Obligația de a face. Decizia 4972/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 4972

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Sanda Lungu

JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru

JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie

GREFIER - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 1303 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul pârât Consiliul Local și avocat pentru intimatul reclamant SC ROMÂNIA SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că intimata reclamantă a depus concluzii scrise.

Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;

Avocat pentru recurentul pârât Consiliul Local, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active, întrucât consiliul local stabilește și aprobă taxele și impozitele locale.

Avocat pentru intimatul reclamant SC ROMÂNIA SA. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 1303 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului Consiliul Local.

S-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL - JUDEȚUL D, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SA, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Municipiul C.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că:

Prin cererea formulată la data de 31.03.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul CONSILIUL LOCAL, a chemat în judecată pârâta SC ROMÂNIA SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să se înscrie în Registrul Agricol al comunei și să plătească taxele și impozitele locale aferente către bugetul local al comunei.

In motivare, reclamantul a arătat că SC ROMÂNIA SA deține imobile în proprietate pe teritoriul administrativ al comunei și desfășoară activitate economică pe acest teritoriu, astfel încât datorează taxele și impozitele locale aferente către bugetul acestei comune. Respectivele imobile deținute de pârâtă pe teritoriu administrativ al comunei sunt reprezentate de terenul și clădirile în care se află sediul și uzinele SC ROMÂNIA SA.

Arată că hotarele comunei au fost stabilite prin Legea nr. 84/2004 privind înființarea unor comune, iar aceste limite administrativ-teritoriale ale comunei cuprind terenul și clădirile în care se află sediul și uzinele SC ROMÂNIA SA.

De asemenea, din adresa nr. 10845/23.09.2008 emisă de Consiliul Județean D către Primăria Comunei, reiese că se află pe teritoriul administrativ al comunei, conform hărții cadastrale cu numărul L-34-144 obținută de

S-a mai arătat că, deși a solicitat pârâtei înscrierea în Registrul Agricol și plata către comună a impozitelor și taxelor locale, acest lucru a fost refuzat de pârâtă prin adresa nr. A1/374 din data de 10.10.2008.

Consideră că, potrivit Titlului IX din Codul Fiscal obligația de plată a impozitului local subzistă către unitatea administrativ-teritorială pe care sunt amplasate imobilele ți unde își desfășoară activitatea economică.

In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 3, 6 și 8 din nr.OG 28/2008 privind Registrul Agricol, art. 249-271 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, art. 1 și urm. Din Legea nr. 84/2004 privind înființarea unor comune.

In dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, următoarele acte: adresa nr. 10845/23.09.2008 emisă de Consiliul Județean D - Direcția de Urbanism, adresa D nr. 5547/2008, cadastrală cu nr. L-34-144-B de unde rezultă că uzinele se află pe teritoriul administrativ al comunei, adresa nr. 7608 din 29.09.2008 emisă către SC ROMÂNIA SA, adresa SC ROMÂNIA SA cu nr. A1/374 din 10.10.2008.

La data de 05.05.2009, Municipiul C prin Primar a formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză în temeiul art. 49 și 82.pr.civ.

In motivare, a arătat că interesul de a interveni este determinat de faptul că dreptul de a încasa impozitele și taxele locale aparține municipiului C și nu comunei, astfel cum pretinde reclamantul.

Potrivit art. 249 și 256 Cod fiscal impozitele și taxele locale se datorează bugetului local al unității administrativ teritoriale unde este amplasat imobilul, iar SC ROMÂNIA SA se află pe raza administrativ teritorială a municipiului C, astfel încât competența în a încasa impozitele și taxele locale aferente revine municipiului

S-a mai arătat că prin respectiva cerere urmărește se urmărește conservarea dreptului acestuia deja existent, având în vedere faptul că pârâta achită către bugetul local al municipiului C impozitele și taxele aferente, astfel cum rezultă din declarațiile fiscale și deciziile de impunere emise.

Consideră că sunt titularii dreptului dedus judecății și că prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local nu justifică calitatea sa procesuală activă și nu a invocat un drept care să fi fost încălcat prin neînscrierea în registrul agricol și nedepunerea declarațiilor fiscale de către pârâtă.

Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 rep. comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.

Conform art. 21 din aceeași lege unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea fiind subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu ale persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. 1 din proc. fiscală subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

Astfel, reclamantul pretinde un drept subiectiv ce ar aparține unei alte persoane, respectiv unității administrativ teritoriale, astfel încât interesul nu este personal.

Deși, comuna prin organele sale fiscale avea posibilitatea emiterii unui titlu de creanță care neachitat ar fi devenit titlu executoriu ce putea fi executat silit, reclamantul nu a folosit această cale. Intervenientul consideră că reclamantul avea posibilitatea prevăzută de legile speciale, OG. Nr. 28/2008, Codul Fiscal și Codul d e procedură fiscală, pentru realizarea dreptului său pretins, ceea ce face ca acțiunea acestuia să fie inadmisibilă.

In ceea ce privește limita administrativ teritorială aceasta a fost tranșată în mod definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 322 pronunțată la data de 07.10.1999 pronunțată de curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 780/A/1999, considerând că acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.

Astfel, instanța a reținut faptul că fosta SC SA, actual SC ROMÂNIA SA este situată pe teritoriul administrativ al municipiului

In drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 pr.civ. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nr.OG 92/2003 rep. Legea nr. 215/2001, nr.OG 28/2008 privind registrul agricol, Legea nr. 7/1996, rep. Legea nr. 273/2006.

In susținerea cererii, intervenientul Municipiul a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv: Încheiere nr. 19075/07.05.2007 dată în Dosul nr. 19075/2007 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, Sentința nr. 322/07.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 780/A/1999, adresa nr. 3099/23.09.1999 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol D, Autorizație pentru executare de lucrări nr. 147/03.05.1977.

Prin întâmpinarea formulată la data de 05.05.2009, pârâta SC ROMÂNIA SA a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr. 322/07.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr. 780/A/1999, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 pr.civ. și art. 1201 Civil privind existența identității de părți, obiect și cauză.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor enunțate, singurul document invocat în întemeierea afirmațiilor fiind o hartă cadastrală obținută de la.

Pârâta arată că în dosarul nr- ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în care SC C SA avut calitatea de intimat alături de Primăria Mun. C, în data de 03.12.2008 instanța a respins cererile formulate de către apelanți în cursul respectivului litigiu, prin probele încuviințate de către instanță, respectiv expertiza topografică, locația imobilelor proprietatea pârâtei a fost stabilită ca fiind în circumscripția Municipiului

In susținerea motivelor arătate, pârâta invocă și adresele nr. -/31.10.2008 emisă de către Serviciul Agricol și a Primăriei Mun. C către SC ROMÂNIA SA, adresa nr. -/17.10.2008 emisă de către Direcția Impozite și Taxe a Primăriei Mun.

De asemenea, pârâta arată că nu poate fi obligată la înscrierea în registrul agricol al comunei având în vedere că această obligație nu incumbă proprietarilor, ci autorităților administrației publice locale.

La data de 26.05.2009, reclamantul Consiliul Local a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat ca neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201. Civil, nefiind identitate de părți, obiect și cauză.

S-au mai depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 7927/20.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-, Sentința nr. 322/07.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 780/A/1999, Sentința nr. 103/24.06.1999 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr. 38/CA/1999.

La termenul de judecată de la 26.05.2009, la solicitarea instanței, intervenientul Municipiul C prin Primar, prin reprezentant, a precizat că cererea de intervenție formulată la data de 05.05.2009, este de fapt o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului și care, în temeiul art. 52.pr.civ. a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de Municipiul C-prin Primar.

La același termen de judecată, instanța a considerat necesar în vederea soluționării cauzei ca pârâta să depună la dosar certificat constatator emis de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, din care să rezulte calitatea de succesor a uzinelor SC ROMÂNIA SA față de SC ROMÂNIA SA, respectivul înscris fiind depus la dosar la data de 16.06.2009.

La termenul de judecată de la 16.06.2009, pârâta SC ROMÂNIA SA, prin reprezentat, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului Consiliului Local, față de dispozițiile art. 41 pr.civ. și art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Intervenientul Municipiul C-prin Primar a depus la dosar la data de 16.06.2009, completare a cererii de intervenție accesorie formulată în cauză, prin care a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant legal a societății civile de avocați ", și " pentru reclamantul Consiliul Local, excepție care a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință de la 07.07.2009, fiind depusă la dosar HCL Nr. 5/30.01.2009 emisă de Consiliul Local și prin care s-a aprobat încheierea contractului de asistență juridică cu respectiva societate de avocați.

La data de 06.07.2009, Comuna prin Primar a formulat cerere de intervenție principală în temeiul art. 49 pr.civ. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC ROMÂNIA SA să se înscrie în registrul Agricol al comunei și obligarea acesteia să plătească taxele și impozitele locale aferente către bugetul local al comunei.

Prin încheierea de ședință de la 07.07.2009, constatând că judecarea cererii principale ar fi întârziată prin respectiva cerere intervenție în interes propriu, în temeiul art. 55 pr.civ. instanța a dispus disjungerea acestei cereri de acțiunea principală și constituirea unui dosar separat cu termen de judecată la data de 15.09.2009.

La termenul de judecată din data 07.07.2009 instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local, invocată de pârâta SC România SA și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocată de intervenientul Municipiul C, excepții asupra cărora urmează să se pronunțe cu precădere potrivit art. 137 Cod pr. civilă.

Cât privește excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local, instanța apreciază că aceasta nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.

De asemenea, potrivit art. 3 din același act normativ, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii, acest drept exercitându-se de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora.

Dispozițiile legale citate anterior stabilind fără echivoc calitatea de autoritate publică a consiliului local, astfel cum este definită de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004, conferă acestuia atribuții în realizarea autonomiei locale, stabilind expres dreptul și capacitatea efectivă a acestuia de a soluționa și gestiona în numele colectivităților locale, treburile publice.

Ca atare, acționând în regim de putere publică pentru satisfacerea intereselor publice, consiliul local, chiar dacă nu are personalitate juridică, pentru realizarea prerogativelor conferite prin lege, are capacitate juridică de drept public, ce îi permite să stea în justiție în calitate de reclamant sau pârât, căci altfel ar fi lipsite de conținut dispozițiile citate anterior, așa încât excepția urmează să fie respinsă.

În ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, potrivit art. 20 alin 1 din Legea 215/2001 "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale" iar potrivit art. 21 alin 1 din același act normativ, "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".

De asemenea, potrivit art. 17 din Codul d e procedură fiscală, " subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ teritoriale, contribuabilul precum și alte persoane ce dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport", iar potrivit art. 249 alin. 2, coroborat cu art. 256 alin 2 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri și pe teren, precum și taxa pe clădiri și teren, se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care sunt amplasate clădirile ori terenul.

Din dispozițiile legale citate anterior rezultă cu certitudine că, fiind titular al bunurilor și drepturilor patrimoniale aflate în patrimoniul său, subiect al raportului juridic de drept fiscal, titular al codului d e înregistrare fiscală și conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, unitatea administrativ teritorială este singura îndrituită să pretindă și să solicite în justiție obligarea oricărei persoane ce deține imobile aflate în circumscripția sa teritorială, achitarea impozitelor și taxelor locale datorate, în urma declarării acestora potrivit legii.

Împrejurarea că, potrivit art. 36 din Legea 215/2001, consiliul local stabilește și aprobă impozitele și taxele locale nu îi conferă acestuia calitatea de titular al dreptului de a pretinde și încasa aceste impozite în nume propriu, atât timp cât, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea 215/2001, atribuțiile sale se limitează la administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.

Ca atare, constatând că între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, instanța urmează să admită excepția invocată și în consecință să respingă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea acesteia, și trimiterea spre rejudecare.

Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

În motivarea recursului s-au susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În concepția recurentei-reclamante aceasta are calitate procesuală activă deoarece " Conform art. 36 (4) lit. c din Legea nr. 215/2001 consiliul local stabilește și aprobă taxele și impozitele locale. Rezultă, deci, că acesta are competență cu privire la toate activitățile necesare pentru colectarea taxelor și impozitelor locale, fiind cel care administrează bugetul comunei. In aceste condiții, apreciem că poate sta în justiție în vederea recuperării unor astfel de taxe și impozite.

Mai mult, recurenta-reclamantă a susținut și că " în plus, hotărârea atacată este contrară jurisprudenței anterioare a Tribunalului Dolj și a Curții de Apel Craiova. În spețe asemănătoare, în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cele două instanțe de judecată au considerat că un consiliu local are calitate procesuală activă. De asemenea, refuzul instanței de a analiza fondul cauzei poate fi considerat o încălcare a liberului acces la justiție"

În susținerea recursului a fost depusă o copie a deciziei nr. 7927 din 20.11.2007 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În mod evident, consiliul local are calitate procesuală potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 în ceea ce privește stabilirea și aprobarea impozitelor și taxelor locale, însă concluzia recurentei-reclamante potrivit căreia această competență s-ar extinde și în domeniul colectării acestora este lipsită de fundament juridic.

Activitatea de colectare a taxelor și impozitelor locale se realizează în condițiile stabilite de către Codul Fiscal și Codul d e Procedură Fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din Codul d e Procedură Fiscală subiectele raporturilor juridice fiscale în ceea ce privește impozitele și taxele locale sunt unitatea administrativ-teritorială și contribuabilul.

Totodată, prin dispozițiile art. 291 din Codul Fiscal privind controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, aceste atribuții sunt reglementate în sarcina autorităților administrației publice locale și a organelor speciale ale acestora care, sunt responsabile pentru controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente, prin emiterea de decizii de impunere în condițiile prevăzute de art. 255 și următoarele din Codul Fiscal coroborate cu.

Susținerea potrivit căreia hotărârea atacată ar fi contrară jurisprudenței anterioare a Tribunalului Dolj și a Curții de Apel Craiova, este de asemenea lipsită de fundament.

Decizia invocată în acest sens, respectiv decizia nr. 7927 din 20.11.2007 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, dezleagă ca problemă de drept, calitatea procesuală a consiliului local în raport cu delimitarea teritorială și cu apartenența unui subiect de drept la teritoriul administrativ al unei unități administrativ-teritoriale, și ca atare nu are legătură cu obiectul prezentei cauze, care pune în discuție calitatea procesuală a consiliului local în raport cu activitatea de control și colectare a impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.

În raport de considerentele expuse anterior soluția instanței de fond este temeinică și legală.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 1303 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SA, și intervenientul Municipiul C.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.Jud. /2ex.

Jud. Fond

Președinte:Sanda Lungu
Judecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 4972/2009. Curtea de Apel Craiova