Obligația de a face. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 491/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta V împotriva sentinței civile nr. 148/ din 01.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 28 septembrie 2009, lucrările efectuate fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 septembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 148/CA/1.06.2009 a Tribunalului Vasluis -a dispus:
Admite excepția lipsei procedurii prealabile, invocată din oficiu de către instanță, și, în consecință,
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta -. " "SRL, cu sediul în V,-, jud. V în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru V, cu sediul în V,-, jud. V, ca inadmisibilă.
A reținut instanța de fond că la data de 17.12.2008, prin cererea înregistrată sub nr.27, reclamanta C " " SRL V solicitat Biroului pentru V emiterea autorizație de muncă pentru lucrătorul detașat (17).
În urma verificărilor efectuate, la data de 7.01.2009, un ofițer de poliție din cadrul pârâtului Biroul pentru V, căruia îi fusese repartizată spre soluționare cererea reclamantei, a întocmit un referat prin care a propus a se refuza eliberarea autorizației de muncă solicitate de către reclamantă, referat care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a fost aprobat de către șeful Biroului pentru V(14).
În temeiul prevederilor art. 14 al. 10 din OUG nr. 56/2007, așa cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 134/2008, care impun, în cazul neacordării autorizației de muncă, obligația comunicării către angajator a motivelor pentru care s-a luat decizia de respingere, prin adresa înregistrată sub nr. -/7.01.2009 pârâtul a comunicat reclamantei că cererea sa având drept obiect emiterea autorizație de muncă pentru lucrătorul detașat a fost soluționată nefavorabil.
Practic, referat întocmit la data de 7.01.2009, aprobat de șeful Biroului pentru V, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, constituie actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică, care dă naștere unui raport juridic, a cărui anulare o solicită reclamanta. Aceasta nu solicită anularea adresei nr. -/ 7.01.2009 prin care reclamantei i s-a comunicat soluționarea nefavorabilă a cererii depuse de către aceasta.
Raportat la cele învederate, instanța retine faptul că obiectul prezentei acțiuni constă în anularea actului administrativ constând în referatul aprobat de șeful Biroului pentru V, prin care s-a respins cererea reclamantei de emitere a autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat, nu în anularea adresei nr. -/7.01.2009 prin care s-a comunicat reclamantei acest mod de soluționare, așa cum reiese, de altfel si din conținutul cererii de chemare în judecată, dar si din precizările reprezentantului reclamantei de la termenul de judecată din data de 1.06.2009.
Conform prevederilor art. 7 al.1 și 7 din Legea nr. 554/2004, care reglementează recursul grațios obligatoriu, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana căreia îi este adresat actul administrativ considerat nelegal și care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a actului.
În speță, actul administrativ atacat este, după cum am mai arătat anterior, referatul aprobat de șeful Biroului pentru V, prin care s-a respins cererea reclamantei de emitere a autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat
Reclamanta, în virtutea obligației care-i incumbă în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adică nu a făcut dovada faptului că a solicitat pârâtului revocarea actului administrativ contestat. Mai mult, din adresa nr. -/29.05.2009 emisă de pârât și depusă în fotocopie la ultimul termen de judecată, reiese că după emiterea adresei de comunicare nr.-/7.01.2009 celelalte două adrese din acest înscris referindu-se la alte două cereri formulate de către reclamantă prin care solicita eliberarea autorizației de lucrător detașat pentru alte două persoane, pe rolul pârâtei nu au fost înregistrate cereri de revocare a actului administrativ contestat în prezenta cauză.
De altfel, indirect, reprezentantul reclamantei a recunoscut că nu a cerut revocarea actului administrativ atacat printr-o cerere scrisă adresată emitentului actului.
Susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi solicitat verbal revocarea actului administrativ nu pot fi primite ca si dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile deoarece nu sunt probate.
În ceea ce privește susținerile reclamantei potrivit cărora nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile reglementate de prevederile art. 7 din Legea 554/2004 deoarece prezenta acțiune are drept obiect refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de către pârât, instanța retine că aceasta sunt neîntemeiate deoarece prezenta acțiune are drept obiect anularea unui act administrativ, nu refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Soluționarea nefavorabilă a unei cereri nu constituie refuz de soluționare, cum susține reclamanta. De altfel, cererea reclamantei privind acordarea autorizație de muncă lucrătorului detașat a fost soluționată de pârâtă în termenul prevăzut de lege, deci nu se pune problema unui refuz nejustificat de soluționare a unei cererii adresate unei autorități a administrației publice.
În atare condiții, având în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 109 al.2 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 7din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele si în condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii, instanța a admis excepția lipsei procedurii prealabile cererii de chemare în judecată a respins acțiunea formulată de către reclamantă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta SRL I, considerând că în mod eronat instanța de fond a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, deși decizia contestată nu se constituie ca un act administrativ unilateral în sensul legii ci o comunicare a motivului neacordării la cerere a autorizației de muncă, reprezentând așadar un refuz de acordare a acesteia.
Mai mult, în speță recurenta a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, prin adresare verbală către Serviciul Biroului de V, căruia i-a solicitat revocarea deciziei, așa încât și această condiție a procedurii prealabile a fost îndeplinită, textul de lege nefăcând distincție între forma scrisă ori verbală a acestei proceduri.
Consideră recurentul că în speță, în mod eronat prima instanță a invocat aspecte de natură lingvistică în jurul sintagmei "soluționare nefavorabilă", deși termenul "a soluționa" înseamnă "a rezolva", iar nu "a nu rezolva", cum s-a procedat în fapt, astfel că solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în ce privește calificarea juridică a actului ce face obiectul acțiunii de față, acesta a fost emis în temeiul art. 15 al. 10 din OUG56/2007, în care se prevede expres: "În cazul neacordării autorizației de muncă, Oficiul Român de are obligația de a comunica în scris angajatorului motivele care au stat la baza acestei decizii", calificând așadar această comunicare ca fiind asimilată unei "decizii", cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul ei sunt evocate și înscrisurile considerate lipsă din documentația prevăzută de lege pentru emiterea autorizației solicitate de reclamant.
Așa fiind, adresa -/7.01.2009 întrunește condițiile de existență ale unui "act administrativ" individual, în sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", pretinsul "refuz" de soluționare evocat de recurent putându-se concretiza în contextul de față, doar că neprimirea unui răspuns la solicitarea sa, de la intimată, iar nu a unei "decizii" motivate în scris, cum s-a emis în fapt, în sensul respingerii cererii de acordare a autorizației de muncă.
Raportat celor sus menționate, curtea constată că în mod corect instanța de fond a considerat ca fiind obligatorie parcurgerea de reclamant a procedurii prealabile, anterior introducerii acțiunii de față, în lipsa căreia a dispus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, raportat condiției prev. de art. 7 din legea specială de procedură aplicabilă, respectiv cea a contenciosului administrativ cu nr. 554/2004.
Concluzionând, curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 148/CA/1.06.2009 a Tribunalului Vaslui, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamanta " " SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta V împotriva sentinței nr. 148/CA/01.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.10.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
