Obligația de a face. Sentința 461/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚE CIVILĂ NR.461
Ședința publică din data de 30 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
Grefier: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR având ca obiect obligația de a face.
La data de 30.05.2008, reclamantul a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 mai 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 14 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, comisie din subordinea Cancelariei Primului Ministru, solicitând instanței ca autoritatea pârâtă să fie obligată să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii privind apartamentul nr.13 din imobilul situat în C-N,-, jud. C, înscris în CF nr.50117 cu nr.top.11690/2/S/XIII, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a mai solicitat ca pârâta să fie obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru apartamentul nr.13 din imobilul menționat, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că apartamentul menționat a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr.223/1974 și a Deciziei nr.64/1989 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Județului Restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 a fost respinsă, astfel că prin Dispoziția nr.1885/22.07.2005 emisă de Primarul municipiului C-N i s-au acordat despăgubiri prin echivalent.
Deși au trecut doi ani de la data emiterii dispoziției nu a primit despăgubirile, astfel că s-a adresat autorității naționale pentru restituirea proprietăților. Prin răspunsul primit în data de 17.09.2007 i s-a precizat că în baza unui program pe calculator urmează a se numi aleatoriu un evaluator.
La un interval de 6 luni s-a adresat și comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, dar aceasta nu i-a răspuns în termenul legal de 30 de zile prevăzut în art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005. astfel că după aproape 3 ani, acesta nu a primit despăgubiri.
În ceea ce privește problemele juridice care se pun în prezenta cauză, reclamantul arată că prezenta cauză este de competența Curții de APEL CLUJ - Secția de contencios administrativ prin coroborarea dispozițiilor art.19 Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Se susține că refuzul comisiei de a soluționa cererea apare ca fiind unul nejustificat în raport cu dispozițiile art. 2 alin.1 lit.g și h din Legea nr.554/2004, iar pârâta nu poate invoca în apărarea sa dispozițiile nr.1095/2005 referitor la stabilirea ordinii soluționării notificărilor în sensul că în lipsa unui termen special în Legea nr.247/2005 nu s-ar aplica termenul general de 30 de zile.
Se invocă practica judiciară în materie, respectiv Decizia nr.1960 pronunțată în dosar nr.3206/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că este prematură cererea pentru emiterea unei decizii, că procedura aplicabilă pentru transmiterea dosarelor către entitățile investite cu soluționarea notificărilor este prevăzută în art. 16 din Titlui VII din Legea nr. 247/2005.
Se mai susține că față de etapele ce trebuie parcurse în procedura prevăzută în Titlul VII al Legii nr.247/2005, rezultă că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii menționate, iar nu în baza cererii formulate de persoana îndreptățită.
Curtea analizând acțiunea formulată reține următoarele:
Prin dispoziția nr.1885/22 iunie 2008 Primarul mun. C a admis cererea formulată de d-nul și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 13 din imobilul situat în CNs tr. - 1. S-a stabilit ca valoare echivalentă a apartamentului suma de 217.524 RON, cu posibilitatea de a opta pentru una dintre variantele prezentate în limita sumei de 52.612 RON și respectiv 164.912 RON.(4)
Dosarul în care s-a pronunțat dispoziția menționată anterior a fost comunicat Autorității Naționale pentru Restituire a Proprietăților.
Reclamantul s-a adresat acesteia, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea numirii unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, a măsurilor reparatorii și emiterea deciziei corespunzătoare.
Prin actul nr. -/17.09.2007 (5) i se răspunde reclamantului de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților că dosarul ce conține dispoziția primarului a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat cu nr. 3307/CC, că pentru valorificarea pretențiilor acestuia va fi urmată procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,cu modificările și completările ulterioare aduse prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007. Reclamantul mai este înștiințat că ordinea în care vor fi soluționate dosarele a fost stabilită de către comisie în sensul că selectarea dosarelor se face, aleatoriu, în baza unui program de calculator, dosarul reclamantului nefiind încă selectat prin procedura menționată.
Având în vedere data emiterii dispoziției nr.1885, respectiv 22 iulie 2005, data sesizării comisiei centrale, Curtea reține că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantul fiind lezat în dreptul său de a încasa despăgubiri pentru apartamentul nr.13 situat în C-N- prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menționat.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art.32 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).
În speță, reclamantul atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Așa cum învederează și reclamantul, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 1014/2006, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Reclamantul utilizând de posibilitățile oferite de normele interne a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă să emită în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru.13 din imobilul înscris în CF 50117 C-N nr.top 11690/2/S/XIII, situat în C-N-.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, nu mai este necesară stabilirea unei obligații exprese în acest sens în sarcina pârâtei. astfel că acțiunea va fi admisă numai în parte. Pentru aceasta c, Curtea a avut în vedere și dispozițiile legale care enumeră în mod expres atribuțiile acestei comisii.
Deoarece pârâtul a fost găsit în culpă procesuală, căzând în pretenții, va fi obligat conform art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.274 pr.civ. să achite reclamantului suma de 3046 RON cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste considerente reținute anterior, apărările pârâtului apar ca nefondate urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la.A & Asociații cu sediul în C-N--.18, jud. C în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâtul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să emită o decizie reprezentând titlu despăgubire pentru apartamentul 13 situat în C-N- C-N, înscris în CF nr.50117 cu nr. top 11690/2/S/XIII.
Obligă pârâtul la 3.064 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
4 ex./24.06.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
