Obligația de a face. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 48/F/CA/2008
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL și pe pârâta F - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al reclamantei, avocat și reprezentantul pârâtei, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: reprezentantul pârâtei depune la dosar delegația de reprezentare a acesteia și întâmpinare, din care un exemplar se comunică mandatarului reclamantei.
Mandatarul reclamantei învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării astfel că nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea acesteia.
Mandatarul reclamantei și reprezentantul pârâtei declară că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restabilirea situației anterioare compensării unor creanțe bugetare și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 737.863 lei, plus dobânzile și majorările de întârziere, calculate de la data efectuării operațiunilor de compensare și până la plata efectivă.
Mandatarul reclamantei precizează că aceasta a contestat măsurile dispuse conform procedurii administrativ - jurisdicționale, contestația depusă fiind în lucru, iar în paralel, a solicitat Curții de APEL ALBA IULIA suspendarea executării actelor atacate, instanța a admis cererea prin sentința nr. 16/13.02.2008. Mandatarului reclamantei învederează instanței că la momentul în care reclamanta s-a prezentat cu minuta sentinței Curții de Apel, pârâta deja executase silit suma de 737.863 lei prin compensare, în temeiul actelor a căror executare fusese suspendată de către instanță. Or, din acest punct de vedere, sentința Curții de APEL ALBA IULIA este cel puțin în parte lipsită de eficiență. De asemenea, arată că reclamanta a achitat cauțiune raportat la întreaga sumă și nu în parte.
Pe fondul problemei, mandatarul reclamantei învederează instanței că pârâta a operat compensarea în data de 9.01.2008, deși data scadentă era la 20.01.2008, ca atare sumele compensate nu erau exigibile. În întâmpinare, pârâta face vorbire de compensare, acoperire, fără aon umi executare silită, prin care a creat reclamantei un prejudiciu, reprezentat de cauțiunea avansată, în cuantum de aproximativ 1 miliard și suma executată silit de 7 miliarde. Mandatarul reclamantei arată că instanța a dispus executarea unui act, respectiv a dispus suspendarea executării actelor atacate - necondiționat.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, învederând instanței că prin decizia de impunere s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare, aceasta a contestat măsurile dispuse, contestația fiind în lucru, iar concomitent a solicitat suspendarea executării silite. Reprezentantul pârâtei arată că prin sentința nr. 16 din 13.02.2008 s-a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală, însă anterior pronunțării sus menționatei sentințe au fost emise patru note de compensare, care, fiecare în parte, sunt acte administrative locale.
Pe de altă parte, reprezentantul pârâtei învederează instanței că reclamanta a solicitat repunerea în situația anterioară compensări, or potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, efectul suspendării actului administrativ este încetarea oricărei forme de executare silită și nu repunerea în situația anterioară, iar respectivele sume s-au compensat anterior emiterii deciziei instanței.
De asemenea arată că dispozițiile Legii contenciosului administrativ se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, iar potrivit prevederilor art. 401 ind. 1.civ.Cod Penal întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia poate fi solicitată numai în situația în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu, nu și dacă s-a dispus doar suspendarea executării.
Pentru toate aceste considerente, expuse pe larg în întâmpinare, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În replică, mandatarul reclamantei învederează că actul administrativ este egal cu o creanță în cuantum de 31 miliarde, instanța a dispus suspendarea executării silite, această sumă nereprezentând o pagubă la buget, astfel apreciază că s-a oferit reclamantei șansa la un proces echitabil.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr- reclamanta Internațional a chemat în judecată pârâta ANAF - H solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună restabilirea situației anterioare compensării unor creanțe bugetare de către intimata ANAF - H și obligarea acesteia la restituirea sumei de 737.863 lei și a dobânzilor și a majorărilor de întârziere în cuantum legal, calculate de la data efectuării operațiunilor de compensare și până la achitarea integrală a sumei.
În motivarea cererii s-a arătat că, urmare a unui control financiar efectuat la societatea reclamantă a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală generală din data de 14.12.2007 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 272/20.12.2007 și Dispoziția nr. 103/14.12.2007, acte prin care s-a stabilit că societatea reclamantă datorează bugetului de stat suma totală de 3.137.000 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare pentru perioada ianuarie 2003 - aprilie 2007 reprezentând impozit pe profit, TVA, dobânzi de întârziere și penalități de întârziere aferente acestora.
Societatea reclamantă a contestat măsurile dispuse conform procedurii administrativ - jurisdicționale prevăzute de art. 174-178 din nr.OG 92/2003
( R ) privind codul d e procedură fiscală, contestația fiind înregistrată la sediul intimatei sub nr. 942 din 16.01.2008. La aceeași dată a solicitat Curții de APEL ALBA IULIA suspendarea executării actelor atacate potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar instanța a admis cererea reclamantei prin sentința nr. 16/13.02.2008 pronunțată în dosar nr-.
Cu toate că intimata a încetat formele de executare silită, ea refuză restituirea banilor, deși prin efectul suspendării actelor administrative contestate ea ar fi trebuit să repună societatea reclamantă în situația anterioară. Suma de 737.863 lei este reținută fără niciun temei, în condițiile în care creanța bugetară nu mai este certă, lichidă și exigibilă. În plus, suspendarea s-a dispus după consemnarea unei cauțiuni de 156.850 lei, iar suma totală de 894.713 lei blocată în acest caz îngreunează simțitor activitatea economică a Internațional
În drept s-au invocat art. 1 din 554/2004.
Pârâta ANAF - Had epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât prin 16/13.02.2008 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a dispus suspendarea executării, aceasta având ca efect încetarea oricărei forme de executare și nu întoarcerea executării. Problema întoarcerii executării poate fi ridicată doar în condițiile art. 404/1 și 404/2, în cazul în care instanța va desființa titlul executoriu și nu în situația în care s-a dispus doar suspendarea executării.
Mai mult, compensarea efectuată din oficiu de organele de executare a avut loc anterior pronunțării sentinței civile nr. 16/13.02.2008, în conformitate cu dispozițiile art. 116 și următoarele din OG92/2003, republicată, privind codul d e procedură fiscală.
Pe fond, se arată că societatea a cerut prin depunerea deconturilor de TVA, rambursarea TVA în sold la 25.09.2007 ( aferent perioadei martie -august 2007 ) și a TVA aferent lunii octombrie 2007 cu scadență în 25.11.2007.
În perioada de până la data efectuării compensării ( 09.01.2008 ) prin cele 2 note de compensare contestate, organele de control au întocmit 2 rapoarte de inspecție fiscală parțială pentru rambursarea TVA sus menționat și o inspecție generală de fond pentru perioada fiscală ( 01.01.2003 - 30.04.2007 ) care s-a finalizat prin Raportul de inspecție fiscală generală din 14.12.2008 prin care s-a stabilit TVA suplimentar de 1.386.721 lei, obligație de care societatea a luat cunoștință prin semnarea actului de control.
Potrivit prevederilor art. 116 din OG92/2003 republicat cu modificările la zi " organele fiscale pot efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată creanțe reciproce ( datorate aceluiași buget ) ", în cazul de față TVA de recuperat și TVA de plată stabilit suplimentar. " Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. "
Întrucât obligațiile suplimentare la TVA stabilite prin PV/14.12.2007 în suma de 1.386.721 lei cuprinse chiar și în decizia de impunere 272/20.12.2007 întocmită la actul de control sus menționat, au fost introduse în evidența de plătitor în sistem informatic ( ) la Internațional, de către compartimentul de specialitate ( Biroul gestiune declarații ) din cadrul Mijlocii în data de 04.01.2008 la data de 09.01.2008 data efectuării compensărilor din TVA de recuperat prin operarea deciziilor de rambursare nr. 99 și 108/ 08.01.2008 în vederea compensării sau restituirii la rubrica " obligații bugetare de compensat " existau și aceste sume de plată în sarcina contribuabilului, programul informatic nepermițând marcarea opțiunii de restituire a sumelor de rambursat din TVA și întocmirea DE RESTITUIRE înainte de compensarea reciprocă a tuturor obligațiilor bugetare rămase de achitat cu TVA de rambursat aprobat.
În drept s-au invocat OG92/2003 și art. 404/1 și 404/2
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală generală din data de 14.12.2007 și a actelor care derivă din acesta, respectiv Decizia de impunere nr. 272/20.12.2007 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 103/14.12.2007 s-a stabilit că Internațional datorează bugetului de stat suma totală de 3.137.000 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare.
Aceste acte au fost contestate de reclamantă prin contestația înregistrată sub nr. 942/16.01.2008 ( 23-49 ), aflată pe rolul organelor administrative, ANAF - DGFP
Prin 16/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a dispus, în temeiul art. 14 din 554/2004, suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală și a actelor care derivă din acesta până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art. 14 alin. 7 din 554/2004 suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. Prin urmare, singurul efect pe care l-a produs 16/2008 a fost suspendarea oricăror forme de executare silită pentru viitor, începând cu data de 13.02.2008. Această sentință nu a putut produce efecte pentru trecut, respectiv tot ceea ce s-a efectuat ori s-a executat până la data de 12.02.2008 inclusiv rămâne bine executat până la soluționarea acțiunii de fond.
Din actele dosarului rezultă că anterior pronunțării sentinței de suspendare, a avut loc compensarea unor creanțe bugetare. Potrivit art. 116 din OG92/2003 prin compensare se sting creanțele administrate de cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc calitatea de creditor și debitor. Mai mult, potrivit art. 117 alin. 6 din OG92/2003 dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. 1 și 2 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
Compensarea efectuată de organul fiscal la data de 9.01.2008 nu reprezintă o formă de executare silită așa cum susține reclamanta ci reprezintă o acoperire a obligațiilor stabilite suplimentar la TVA-ul de plată de către organele de control din TVA aprobat la rambursare.
Pe de altă parte, reclamanta solicită, deși într-o formă mascată, întoarcerea executării silite efectuate până la data de 13.02.2008, ca urmare a 16/2008, sentință care a avut ca urmare pierderea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței bugetare, această din urmă susținere fiind complet eronată și lipsită de fundament juridic, deoarece instanța care a dispus suspendarea nu a analizat niciun moment aspectele care privesc fondul cauzei.
Instituția " Întoarcerii executării silite " este prevăzută de art. 404/1 și art. 404/2 și ea presupune, în mod obligatoriu, desființarea titlului executoriu sau a executării silite însăși. Doar dacă se va desființa titlul executoriu sau actele de executare, instanța competentă va dispune, la cerere, și restabilirea situației anterioare executării, situație care nu se regăsește în speță, astfel încât nici reglementările legale care o prevăd nu pot fi aplicate.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată, având în vedere că, suspendarea executării actului administrativ pronunțată în baza art. 14 din 554/2004, nu poate avea niciun efect asupra actelor de executare efectuate anterior datei când s-a dispus suspendarea și nici asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței care se urmărește, singurul efect fiind acela de a duce la încetarea oricărei forme de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Internațional cu sediul în P,--4, jud. H împotriva pârâtei ANAF - DGFP H cu sediul în D, str. - -, - parter, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /4 ex./11.04.2008
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
