competentă din statul de rezidență.
Art.5 din OUG nr.49/2009 stipulează că "în cazul în care o autoritate competentă română solicită ca prestatorul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o anumită cerință a fost îndeplinită, aceasta acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un scop echivalent sau din care reiese clar că cerința respectivă este îndeplinită".
Deoarece din probațiunea administrată rezultă că reclamanta a făcut dovada că la data de 22.05.2009 (8) printre înscrisurile doveditoare a anexat și declarația 090 în vederea înregistrării în scopuri de instanța în temeiul prev. art.153 alin. 4.fiscal raportat la 2157/2006, art.5 alin.1 din cadrul OUG 49/2009 coroborat cu art.8 alin.1, 18 alin.1 și 24 alin.1 din Lg.nr.554/2004 va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâta să realizeze operațiunea tehnico-administrativă de înregistrare a reclamantei în scopuri de și de a elibera acesteia certificatul de înregistrare de
Cererea reclamantei privind stabilirea pe calea dispozitivului a unui termen de executare de 10 zile sub sancțiunea amenzii prev. de art.24 alin.2 din Lg.554/2004 urmează a fi respinsă, deoarece executarea hotărârii definitive și irevocabile are loc în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, termen expres prevăzut de art.24 pct.1 din aceiași lege.
Din interpretarea prev. art.24 pct.2 din Lg.554/2004 rezultă că numai în ipoteza în care acest termen nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, dispoziții care sunt incidente doar în cadrul fazei de executare a hotărârii irevocabile.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului B solicitând admiterea acestuia, arătând în motivare că prin actiunea introdusa pe rolul Tribunalului Cluj -N, reclamantul a chemat in judecata parata Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului B si Serviciul Reprezentante, Ambasade si Administrare a Contribuabilor din cadrul DGFP-MB solicitand pronuntarea unei sentinte civile prin care sa se dispuna obligarea paratei la realizarea operatiunii tehnico-administrative de inregistrare a - L TD in scopuri de TVA si la eliberarea certificatului de inregistrare in scopuri de TV A.
Prin Sentinta civila nr. 2601/02.10.2009, instanta a admis actiunea reclamantei - L TD, a obligat parata Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului B sa realizeze operatiunea tehnica-administrativa de inregistrare a societatii in scopuri de TVA si la eliberarea certificatului de inregistrare in scopuri de TVA.
Desi instanta de fond a apreciat in considerente ca se impune citarea paratilor cu mentiunea de a-si preciza pozitia procesuala, a trecut cu o usurinta surprinzatoare peste aceasta apreciere si a solutionat litigiul fara ca in virtutea rolului activ si in vederea pronuntarii unei solutii juste, sa puna in practica considerentele initiale.
In aceeasi ordine de idei, de obiectul juridic dedus judecatii, instanta a apreciat ca pertinenta efectuarea unei adrese catre parata "de rand 1" pentru a comunica actele care au fost depuse de reclamant in solutionarea cererii, apreciere careia, de asemenea, nu i s-a dat curs. Pentru a fi consecventa modului sumar in care a instrumentat pricina, instanta de fond a declarat inchisa faza probatorie avand in vedere doar actele de puse de catre reclamant si "imprejurarile aratate de mandatarul reclamantei in sustinerea actiunii" apreciindu-Ie ca suficiente in dovedirea temeiniciei cererii reclamantului.
1. Hotararea este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu incalcarea competentei altei instante art. 304 pct. 3 proc. civ.
S-a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj -N, exceptie care solicită să fie admisă si casand sentinta recurata sa se trimită cauza spre rejudecare instantei competente respectiv Tribunalul
In acest sens s-a precizat ca art. 10 alin. (3) din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede: "Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."
Or, asa cum se poate observa, domiciliul reclamantei nu este in judetul C-N, ci in orasul din Cipru, astfel incat singura instanta care putea fi investita cu solutionarea prezentei cauze era instanta de la domiciliul paratei, respectiv Tribunalul B
de cele aratate mai sus solicită admiterea exceptei necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj -N si casand sentinta recurata sa se trimită cauza spre rejudecare instantei competente respectiv Tribunalului B Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.
2. Hotararea este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii ( art. 304 pct. 9 proc. civ.).
Ignorand prevederile legale incidente in cauza, referitoare la inregistrarea in scopuri de TVA a contribuabililor nerezidenti, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca in cauza dedusa judecatii reclamanta are dreptul de a-si inregistra obiectul activitatii in scopuri de TVA si eliberarea certificatului de inregistrare in scopuri de TVA.
Astfel, s-a arătat ca - L TD a depus la sediul institutiei adresa nr. 12106A/22.05.2009, prin care a solicitat inregistrarea in scopuri de TVA in Romania, conform Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.2157/2006, anexand cererii, urmatoarele inscrisuri: certificat emis de Ministerul Finantelor din Cipru, Departamentul Veniturilor din Impozite in data de 27.04.2009 care atesta faptul ca L 1 este o societate rezidenta a Ciprului si venitul sau mondial face obiectul impozitarii pe venituri, apostilat confom Conventiei d l Haga in data de 04.05.2009, insotit de traducerea autorizata; certificat emis de Ministerul Finantelor din Cipru, Departamentul Veniturilor din Impozite in data de 27.04.2009 care atesta faptul ca L 1 din, este rezidenta a Ciprului conform Conventiei dintre Guvernul Cipru si Romania pentru evitarea dublei impozitari a venitului si proprietarii si este subiectul impozitarii in Cipru a venitului din toate sursele de la data de 20.01.2009, apostilat confom Conventiei d l Haga in data de 04.05.2009, insotit de traducerea autorizata; formularul 090, imputernicire avocatiala pentru d-na -.
Potrivit Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 2157/2006 privind contribuabilii nerezidenti, stabiliti in spatiul comunitar care au dreptul de a se inregistra in Romania, acestia au obligatia de a depune formularul (090) care "se depune direct la registratura organului fiscal competent sau la poștă, prin scrisoare recomandată, și va fi insoțit de o copie autentificată a certificatului de înregistrare eliberat de autoritatea fiscală din țara în care este stabilit contribuabilul. Copia certificatului de înregistrare va fi însoțită de traducerea în limba română, certificată de traducători autorizați", conform lit. A, pct. 2 din anexa ordinului mentionat mai sus.
In urma analizarii documentatiei inregistrata la DGFP-MB-Serviciul Reprezentante, Ambasade si Administrare a Contribuabililor s-a constatat ca nu au fost indeplinite prevederile nr.2157/2006, intrucat nu a fost prezentata copia autentificată a certificatului de înregistrare eliberat de autoritatea fiscală din țara in care este stabilita societatea L TD. Certificatele anexate formularului 090 atesta rezidenta fiscala a societatii in Cipru si au fost emise de Ministerul Finantelor din Cipru pentru evitarea dublei impuneri.
De asemenea, documentatia prezentata nu cuprindea informatiile înscrise in formularul (090), respectiv: sediul societatii si codul d e inregistrare fiscala, astfel incat a fost solicitata completarea documentatiei prin adresa nr.12106/02.06.2009 (confirmare de primire din 16.06.2009), transmisa la adresa de corespondenta ce a fost indicata de D-na Avocat, in calitate de imputernicit al -, respectiv Piata A I, nr.A,.13,.A,. 52, sector 3,
In sustinere, s-au invocat dispozitiile art. 75 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "declarația de înregistrare fiscală va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligații de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situația juridică a contribuabilului, precum și alte informații necesare administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale pct.13 alin.(1) din normele metodologice de aplicare a Titlului V al Codului fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, certificatul de rezidenta se utilizeaza numai in cazul nerezidentilor beneficiari ai veniturilor din Romania. pentru justificarea dreptului de a beneficia de prevederile conventiilor de evitare a dublei impuneri si nu poate inlocui certificatul de inregistrare prevazut la lit.A pct.2 din anexa Ordinul ministrului finantelor publice nr.2157/2006.
Astfel, s-a solicitat completarea documentatiei respectiv transmiterea unei copii autentificate a certificatului de inregistrare fiscala eliberat de autoritatea fiscala din Cipru insotita de traducerea autorizata a acestuia in limba si s-a comunicat societatii faptul ca cererea de inregistrare in scopuri de TVA in Romania nr.12106A122.05.2009, nu poate fi solutionata conform prevederilor Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr.2157/2006, aceasta fiind suspendata pana la data primirii documentatiei amintite mai sus.
Urmare acestui fapt, in data de 13.07.2009, societatea - a inregistrat la DGFPMB sub nr. 36042, prin dl., o plangere prealabila impotriva refuzului DGFPMB de a efectua inregistrarea societatii nerezidente ca platitor in scopuri de TVA in Romania, anexand copia legalizata si traducerea autorizata a certificatului de constituire a societatii, copia legalizata si traducerea autorizata a certificatului care atesta directorul si secretarul societatii precum si copia legalizata si traducerea autorizata a certificatului care atesta actionarii societatii, emise de Registrul Comertului din Cipru.
Serviciul Reprezentante, Ambasade si Administrare a Contribuabililor a solicitat societatii - prin adresa nr.73198/11.08.2009 (confirmare de primire in data de 09.09.2009), clarificari cu privire la calitatea domnului, avand in vedere ca dosarul de inregistrare continea doar imputernicirea pentru d-na Avocat, precum si completarea documentatiei in vederea indeplinirii conditiilor legale cu privire la inregistrarea in scopuri de TVA (respectiv pentru transmiterea unei copii autentificate a certificatului de inregistrare a societatii L TD eliberat de autoritatea fiscala din Cipru, intrucat acesta nu a fost inaintat Serviciului Reprezentante, Ambasade si Administrare a Contribuabililor ).
In acest sens, societatea a transmis notificarea inregistrata la DGFPMB sub nr. /27.08.2009 prin care a inaintat copia legalizata a mandatului de reprezentare pentru,dl.. In prezenta notificare se specifica faptul ca societatea are "domiciliul permanent pe teritoriul Romaniei in Mun. C N,- B,.3", insa conform prevederilor nr.2157/2006, se vor inregistra in scop de TVA contribuabilii nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent. Astfel, in cazul in care, societatea are un sediu permanent in Romania, aceasta nu poate face obiectul inregistrarii in scop de TVA in baza ordinului 2157/2006.
eferitor la Ordonanta de urgenta nr. 49/2009 invocata de reclamant si retinuta de instanta, s-au făcut urmatoarele precizari:
Potrivit art.1 din OG 49/2009,aceasta reglementează cadrul general al libertății de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.
Potrivit art. 3. - (1) În cazul în care dispozitiile prezentei ordonante de urgentă contravin dispozitiilor unui act normativ national care a transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament și care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii ori la exercitarea acesteia in sectoare specifice sau pentru profesii specifice in conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozitiile actului normativ special prevalează.
S-a menționat ca Titlul VI "Taxa pe valoare adaugata" din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal transpune Directiva a 6-a, respectivDirectiva 77/388/CEa Consiliului din 17 mai 1977, privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri sistemul comun privind taxa pe valoare adaugata: baza unitara de stabilire, publicata in Oficial al Comunitatilor Europene nr.1145 din 13 iunie 1977, cu modificarile si completarile ulterioare. Ordinul ministrului finantelor publice nr.2157/2006 din 18/- stabileste competenta pentru administrarea contribuabililor nerezidenti care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent si reglementeaza Procedura de administrare a contribuabililor nerezidenti stabiliti in Comunitate, care se inregistreaza direct.
Art. 4 din Ordonanta nr. 49/2009 mentioneaza la alin.(2) lit.h) faptul ca nu intră in domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență activitățile asociate exercitării autorității publice, iar alin. (3) prevede ca prezenta ordonanță de urgență nu se aplică in domeniul legislației fiscale prescriptive și cerințelor administrative de punere in aplicare a legilor fiscale.
De asemenea, in sentinta civila nr. 2601/2009 emisa de Tribunalul Cluj, este invocat art 5 din Ordonanta nr. 49/2009 potrivit caruia in cazul în care o autoritate competentă română solicită ca prestatorul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o anumită cerință a fost îndeplinită, aceasta acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un scop echivalent sau din care reiese clar că cerința respectivă este îndeplinită.
S-a precizat ca documentatia transmisa de societatea SRL in vederea inregistrarii in scopuri de TVA in Romania consta in certificate care atesta rezidenta fiscala sinu inregistrarea fiscala a societatiiin Cipru, astfel incat scopul echivalent invocat nu este indeplinit
Art 5 alin. (2) din OG 49/2009 precizeaza ca autoritățile române nu pot solicita prezentarea unui document emis intr-un alt stat membru in original, in copie certificată pentru conformitate sau traducere certificată, cu exceptia cazurilor prevăzute de alte acte normative care transpun acte comunitare ori creează cadrul pentru aplicarea directă a regulamentelor sau a cazurilor in care o astfel de cerință este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. Autoritățile române pot solicita prezentarea unor traduceri necertificate ale unor documente in limba română.
de cele prezentate mai sus, s-a apreciat ca dispozitiile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal care transpune Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977, precum si Ordinul ministrului finantelor publice nr.2157/2006 prevaleaza Ordonantei de Urgenta nr 49/2009 care a fost adoptata in vederea reglementarii cadrului general al libertatii de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României, aceasta ordonanta neputand fi considerata temei legal de contestare a procedurii de inregistrare in scopuri de TVA in Romania a contribuabililor nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent.
In concluzie, pentru indeplinirea procedurilor legale cu privire la inregistrarea in scopuri de TVA in Romania, o persoana impozabila nerezidenta stabilita in alt stat membru trebuie sa prezinte organului fiscal competent documentele mentionate de Ordinul ministrului finantelor publice nr.2157/2006 si sa nu fie inregistrat pe teritoriul României printr-un sediu permanent. Avand din vedere faptul ca societatea L TD nu a facut dovada sediului său precum si a inregistrarii fiscale in Cipru, Serviciul Reprezentante, Ambasade si Administrare a Contribuabililor se afla in imposibilitatea emiterii certificatului de inregistrare in scopuri de TVA in Romania, in conditiile prevazute de lege.
In cazul in care, societatea are un sediu permanent in Romania (asa cum afirma in cererea de chemare in judecata ), aceasta nu poate face obiectul inregistrarii in scop de TVA in bazaOrdinului Ministrului Finantelor Publice2157/2006, care prevede foarte clar faptul ca: "sevor inregistra in scop de TVA contribuabilii nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent".
de argumentele prezentate, solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat, modificarea sentintei civila nr. 2601/02.10.2009, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
Prin notele de ședință depuse de L TD. s-a arătat că e p. cale de excepție, se invocă exceptia netimbrării cererii de recurs formulate de către -, solicitând instanței ca, în conformitate cu prevederile Legii 146/1997 și a prevederilor OG32/1995, să anuleze cererea recurentei ca netimbrată. În susținerea acestei excepții s-a arătat că acțiunea reclamantei nu privește venituri publice.
Față de excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată numai pe calea cererii de recurs, fără a fi invocată în instantei de fond, s-au arătat următoarele:
Intimata a depus la dosarul de fond copia contractului de închiriere, însoțită de extrasul, pentru spațiul având destinația de birou și care formează sediul administrativ permanent al acesteia pe teritoriul României.
Sediul fiscal permanent rezidă acolo unde se află conducerea efectivă a societătii
În acest context, potrivit convenției încheiate între România și Cipru, care o califică pe reclamantă ca având rezidența fiscală în. Cipru (locul conducerii efective), având însă dreptul să aibă sedii permanente în oricare dintre cele două state, devin incidente dispozițiile art. 6 din.
Pe fond, in perspectiva normelor comunitare, a cărora aplicare se impune a fi făcută atât de către intimată, cât și de către instanță, intimata se afla în drept să fie luată în evidenta plătitoriior A, în concordantă cu prevederile Directivei 2006/112/, care a înlocuit Directiva 77/388/, norma comunitară reținând obligația Statului Membru de a asigura toate conditiile necesare pentru inregistrarea societătilor comunitare în scopuri de (art. 214)
Atitudinea intimatei, anume de a nu permite reclamantei să realizeze operațiuni comerciale pe teritoriul Uniunii Europene reprezintă o încălcare de către Statul Român a prevederilor art. 49 art.54. art. 56 art. 57. art. 63 din cadrul Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene, o violare a principiilor fundamentale ale Uniunii, susceptibilă de sancțiuni pe calea acțiunii directe în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Intimata apreciază susținerile recurentei, conform cărora instanța de fond a procedat la judecata cauzei fără să observe drepturile procesuale ale părților, ca fiind neîntemeiate și lipsite de pertinentă în condițiunile în care își invocă practic propria culpă.
Intimata susține că înscrisul eliberat de către Ministerul Finanțelor al Cipru nu este recunoscut pe teritoriul Statului Român, o atare susținere reprezentând un nonsens juridic în condițiunile în care unul dintre principiile fundamentale ale este reprezentat de principiul recunoașterii reciproce a certificatelor, atestatelor emise de oricare dintre statele membre.
Norma română nu conține nici un fel de cerințe cu privire la ce va cuprinde certificatul eliberat de autoritatea compententă, iar prin art. 153 alin. 4. fiscal este reținută obligația persoanei juridice de a solicita înregistrarea în scopuri de În acest context, solicitarea subscrisei de a fi luată în evidența organului fiscal, nu reprezintă un demers facultativ, ci unul obligatoriu, din perspectiva legii române. pentru orice societate comercială care doreste să realizeze operatiuni comerciale.
Recurenta reține, de asemenea, că, în speță, nu ar fi operabile prevederile OUG49/2009, întrucât aceasta nu este aplicabilă în domeniul legislației fiscale prescriptive. Or, în prezenta cauză, nu ne aflăm pe terenul legislației fiscale prescriptive (contestarea unei decizii de impunere, contestarea executării silite începute de organul fiscal ci în prezența unei solicită administrative de luare în evidența organului competent, obligație impusă prin însăși normele legale ale Statului Român.
Analizând motivele de recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta este persoană juridică de naționalitate cipriotă, având sediul în și fiind înregistrată în fața Registrului Comerțului din această țară sub nr. HE - respectiv la Ministerul d e Finanțe al statului Cipru sub Cod fiscal nr. 12-
Intenționând să obțină certificatul de înregistrare în scopuri de TVA de la autoritățile române ( DGFP B ) s-a adresat, la 22.05.2009, acestora.
Prin notificarea nr. 12106/2009, pârâta i-a comunicat faptul că cererea sa a fost respinsă iar în 7.07.2009 reclamanta a înaintat plângere prealabilă împotriva acestui refuz.
La 23.07.2009, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ - Tribunalul Cluj cu acțiunea ce face obiectul prezentei judecăți.
Recurenta a invocat prin motivele de recurs excepția necompețenței teritoriale, învederând faptul că ne aflăm în cazul unei competențe teritoriale exclusive datorită datelor specifice ale speței.
Analizând această excepție, Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. art. 10 alin. (3) din Legea nr.554/2004: "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului,
În acest sens, ceea ce interesează pentru determinarea competenței teritoriale este înțelesul atribuit noțiunii de domiciliu respectiv sediu.
Astfel, sediul societății ( sediul social ) reprezintă un element definitoriu al personalității juridice a societății comerciale, desemnând o clădire sau loc unde își are administra ia i unde își desfă oară activitatea o institu ie sau o organiza ie, servind și ca punct de reper pentru pentru rezolvarea unor chestiuni procedurale ( la sediul social se comunică actele procedurale ).
În sensul art. 5 din Convenția încheiată între România și Cipru pentru evitarea dublei impuneri, termenul sediu permanent, indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa,
Așa cum în mod corect a învederat reclamanta, Convenția o califică ca având rezidența fiscală în Cipru ( locul conducerii efective ) având dreptul la sedii permanente în oricare din cele 2 state.
În speță, fără a contesta dreptul reclamantei de a avea un sediu permanent în România, Curtea constată că înscrisul - contract de comodat încheiat la 1.04.2009, depus la dosar -14-15 nu este suficient pentru a face dovada faptul că aceasta își desfășoară activitatea la respectiva adresă.
Nu s-a făcut dovada înscrierii în Registrul Comerțului a acestui, loc pentru afaceri, actul nu a primit dată certă, nu este identificat, cu datele personale, mandatarul, împuternicit potrivit procurii generale din 1.05.2009 37-39, contractul purtând semnatura, procuratorului, fără a se menționa numele acestuia.
De asemenea, nu s-a depus, contrar susținerilor intimatei, un exemplar al extrasului CF pentru a verifica dacă spațiul a fost cedat spre folosință gratuită de către adevăratul ( și unicul ) proprietar.
Dovada detinerii cu titlu legal a spatiului se poate face, într-adevăr, cu contract de comodat însă în cazul în care sediul este situat intr-un imobil cu destinatia locuinta (bloc), care intra sub incidenta Legii 114/1996, este obligatoriu:
- sa se prezinte si avizul favorabil al asociatiei proprietarilor sau
- daca nu exista asociatia proprietarilor, se prezinta avizul favorabil al titularilor contractelor de inchiriere sau al proprietarilor din locuintele cu care se invecineaza spatiul, pe plan orizontal si vertical.
În speță, obiectul contractului de comodat îl reprezintă, o încăpere în imobilul 141 B,.3, ceea ce duce la concluzia că cerințele 114/1996 trebuiau rspectate.
Nu în ultimul rând, pentru a corespunde exigențelor art. 17 alin 2 din 31/1990, nu s-a făcut dovada că la acelasi sediu nu mai funcționează alte societăți sau că, deși funcționează, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a- respectiv:
a) imobilul, prin structura lui, permite functionarea mai multor societati in incaperi diferite;
b) cel putin o persoana este, in conditiile legii, asociat in fiecare dintre societati;
c) daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi sediul societatii.
Îndeplinirea condițiilor impuse de 31/1990 este necesară pentru că, potrivit art. 24 alin 1 din 26/1990, comerciantul cu sediul principal al comertului in strainatate care deschide sucursale in Romania trebuie sa ceara inregistrarea acestora la oficiul registrului comertului de la sediul fiecarei sucursale.
În speță, Curtea constată că reclamanta nu a făcut demersuri în acest sens la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj astfel încât nu se poate aprecia că deține, în mod valabil, un sediu permanent în C-
Dealtfel, faptul că - nu este rezidentă pe teritoriul României rezultă și din motivarea în drept a acțiunii sale.
Art. 153 alin 4 Cod fiscal face referire la persoane juridice nerezidente ( persoane impozabile nestabilite pe teritoriul României ) iar ordinul MFP 2157/2006 vizează, de asemenea, contribuabili nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent.
Nu poate fi acceptată aserțiunea intimatei potrivit căreia sunt aplicabile, în speță, dispozițiile OUG 49/2009, privind cadrul general al libertății de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României întrucât potrivit art. 3. - (1):, În cazul în care dispozitiile prezentei ordonante de urgentă contravin dispozitiilor unui act normativ national care a transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament și care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii ori la exercitarea acesteia in sectoare specifice sau pentru profesii specifice in conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozitiile actului normativ special prevalează,
Art. 4 din Ordonanta nr. 49/2009 mentioneaza la alin (3) ca prezenta ordonanță de urgență nu se aplică in domeniul legislației fiscale prescriptive și cerințelor administrative de punere in aplicare a legilor fiscale.
Titlul VI "Taxa pe valoare adaugata" din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal transpune Directiva a 6-a, respectivDirectiva 77/388/CEa Consiliului din 17 mai 1977, înlocuită prin Directiva 2006/112/EC privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri sistemul comun privind taxa pe valoare adaugata: baza unitara de stabilire, publicata in Oficial al Comunitatilor Europene nr.1145 din 13 iunie 1977, cu modificarile si completarile ulterioare.
Ordinul ministrului finantelor publice nr.2157/2006 din 18.12.2006 stabileste competenta pentru administrarea contribuabililor nerezidenti care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent si reglementeaza procedura de administrare a contribuabililor nerezidenti stabiliti in Comunitate, care se inregistreaza direct.
Concluzionând, domiciliul reclamantei nu este in judetul C-N ci in orasul din Cipru, aceasta nu are un sediu permanent în România, deținut în condițiile legii astfel incat singura instanta care putea fi investita cu solutionarea prezentei cauze era instanta de la domiciliul paratei, respectiv Tribunalul
În baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.2601 din 2.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va casa și va trimite cauza spre judecata - Tribunalului București -Secția a IX
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.2601 din 2.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre judecata - Tribunalului București -Secția a IX
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
-
RED.MH/MB
15.01.2010/5 ex.
jud.fond.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
